Ce spun oamenii de obicei când urmează să țineți un discurs? Să ne imaginăm că publicul e dezbrăcat. (Râsete) Bine, eu voi încerca un alt truc azi, și o să-mi imaginez o lume fără fermieri, Ei bine, nu e mare diferență. [Fără fermieri ați fi flămânzi, goi și treji] (Râsete) Iar fermierii noștri fac mai multe lucruri pentru noi decât să ne hrănească, să ne îmbrace și să ne ofere băuturi excelente. Fermierii noștri sunt o parte importantă pentru toate comunitățile, în mod special pentru comunitățile rurale. Și mai mult decât atât, ei sunt și un promotor puternic a unei economii rezistente. Gândiți-vă la modul următor: când un berar cumpără hamei de la mine, crescut aici în Minnesota, 90 la sută din acel dolar rămâne în statul nostru, față de doar 10 la sută când îl cumpărăm de altundeva. Asta înseamnă mult. Acel 90 la sută înseamnă locuri de muncă locale. Înseamnă impozite pentru drumuri și școli mai bune. Înseamnă sprijin pentru cooperative, pentru mecanici, pentru tot personalul necesar ca o fermă să funcționeze. Iar aceștia sunt cei mai buni administratori ai pământului. Acest citat cred că exemplifică ce fac familiile de fermieri pentru noi în administrarea resurselor noastre pe care le împărtășim. „Pământul e o comunitate, e un concept de bază pentru ecologie, însă acel pământ trebuie iubit și respectat ca o extensie a eticii.” Ei fac multe lucruri bune pentru noi. Și fermierii sunt grozavi, aici suntem cu toții de acord. Totuși, tendințele în agricultura din zilele noastre sunt groaznice. Vârsta medie a unui fermier în Statele Unite, potrivit celui mai recent recensământ agricultural e 58,3. Din toți fermierii, 33% din ei sunt peste 65 de ani. Iată o caricatură a bunicului meu. (Râsete) El încă se ocupă de agricultură și depășește cu mult 65 de ani. Dar în perspectivă, într-un alt fel de serviciu public cum e învățământul, vârsta medie a învățătorilor e 42 de ani. Fermierii noștri sunt destul de bătrâni. Și din nefericire, când se pensionează, dacă se pensionează, nu îi înlocuim. Din toți fermierii pe care i-am adăugat între anii 2008 și 2012, de-a lungul Statelor Unite, vedeți dacă observați această diferență, am adăugat 2.000 sub vârsta de 30 de ani. Eu sunt unul dintre aceștia. Voi fi disponibil mai târziu pentru autografe și poze dacă doriți. (Râsete) Însă fermierii noștri îmbătrânesc și nu îi înlocuim... Ce se întâmplă? Ce o să ne facem? Cred că există un motiv pentru care oamenii nu vin în acest domeniu, acesta fiind prețurile. Vom parcurge câteva slide-uri ca acesta. Laptele: acesta e prețul mediu la raft pentru lapte în Statele Unite. 4,49 dolari. Cât credeți că obține un fermier? 1,32 dolari. Vom încerca asta și cu pâinea. Prețul la raft al pâinii în America e 3,49 dolari. Fermierului îi revine ... 12 cenți. Publicul: Oh! Cum am putea avea ferme locale puternice în aceste condiții? Ce ar trebui să facem dacă rămânem fără fermieri locali? Iar asta nu e doar o problemă a fermierilor, nu e doar ceva ce noi fermierii trebuie să rezolvăm. Asta e o problemă generalizată. E o problemă rurală și e urbană și regională și națională. Și ce o să facem în privința asta? Vă spun eu ce o să facem. Dar mai întâi, o poveste. Mișcarea ecologistă, cu care suntem familiarizați, a început în anii '60 prin plantarea de copaci. Și am evoluat mult de atunci. Ecologia face parte din viața noastră de zi cu zi. Din viața de zi cu zi a afacerilor din Fortune 500. E subiectul tratatelor internaționale, e subiectul dezbaterilor electorale. Împreună ne cumpărăm becuri eficiente, folosim sacoșe reutilizabile. Participăm în mișcarea ecologistă în fiecare zi. Și totuși... și așa ajungem la idee, mișcarea alimentară, relativ tânără, dar de asemenea oarecum cunoscută. Vă duceți la un magazin alimentar, vedeți un panou care zice „Cumpărați produse locale”, vă duceți la piață, la cooperative, citiți cărți de autori cunoscuți. Mișcarea alimentară până în prezent poate fi rezumată ca votând cu furculița. Ideea e: scoateți un dolar din portofel, cum cheltuiți acel dolar afectează întregul sistem alimentar. Sprijină fermierii care sunt aproape de casă. Totul e bine și frumos, dar încotro ne îndreptăm? Cum ajungem și noi în punctul atins de mișcarea ecologistă? Și cred că asta trebuie să facem. Votând cu furculița nu va rezolva problemele cu care se confruntă fermierii. Și trebuie să facem mai mult de atât. Cred că trebuie să renunțăm la a vota cu furculița și să votăm cu votul. Trebuie să ne luăm banii și să continuăm să-i cheltuim local. Mai trebuie și să votăm pentru fermierii noștri. E mai mult decât să cumpărăm căpșune cultivate local. E un efort colectiv pe parcursul întregului an pentru a obține schimbarea dorită. Schimbări precum prețuri corecte pentru fermieri. Adică cote de import, administrarea aprovizionării, prețuri garantate. Schimbări precum comerț deschis și corect. Asta înseamnă sfârșitul războaielor comerciale. Și da, asta înseamnă și votare. Acum știam asta. De exemplu, funcționează. Hei, cine e acolo? (Râsete) Chiar anul acesta în Minnesota, am adoptat în premieră istorică un credit fiscal. Creditul Fiscal al Fermierului Începător. Acesta stimulează tranziția pământului de la generații existente la generația următoare. A fost realizat de câțiva fermieri tineri, cu siguranță nu avem bani, ați văzut asta mai devreme. Nu avem experiență politică. Însă ne-am prezentat și ne-am făcut vocile auzite. Și mulțumită sprijinului fermierilor și celor care nu sunt fermieri, am reușit ceva incredibil în acest stat. Dacă noi putem, oricine poate. Asta e ușor și neclar, și e motiv de bucurie. Scepticii din public, vă simt. Aș fi fost si eu dacă nu eram aici. Scepticii se gândesc: „De ce trebuie să schimbăm sistemul alimentar?” Fermierii sunt grozavi. Avem hrană nelimitată și e și foarte ieftină, nu e grozav? Din păcate, în anii '80 și '90 în această țară am pornit pe un drum care poate fi descris cel mai bine ca: „totul sau nimic". Și „totul sau nimic” înseamnă că maximizezi producția minimizând costurile. Asta pare destul de simplu. Totuși, acea schimbare a transformat fermierii dintr-o clasă venerată și o clasă apreciată în societatea noastră, într-un cost ce trebuie minimizat. Acea schimbare a făcut în așa fel încât străbunicul meu, care a sprijinit familia cu șase vaci, aceeași lăptărie, încercând să-și sprijine familia, trebuie să aibă 600 de vaci azi. Lăptăriile cu șase mii de vaci nu sunt așa de rare. Ce se întâmplă când există doar o lăptărie în întreg județul, când înainte erau sute? Același lucru se întâmplă cu porumbul, fasolea și cu recoltele de pe câmp. Ce se întâmplă când ai nevoie de 10.000 de acri pentru a susține o persoană? Când înainte aveai nevoie de 40. Știm ce se întâmplă, vedem la știri. Declin în mediul rural, școlile se închid, școlile se comasează, oficiile poștale se închid, aprozarele se închid. Lumea pleacă, comunitatea suferă și se micșorează. Cred că toți de aici ce au legături cu Minnesota rurală știu această poveste bine. Asta nu e o problemă ce se poate rezolva la piață și cu intenții bune. Trebuie să facem mai multe pentru fermierii noștri. Politicile ne-au adus în încurcătura asta, politicile ne pot scoate din ea. Fermierii americani îmbătrânesc, se împuținează și sărăcesc, deși sunt sunt extrem de importanți pentru statul nostru. Sunt miezul comunităților noastre rurale. Sunt promotorii stabilității și creșterii economice și sunt cei mai buni protectori ale resurselor noastre comune, ai pământului, apei, și aerului. Trebuie să facem mai multe pentru ei. Așa că alăturați-vă mie? Haideți să luptăm pentru fermierii noștri. Se poate observa, deja o facem în Minnesota cu mare succes. Iar împreună putem face și mai mult. Și trebuie să facem asta. Așa că votam cu furculița înainte și vrem să continuăm să facem asta. Însă dacă e să rămâneți cu o idee, e să votați cu votul vostru. Așa că la final, la trei aș vrea s-o spunem împreună. Sunteți gata? Bine, unu, doi, trei. Publicul: Votați cu votul vostru. Foarte bine, mulțumesc! Cred că ați înțeles. (Aplauze)