Lucrez pentru protejarea leilor.
Sună grozav, nu-i așa?
Sunt persoane care poate
nici nu știu ce înseamnă asta.
Dar sunt sigură că ați auzit
cu toții de leul Cecil.
[Leul Cecil (2002-2015)]
(Leul răcnind)
Cecil nu mai răcnește.
Pe data de 2 iulie 2015,
viața lui s-a sfârșit atunci când
un vânător de trofee l-a omorât.
Se spune că poți să te atașezi
de animalele pe care le studiezi.
Asta mi s-a întâmplat și mie
cu leul Cecil,
deoarece l-am cunoscut
și studiat timp de trei ani
în Parcul Național Hwange.
Mi s-a frânt inima când a murit.
Partea bună a acestei tragedii
a fost atenția atrasă de această știre
privind pericolul în care se află
animalele sălbatice.
După moartea lui Cecil,
am început să mă întreb:
Ce-ar fi fost dacă persoanele
care locuiau aproape de leul Cecil
s-ar fi implicat în protejarea lui?
Ce-ar fi fost dacă l-aș fi cunoscut
pe Cecil când aveam 10 ani, și nu 29?
Puteam eu sau colegii mei
să-i schimbăm soarta?
Multă lume lucrează
ca să pună capăt dispariției leilor,
dar foarte puțini
sunt născuți în țările respective
sau în comunitățile cele mai afectate.
Dar comunitățile care trăiesc
alături de lei
sunt cele mai în măsură să-i ajute.
Localnicii ar trebui să fie primii
care aduc soluții pentru problemele
animalelor sălbatice.
Câteodată, schimbarea poate surveni
doar când persoanele cele mai afectate
preiau controlul.
Comunitățile locale joacă un rol important
în lupta împotriva braconajului
și a tranzacțiilor ilegale cu animale,
pericolele majore care afectează
leii și alte animale sălbatice.
Fiind o femeie africană
care lucrează ca cercetătoare,
lumea e întotdeauna curioasă să știe
dacă mi-am dorit mereu să lucrez
în domeniul conservării,
fiindcă nu cunosc
foarte mulți profesioniști
care arată ca mine.
Când eram mică,
nici nu știam că și conservarea
faunei sălbatice e o carieră.
Prima dată când am văzut
un animal sălbatic în țara mea
a fost când aveam 25 de ani,
deși leii și câinii sălbatici africani
trăiau în apropiere de casa mea.
Aceste situații sunt foarte comune
în Zimbabwe,
pentru că foarte puțini
sunt expuși animalelor sălbatice,
chiar dacă fac parte
din moștenirea noastră.
Când eram mică,
nici nu știam că leii
trăiau în curtea din spate.
Când am mers la rezervația Savé Valley
într-o dimineață friguroasă de iarnă,
acum 10 ani,
să studiez câini sălbatici africani
pentru proiectul de cercetare de master,
am fost fascinată de frumusețea
și liniștea care mă înconjura.
Simțeam că am găsit pasiunea
și țelul meu în viață.
În acea zi mi-am luat angajamentul
de a-mi dedica viața
protecției animalelor.
Mă gândesc la copilăria mea în Zimbabwe
și la colegii mei de școală.
Poate că dacă aveam șansa să interacționăm
mai mult cu animalele sălbatice,
mai mulți colegi ar fi muncit
alături de mine acum.
Până când comunitățile locale
nu vor proteja și coexista cu animalele,
toate eforturile de conservare
ar putea fi zadarnice.
Acestea sunt comunitățile
care trăiesc cu animalele sălbatice
în același ecosistem
și suportă consecințele.
Dacă nu au o relație directă
sau nu beneficiază de pe urma animalelor,
nu au niciun motiv să le protejeze.
Dacă în comunitățile locale
nu se protejează fauna,
nicio intervenție exterioară
nu va funcționa.
Ce trebuie să facem?
Conservatorii trebuie să prioritizeze
educația ecologică
și să extindă aptitudinile comunităților
pentru a conserva fauna sălbatică.
Dacă elevii și adulții
merg în parcuri naționale,
vor avea șansa de a interacționa
cu animalele sălbatice.
La fiecare efort și nivel,
conservarea trebuie inclusă
în economia locală
care împarte teritoriul
cu animalele sălbatice.
Conservatorii locali trebuie, de asemenea,
să participe
la orice acțiune de conservare,
pentru a crea încredere și a integra
conservatorii în comunități.
Conservatorii locali
întâmpină multe obstacole
de la discriminare directă la bariere
ridicate de normele culturale.
Dar nu voi renunța la eforturile mele
de a implica în această luptă
comunitățile locale
pentru supraviețuirea planetei noastre.
Vă invit să vă alăturați
și să rămânem uniți.
Trebuie să spulberăm obstacolele
pe care le-am creat,
care nu includ populațiile locale
în eforturile de conservare.
Mi-am dedicat viața protecției leilor.
Și știu că și vecinul meu ar face-o
dacă ar cunoaște animalele
care trăiesc la doi pași de el.
Vă mulțumesc!
(Aplauze)