Pentru a înțelege schimbarea climaterică

gândiți-vă la jocul „Tetris”.

Vreme îndelungată, Pământul a jucat 
o versiune a acestui joc cu blocuri de carbon.

Acestea intră în atmosferă 
ca și dioxid de carbon de la vulcani,

din humus,

de la organisme care respiră

și de la suprafața mării.

Părăsesc atmosfera când sunt folosite 
de plante în timpul fotosintezei,

absorbite înapoi în ocean,

sau depozitate în sol sau sedimente.

Acest joc Tetris se numește ciclul carbonului

și e „motorul” vieții pe Pământ.

Care e legătura cu clima?

Ei bine, când dioxidul de carbon e în aer,

așteptând să fie absorbit din nou,

reține o parte din căldura soarelui,

care altfel ar ajunge în spațiu.

De aceea dioxidul de carbon 
e numit gaz de seră.

Crează un strat de căldură,

cunoscut ca efectul de seră,

care împiedică Pământul să înghețe 
ca Marte.

Cu cât sunt mai multe blocuri de CO2 
în atmosferă, așteptând să fie eliminate,

cu atât mai cald devine Pământul.

Deși cantitatea de CO2 din atmosferă

a variat în timpul erelor glaciare 
și a impactelor asteroizilor,

clima stabilă pe care o știm s-a format 
de-a lungul ultimilor 8.000 de ani,

permițând civilizației umane să prospere.

În urmă cu 200 de ani însă,

am început să scoatem la suprafață
acel vechi carbon depozitat în sol.

Combustibilii fosili, 
cărbunele, petrolul și gazele naturale

provin din rămășițele plantelor și animalelor

care au murit cu mult înainte 
ca oamenii să evolueze.

Energia stocată în acestea a furnizat energie

fabricilor, mașinilor și uzinelor noastre.

Arderea acestor combustibili a „injectat” 
noi blocuri de C în jocul Tetris terestru.

În același timp, am defrișat păduri 
pentru agricultură,

reducând abilitatea Pământului 
de a elimina blocurile.

Din 1750, 
cantitatea de carbon din atmosferă

a crescut cu 40%,

și nu dă niciun semn că ar încetini.

Exact ca în Tetris, 
cu cât mai multe blocuri se acumulează,

cu atât mai greu e să refaci stabilitatea.

CO2 suplimentar din atmosferă

accelerează efectul de seră

reținând mai multă căldură 
aproape de suprafață

și ducând la topirea calotelor polare.

Și cu cât mai tare se topesc, cu atât 
mai puțină lumină solară pot reflecta,

făcând ca oceanele să se încălzească
și mai repede.

Nivelul mărilor crește, populațiile de pe coastă 
sunt amenințate de inundații,

ecosistemele naturale sunt perturbate,

și, treptat, vremea ajunge la extrem.

Schimbarea climaterică poate afecta 
diferit popoarele și locurile.

În cele din urmă, însă, 
toți suntem prinși în jocul acesta.

Spre deosebire de Tetris,

nu vom mai avea șansa să o luăm 
de la-nceput și să încercăm din nou.