Ieri, când o duceam la școală cu mașina
pe fata mea de 11 ani m-a întrebat
dacă pot să-i pun la radio muzică ”L ve”.
Dacă nu știți ce fel de muzică este asta
am să vă pun un cântec de genul ăsta.
Cântecul se numește
”De la început”.
Acest cântec a fost un mare succes
anul trecut când a avut
peste 500 de milioane de vizualizări.
Aceasta este tendința acum.
Ia fiică-mea m-a întrebat ce cred
despre cântecul acela.
I-am răspuns că acel stil de muzică
era la modă în anul 1960.
A existat un hit celebru care se numea
”Fata de la Ipanema”, apărut în 1964,
și compus de Antonio Carlos Yim care
era compozitorul favorit al tatălui meu.
Deci am stat și m-am întrebat:
în ce eră a muzicii ne aflăm în 2025?
Ceea ce vreau să spun prin asta este că
din punct de vedere istoric
fiecare perioadă are propria sa
caracteristică,
cum ar fi ”swing” în anii '30-'40,
”rock and roll” în anii '50-'60,
muzica „pop” a MTV -ului în anii '80,
sau genul meu favorit,
”rock-ul alternativ”, din anii '90.
Aceasta s-a ]nt\mplat deoarece
mass-media (radio, TV, ziarele)
au fost toate ]n aceeași direcție
cu aceia care controlau distribuția
canalelor de muzică și generau
tendințele predominante în muzică.
Deci existau artiști și cântece
omniprezente cum a fost Sting:
acel cântec era cunoscut de toată
lumea și era mai ușor să etichetezi
genul de muzică care caracteriza
aceea perioadă.
Dacă ne uităm la stilul ”grunge”,
cum arată acesta?
”Grunge” înseamnă că avem de-a face cu
o tonalitate joasă la chitarei,
versuri cu tentă tristă, includerea
de instrumente cu tentă naturală,
precum și cântăreți deosebiți cum ar fi
Kurt Cobain de la ”Nirvana”,
Eddie Vedder de la ”Pearl Jam”,
Layne Staley de la ”Alice în Chains”,
Chris Cornell de la ”Soungarden”.
Formațiile ”grunge” au propria lor vedere
cu privire la estetica modei.
Haideți să ne gândim la magazinele
second hand: flanele, cămăși, tricouri,
blugi rupți, pulovere ca cele purtate
de Kurt Cobain, sau cizme de război,
toate acelste lucruri sunt asociate
cu stilul ”grunge”.
Bine, atunci când a fost ultima
perioadă despre care putem spune
că poartă un nume?
Pentru mine este perioada ultimă a
anilor '90 și începutul anilor 2000.
Acesta a fost perioada formațiilor
”BackStreet Boys”, ”Nsync”, Britney Spears,
și chiar Avril Lavine.
Aceasta a fost muzica predominantă
a acelor ani.
Iată un fapt interesant: în anul 1999,
vânzările de muzică au atins apogeul,
în acel moment 600 de milioane de oameni
cheltuiau în medie 64 de dolari pe muzică,
cifra de vânzări ajungând la 40 de
miliarde de dolari.
Era ceva de neimaginat!
Care este momentul de cotitură
care a condus la prăbușirea
acestor genuri muzicale?
După părerea me a fost momentul apariției
internetului și a videoclip-urilor.
Atunci au apărut ”Napster”, ”iTuneStore”,
”Spotify”, ”Youtube”, iar toate acestea
au perturbat, sau au acționat ca o forță
distrugătoare, și a schimbat
modul în care oamenii descoperă piesele
muzicale și le ascultă.
Aceste canale se bazează pe algoritmi
de căutare la nivel global care a dat
șanse egale acelor artiști de buzunar
și genurilor de muzică marginale.
Rezultatul a fost acela că nici un gen
de muzică nu a mai devenit predominant
și să ajungă să înflorească ca în trecut,
și asta datorită faptului că
ascultătorii au propriile gusturi
și ascultă ce vor.
Nu mai există acel consens de masă.
Consensul de masă a fost creat de
situații cum ar fi un interval de 3 luni
în care toate înregistrările erau aranjate
că să producă un album,
să se facă publicitate în presă înainte
de apariție, să apară în toate revistele,
să apară la MTV, toate în același timp,
și astfel se ajungea la acel consens.
Toate lumea asculta acel album
în aceeași perioadă de timp.
În lumea de azi a muzicii există
în paralel un număr infinit de genuri:
”bedroom pop”, ”lofi beats”,
”hyper pop”, ”neo soul revival”,
”nishe metal scenes”, un fel de ”metal”
progresiv, și fiecare dintre ele
are un grup de fani de bază
foarte devotați.
Deoarece astăzi nu există nici un
platformă care să-i unească pe toți
așa cum s-a întâmplat atunci când
nu aveam decât radioul și MTV-ul.
În momentul de față ne aflăm în ceea ce
putem numi era ”post gen”,
într-o lume în care artiștii amestecă
stilurile, cum ar fi ”rap”-ul cu ”country”,
ori ”jazz”-ul cu ”R&B” -ul, sau
”electronic” -ul cu ”rock” -ul,
făcând să dispară granițele
dintre genuri și lăsând impresia
că acestea sunt de domeniul trecutului,
fiind înlocuite de ceva bazat
pe starea de spirit sau pe ceea ce
este prezentat de influencer,
și urăsc acest cuvânt.
Datele de măsurare a succesului
în domeniu sunt reflectate
într-o marjă largă de gusturi, care poate
face ca niște oameni pe care nu-i cunoști
să aibă un succes global masiv.
M-am uitat la un video, ”Bliding lights”,
ce este cel mai căutat cântec pe ”Spotify”
de care nu am auzit în viața mea.
Cunosc atât de mulți oameni care nu
au ascultat vreodată vreun cântec
al lui Taylor Swift, nu știu cine este
și nu au ascultat muzica sa.
Am făcut un videoclip despre Mr. Beast,
cea mai cunoscută persoană de pe plaformă,
și jumătate dintre comentarii a spus
că nu știu cine este acesta!
Suntem între două perioade de stil
în muzică, sau aceasta este normalitatea?
Este posibil să ne aflăm într-o fază
de tranziție, perioada de „algoritm”,
unde descoperirea noului este mai
degrabă personalizată decât colectivă.
Dar, pentru moment, trăim într-o lume
în care cred că fiecare ascultător poate
să-și construiască propriul mini curent
în muzică,
și în care nu există nici un sunet
predominant,
ci numai o galaxie de posibilități.
Mi-a place să știu părerile tale,
să te abonezi și să lași un comentariu.
Mulțumesc pentru vizionare.