Ieri, când o duceam la școală cu mașina pe fata mea de 11 ani m-a întrebat dacă pot să-i pun la radio muzică ”L ve”. Dacă nu știți ce fel de muzică este asta am să vă pun un cântec de genul ăsta. Cântecul se numește ”De la început”. Acest cântec a fost un mare succes anul trecut când a avut peste 500 de milioane de vizualizări. Aceasta este tendința acum. Ia fiică-mea m-a întrebat ce cred despre cântecul acela. I-am răspuns că acel stil de muzică era la modă în anul 1960. A existat un hit celebru care se numea ”Fata de la Ipanema”, apărut în 1964, și compus de Antonio Carlos Yim care era compozitorul favorit al tatălui meu. Deci am stat și m-am întrebat: în ce eră a muzicii ne aflăm în 2025? Ceea ce vreau să spun prin asta este că din punct de vedere istoric fiecare perioadă are propria sa caracteristică, cum ar fi ”swing” în anii '30-'40, ”rock and roll” în anii '50-'60, muzica „pop” a MTV -ului în anii '80, sau genul meu favorit, ”rock-ul alternativ”, din anii '90. Aceasta s-a ]nt\mplat deoarece mass-media (radio, TV, ziarele) au fost toate ]n aceeași direcție cu aceia care controlau distribuția canalelor de muzică și generau tendințele predominante în muzică. Deci existau artiști și cântece omniprezente cum a fost Sting: acel cântec era cunoscut de toată lumea și era mai ușor să etichetezi genul de muzică care caracteriza aceea perioadă. Dacă ne uităm la stilul ”grunge”, cum arată acesta? ”Grunge” înseamnă că avem de-a face cu o tonalitate joasă la chitarei, versuri cu tentă tristă, includerea de instrumente cu tentă naturală, precum și cântăreți deosebiți cum ar fi Kurt Cobain de la ”Nirvana”, Eddie Vedder de la ”Pearl Jam”, Layne Staley de la ”Alice în Chains”, Chris Cornell de la ”Soungarden”. Formațiile ”grunge” au propria lor vedere cu privire la estetica modei. Haideți să ne gândim la magazinele second hand: flanele, cămăși, tricouri, blugi rupți, pulovere ca cele purtate de Kurt Cobain, sau cizme de război, toate acelste lucruri sunt asociate cu stilul ”grunge”. Bine, atunci când a fost ultima perioadă despre care putem spune că poartă un nume? Pentru mine este perioada ultimă a anilor '90 și începutul anilor 2000. Acesta a fost perioada formațiilor ”BackStreet Boys”, ”Nsync”, Britney Spears, și chiar Avril Lavine. Aceasta a fost muzica predominantă a acelor ani. Iată un fapt interesant: în anul 1999, vânzările de muzică au atins apogeul, în acel moment 600 de milioane de oameni cheltuiau în medie 64 de dolari pe muzică, cifra de vânzări ajungând la 40 de miliarde de dolari. Era ceva de neimaginat! Care este momentul de cotitură care a condus la prăbușirea acestor genuri muzicale? După părerea me a fost momentul apariției internetului și a videoclip-urilor. Atunci au apărut ”Napster”, ”iTuneStore”, ”Spotify”, ”Youtube”, iar toate acestea au perturbat, sau au acționat ca o forță distrugătoare, și a schimbat modul în care oamenii descoperă piesele muzicale și le ascultă. Aceste canale se bazează pe algoritmi de căutare la nivel global care a dat șanse egale acelor artiști de buzunar și genurilor de muzică marginale. Rezultatul a fost acela că nici un gen de muzică nu a mai devenit predominant și să ajungă să înflorească ca în trecut, și asta datorită faptului că ascultătorii au propriile gusturi și ascultă ce vor. Nu mai există acel consens de masă. Consensul de masă a fost creat de situații cum ar fi un interval de 3 luni în care toate înregistrările erau aranjate că să producă un album, să se facă publicitate în presă înainte de apariție, să apară în toate revistele, să apară la MTV, toate în același timp, și astfel se ajungea la acel consens. Toate lumea asculta acel album în aceeași perioadă de timp. În lumea de azi a muzicii există în paralel un număr infinit de genuri: ”bedroom pop”, ”lofi beats”, ”hyper pop”, ”neo soul revival”, ”nishe metal scenes”, un fel de ”metal” progresiv, și fiecare dintre ele are un grup de fani de bază foarte devotați. Deoarece astăzi nu există nici un platformă care să-i unească pe toți așa cum s-a întâmplat atunci când nu aveam decât radioul și MTV-ul. În momentul de față ne aflăm în ceea ce putem numi era ”post gen”, într-o lume în care artiștii amestecă stilurile, cum ar fi ”rap”-ul cu ”country”, ori ”jazz”-ul cu ”R&B” -ul, sau ”electronic” -ul cu ”rock” -ul, făcând să dispară granițele dintre genuri și lăsând impresia că acestea sunt de domeniul trecutului, fiind înlocuite de ceva bazat pe starea de spirit sau pe ceea ce este prezentat de influencer, și urăsc acest cuvânt. Datele de măsurare a succesului în domeniu sunt reflectate într-o marjă largă de gusturi, care poate face ca niște oameni pe care nu-i cunoști să aibă un succes global masiv. M-am uitat la un video, ”Bliding lights”, ce este cel mai căutat cântec pe ”Spotify” de care nu am auzit în viața mea. Cunosc atât de mulți oameni care nu au ascultat vreodată vreun cântec al lui Taylor Swift, nu știu cine este și nu au ascultat muzica sa. Am făcut un videoclip despre Mr. Beast, cea mai cunoscută persoană de pe plaformă, și jumătate dintre comentarii a spus că nu știu cine este acesta! Suntem între două perioade de stil în muzică, sau aceasta este normalitatea? Este posibil să ne aflăm într-o fază de tranziție, perioada de „algoritm”, unde descoperirea noului este mai degrabă personalizată decât colectivă. Dar, pentru moment, trăim într-o lume în care cred că fiecare ascultător poate să-și construiască propriul mini curent în muzică, și în care nu există nici un sunet predominant, ci numai o galaxie de posibilități. Mi-a place să știu părerile tale, să te abonezi și să lași un comentariu. Mulțumesc pentru vizionare.