Există un blestem care a năpădit omenirea
încă din timpuri străvechi.
Grecii au luptat împotriva lui
mestecând rășini aromatice,
în timp ce chinezii
au apelat la coji de ouă.
În vechiul Talmud evreiesc,
era chiar considerat temei legal
pentru divorț.
Această nenorocire îngrozitoare e halena,
sau respirația urât mirositoare.
Dar ce o cauzează
și de ce e universal terifiantă?
Gândiți-vă la câteva dintre cele mai urâte
mirosuri imaginabile,
cum ar fi gunoiul, fecalele
sau carnea putrezită.
Toate aceste mirosuri sunt date
de activitatea microorganismelor,
în special a bacteriilor,
și, oricât de dezgustător ar suna,
bacterii asemănătoare trăiesc
în mediul umed din gura noastră.
Nu vă panicați.
Prezența bacteriilor în corp
nu e doar normală,
e chiar vitală pentru tot felul
de lucruri,
cum ar fi digestia și prevenirea bolilor.
Dar ca toate organismele vii,
bacteriile au nevoie să mănânce.
Bacteriile din gură se hrănesc cu mucus,
resturi de mâncare,
și celule de țesut mort.
Pentru a absorbi nutrienții
prin membrana lor celulară,
trebuie să descompună materia organică
în molecule mult mai mici.
De exemplu, vor descompune proteinele
în aminoacizi,
iar apoi pe aceștia în diverși compuși.
Unele din produsele derivate
urât mirositoare ale acestor reacții
cum ar fi sulfura de hidrogen
și cadaverina,
ajung în aer
și își croiesc drum
spre nasurile nebănuitoare.
Sensibilitatea la aceste mirosuri
și interpretarea lor ca mirosuri urâte
poate fi un mecanism evolutiv
ce ne avertizează dacă mâncarea e stricată
și dacă sunt prezente boli.
Mirosul e unul din simțurile noastre
cele mai intime și primordiale,
cu un rol imens în atragerea
potențialilor parteneri.
Într-un sondaj, 59% dintre bărbați
și 70% dintre femei
au spus că nu ar merge la întâlnire
cu cineva care are halenă,
ce ar explica de ce americanii
cheltuie un miliard de dolari anual
pe produse pentru respirație.
Din fericire, în majoritatea cazurilor,
halena se tratează ușor.
Cele mai urât mirositoare produse derivate
provin de la bacteriile gram negative
ce trăiesc în spațiul dintre gingie
și dinți
și pe partea din spate a limbii.
Spălându-ne dinții și folosind
ață dentară,
utilizând apă de gură antibacteriană
la culcare,
curățând ușor partea din spate a limbii
cu o racletă din plastic
sau numai luând
un mic dejun sănătos,
putem să îndepărtăm multe dintre
aceste bacterii și sursa lor de hrană.
În unele cazuri, aceste măsuri
s-ar putea să nu fie de ajuns
din cauza problemelor dentare,
a celor nazale sau unor afecțiuni rare,
cum ar fi bolile ficatului sau
diabetul netratat.
Fumatul și consumul excesiv de alcool
au și ele un miros caracteristic.
Indiferent de cauză,
mirosul urât vine aproape mereu din gură
și nu din stomac
sau de altundeva din corp.
Dar una dintre cele mai mari provocări
e să determinăm mirosul
respirației noastre
și nu e clar de ce.
Poate că suntem prea obișnuiți
cu mirosul din gura noastră
pentru a-l mai judeca.
Metode precum a-ți ține mâna
în fața gurii,
sau a-ți linge și a-ți mirosi încheietura
nu funcționează perfect.
Un studiu a arătat că și atunci
când oamenii fac asta,
tind să judece subiectiv mirosul
în funcție de cât de rău
credeau că o să fie.
Dar există un mod simplu,
deși dificil social,
de a afla cum îți miroase respirația:
trage adânc aer în piept
și întreabă un prieten.