Există un blestem care a năpădit omenirea încă din timpuri străvechi. Grecii au luptat împotriva lui mestecând rășini aromatice, în timp ce chinezii au apelat la coji de ouă. În vechiul Talmud evreiesc, era chiar considerat temei legal pentru divorț. Această nenorocire îngrozitoare e halena, sau respirația urât mirositoare. Dar ce o cauzează și de ce e universal terifiantă? Gândiți-vă la câteva dintre cele mai urâte mirosuri imaginabile, cum ar fi gunoiul, fecalele sau carnea putrezită. Toate aceste mirosuri sunt date de activitatea microorganismelor, în special a bacteriilor, și, oricât de dezgustător ar suna, bacterii asemănătoare trăiesc în mediul umed din gura noastră. Nu vă panicați. Prezența bacteriilor în corp nu e doar normală, e chiar vitală pentru tot felul de lucruri, cum ar fi digestia și prevenirea bolilor. Dar ca toate organismele vii, bacteriile au nevoie să mănânce. Bacteriile din gură se hrănesc cu mucus, resturi de mâncare, și celule de țesut mort. Pentru a absorbi nutrienții prin membrana lor celulară, trebuie să descompună materia organică în molecule mult mai mici. De exemplu, vor descompune proteinele în aminoacizi, iar apoi pe aceștia în diverși compuși. Unele din produsele derivate urât mirositoare ale acestor reacții cum ar fi sulfura de hidrogen și cadaverina, ajung în aer și își croiesc drum spre nasurile nebănuitoare. Sensibilitatea la aceste mirosuri și interpretarea lor ca mirosuri urâte poate fi un mecanism evolutiv ce ne avertizează dacă mâncarea e stricată și dacă sunt prezente boli. Mirosul e unul din simțurile noastre cele mai intime și primordiale, cu un rol imens în atragerea potențialilor parteneri. Într-un sondaj, 59% dintre bărbați și 70% dintre femei au spus că nu ar merge la întâlnire cu cineva care are halenă, ce ar explica de ce americanii cheltuie un miliard de dolari anual pe produse pentru respirație. Din fericire, în majoritatea cazurilor, halena se tratează ușor. Cele mai urât mirositoare produse derivate provin de la bacteriile gram negative ce trăiesc în spațiul dintre gingie și dinți și pe partea din spate a limbii. Spălându-ne dinții și folosind ață dentară, utilizând apă de gură antibacteriană la culcare, curățând ușor partea din spate a limbii cu o racletă din plastic sau numai luând un mic dejun sănătos, putem să îndepărtăm multe dintre aceste bacterii și sursa lor de hrană. În unele cazuri, aceste măsuri s-ar putea să nu fie de ajuns din cauza problemelor dentare, a celor nazale sau unor afecțiuni rare, cum ar fi bolile ficatului sau diabetul netratat. Fumatul și consumul excesiv de alcool au și ele un miros caracteristic. Indiferent de cauză, mirosul urât vine aproape mereu din gură și nu din stomac sau de altundeva din corp. Dar una dintre cele mai mari provocări e să determinăm mirosul respirației noastre și nu e clar de ce. Poate că suntem prea obișnuiți cu mirosul din gura noastră pentru a-l mai judeca. Metode precum a-ți ține mâna în fața gurii, sau a-ți linge și a-ți mirosi încheietura nu funcționează perfect. Un studiu a arătat că și atunci când oamenii fac asta, tind să judece subiectiv mirosul în funcție de cât de rău credeau că o să fie. Dar există un mod simplu, deși dificil social, de a afla cum îți miroase respirația: trage adânc aer în piept și întreabă un prieten.