La mijlocul secolului XVI, italienii erau fascinați de un tip de cântăreţi masculini a căror incredibilă gamă muzicală conţinea note considerate anterior imposibile pentru bărbaţii adulţi. Totuși, acest dar i-a costat scump. Pentru a preveni ca vocile lor să se deterioreze, aceşti cântăreţi au fost castraţi înainte de pubertate, oprind procesele hormonale ce puteau aprofunda vocile lor. Cunoscuţi drept „castrati”, vocile lor uşoare şi angelice erau renumite în toată Europa, până când această procedură cruntă care le-a creat a fost interzisă în 1800. Deşi oprirea creşterii vocale poate crea o gamă muzicală extraordinară, vocile ce se dezvoltă natural sunt deja capabile de o varietate incredibilă. Odată cu vârsta, corpurile noastre suferă două schimbări mari care explorează acea gamă. Deci cum funcționează cutia noastră vocală şi ce cauzează aceste modificări în vorbire? Sunetul specific al unei voci vorbitoare e rezultatul multor variabile anatomice, dar e determinat mai mult de vârsta şi sănătatea coardelor noastre vocale şi de mărimea laringelui nostru. Laringele e un sistem complex de muşchi şi cartilaje care susţine şi mişcă coardele vocale, sau mai exact faldurile vocale. Aflați între tiroidă şi cartilajele aritenoide, aceşti doi muşchi formează o cortină elastică ce se deschide şi se închide de-a lungul traheei, tubul care poartă aerul prin gât. Faldurile sunt deschise atunci când respirăm, dar atunci când vorbim, acestea se închid. Plămânii noştri împing aerul împotriva faldurilor închise, deschizându-le şi vibrând ţesutul pentru a produce sunetul. Spre deosebire de concentrarea intenţionată în cântarea unui instrument extern, noi schimbăm notele fără efort atunci când vorbim. Dar împingând aerul mai repede sau mai încet, noi schimbăm frecvenţa şi amplitudinea acestor vibraţii, ceea ce înseamnă înălţimea şi volumul vocilor noastre. Vibraţiile rapide şi mici creează tonuri ascuţite şi liniştite, în timp ce vibraţiile încete şi mari produc un zgomot profund, ca un muget. Prin mişcarea muşchilor laringelui între cartilaje, putem întinde şi contracta acele falduri ca să cântăm intuitiv instrumentele noastre interne. Acest proces e acelaşi de la primele tale cuvinte până la ultimele, dar odată cu vârsta, laringele îmbătrâneşte şi el. În perioada pubertăţii începe prima schimbare majoră, pe măsură ce vocea ta începe să devină mai profundă. Aceasta se întâmplă atunci când laringele creşte în mărime, alungind faldurile vocale și oferind mai mult loc pentru a vibra. Aceste falduri lungi au vibraţii mai încete şi mai mari, ce rezultă într-o înălţime de bază mai mică. Această creştere e dramatică în special pentru mulţi bărbaţi, ai căror nivele de testosteron au dus la îngroșarea vocii, apoi spre voci mai profunde şi pătrunzătoare, şi la proeminenţe laringeale numite merele lui Adam. O altă evoluţie vocală în timpul pubertăţii survine când ţesutul omogen ce acoperă faldurile se transformă în trei straturi funcţionale diverse: un muşchi central, un strat de colagen tare, învelit în fibre de elastină flexibile şi un strat extern de membrană mucoasă. Aceste straturi adaugă nuanţă şi profunzime vocii, oferindu-i un timbru distinct care îl deosebeşte de tonurile sale prepubertare. După pubertate, majoritatea vocilor oamenilor rămân aceleaşi pentru aproape 50 de ani. Dar noi ne folosim vocile în mod diferit şi trecem prin simptomele asociate cu îmbătrânirea laringelui, cunoscută ca presbifonie. Iniţial, colagenul din faldurile noastre se întăreşte iar fibrele de elastină ce-l înconjoară se atrofiază şi se degradează. Această diminuire a flexibilităţii ridică înălţimea vocilor mai bătrâne. Dar oamenii ce au simţit efectele hormonale ale menopauzei, contracarează o înălţime mai mare şi depăşită de către faldurile vocale umflate. Masa crescută a faldurilor încetineşte vibraţiile lor, rezultând în voci mai profunde. Toate aceste simptome sunt în continuare complicate, având mai puţine terminaţii nervoase laringiene sănătoase, reducând controlul precis al muşchiului şi cauzând voci şoptite şi grave. În fine, aceste modificări anatomice sunt doar câţiva factori care îți pot afecta vocea. Dar când e păstrată în condiţie bună, cutia ta vocală e un instrument bine acordat, capabil de arii de operă, monologuri iritante şi discursuri înflăcărate.