De fiecare dată când faci un pas,
200 de mușchi lucrează simultan
pentru a-ți ridica piciorul,
pentru a-l împinge înainte
și a-l așeza.
E doar una dintre miile de sarcini
îndeplinite de sistemul muscular.
Această rețea de peste 650 de mușchi
acoperă corpul
și e motivul pentru care putem clipi,
zâmbi,
alerga,
sări
și sta în picioare.
E responsabil și pentru bătăile
regulate ale inimii.
Mai întâi, ce e exact sistemul muscular?
E alcătuit din trei tipuri
principale de mușchi:
mușchi scheletici, ce se atașează
prin tendoane de oase,
mușchi cardiac, ce se află doar în inimă,
și mușchi netezi, care se află în vasele
de sânge și în anumite organe,
precum intestinul sau uterul.
Toate cele trei tipuri sunt
formate din celule musculare,
cunoscute și sub numele de fibre,
grupate strâns împreună.
Aceste fibre primesc semnale
de la sistemul nervos
ce poate contracta fibrele,
generând forță și mișcare.
Astfel apar aproape toate mișcările
pe care le facem.
Singurele componente ale corpului
ale căror mișcări nu sunt guvernate
de sistemul muscular
sunt spermatozoizii,
cilii păroși din căile aeriene
și anumite celule albe sanguine.
Contracția mușchilor poate fi împărțită
în trei tipuri principale.
Primele două, scurtând sau alungind
fibrele musculare,
generează forțe opuse.
Deci bicepsul se va scurta, în timp
ce tricepsul se va alungi sau relaxa,
ridicând brațul
și făcându-l să se îndoaie din cot.
Asta ne permite, să zicem,
să ridicăm o carte,
sau dacă acțiunea e inversată,
să o așezăm.
Acest parteneriat complementar
există în tot sistemul muscular.
Al treilea tip de contracție
formează o forță stabilizatoare.
În aceste cazuri, fibrele musculare
nu își schimbă lungimea,
dar în schimb mențin mușchiul rigid.
Asta ne permite să ținem o cană de cafea
sau să ne sprijinim de un perete.
De asemenea, ne menține postura,
ținându-ne în picioare.
Mușchii scheletici formează
majoritatea sistemului muscular,
ajungând la aproximativ 30-40%
din greutatea corporală
și generează majoritatea mișcărilor.
Unii mușchi ne sunt familiari,
precum pectoralii sau bicepșii.
Alții mai puțin,
precum mușchiul buccinator,
un mușchi ce îți lipește obrazul de dinți,
sau cel mai mic mușchi din corp,
un țesut lung de un milimetru
denumit mușchiul stapedius
ce se află adânc în interiorul urechii.
Oriunde s-ar afla, mușchii scheletici
sunt conectați la sistemul nervos somatic,
ce ne oferă un control total
asupra mișcărilor.
Acest tip de mușchi conține
două tipuri de fibre musculare
ce ne cizelează mișcările și mai mult:
fibre cu contracție lentă și rapidă.
Fibrele cu contracție rapidă
se contractă instant,
dar își utilizează rapid energia
și obosesc.
Fibrele cu contracție lentă
sunt celule cu anduranță.
Ele reacționează
și își folosesc energia lent
pentru a putea lucra
pe perioade mai lungi.
Un alergător de viteză va avea mai multe
fibre cu contracție rapidă în picioare
datorită antrenamentelor,
permițându-i să alerge rapid,
chiar dacă pentru puțin timp,
în timp ce mușchii spatelui conțin
mai multe fibre cu contracție lentă
pentru a-ți menține postura toată ziua.
Spre deosebire de mușchii scheletici,
mușchiul cardiac și cei netezi
sunt controlați de sistemul
nervos vegetativ
ce se află în afara controlului nostru.
Aceștia fac ca inima să pompeze
de aproximativ 3 miliarde de ori
pe parcursul întregii vieți,
alimentând corpul cu sânge și oxigen.
Controlul vegetativ contractă
și relaxează și mușchii netezi
într-un ritm ciclic.
Aceștia pompează sângele prin pereții
vaselor de sânge,
permite intestinelor să se contracte
și să împingă mâncarea
prin sistemul digestiv,
și uterului să se contracte
când cineva naște.
În timp ce mușchii lucrează,
aceștia folosesc energie
și produc un reziduu important: căldura.
De fapt, mușchii generează
aproximativ 85% din căldura corporală
pe care inima și vasele de sânge
o distribuie uniform în corp
cu ajutorul sângelui.
Fără acest lucru, nu am putea menține
temperatura necesară
supraviețuirii.
Sistemul muscular
poate fi greu de observat,
dar își lasă amprenta
în aproape orice facem,
fie că clipim
sau alergăm către linia de sosire.