De fiecare dată când faci un pas, 200 de mușchi lucrează simultan pentru a-ți ridica piciorul, pentru a-l împinge înainte și a-l așeza. E doar una dintre miile de sarcini îndeplinite de sistemul muscular. Această rețea de peste 650 de mușchi acoperă corpul și e motivul pentru care putem clipi, zâmbi, alerga, sări și sta în picioare. E responsabil și pentru bătăile regulate ale inimii. Mai întâi, ce e exact sistemul muscular? E alcătuit din trei tipuri principale de mușchi: mușchi scheletici, ce se atașează prin tendoane de oase, mușchi cardiac, ce se află doar în inimă, și mușchi netezi, care se află în vasele de sânge și în anumite organe, precum intestinul sau uterul. Toate cele trei tipuri sunt formate din celule musculare, cunoscute și sub numele de fibre, grupate strâns împreună. Aceste fibre primesc semnale de la sistemul nervos ce poate contracta fibrele, generând forță și mișcare. Astfel apar aproape toate mișcările pe care le facem. Singurele componente ale corpului ale căror mișcări nu sunt guvernate de sistemul muscular sunt spermatozoizii, cilii păroși din căile aeriene și anumite celule albe sanguine. Contracția mușchilor poate fi împărțită în trei tipuri principale. Primele două, scurtând sau alungind fibrele musculare, generează forțe opuse. Deci bicepsul se va scurta, în timp ce tricepsul se va alungi sau relaxa, ridicând brațul și făcându-l să se îndoaie din cot. Asta ne permite, să zicem, să ridicăm o carte, sau dacă acțiunea e inversată, să o așezăm. Acest parteneriat complementar există în tot sistemul muscular. Al treilea tip de contracție formează o forță stabilizatoare. În aceste cazuri, fibrele musculare nu își schimbă lungimea, dar în schimb mențin mușchiul rigid. Asta ne permite să ținem o cană de cafea sau să ne sprijinim de un perete. De asemenea, ne menține postura, ținându-ne în picioare. Mușchii scheletici formează majoritatea sistemului muscular, ajungând la aproximativ 30-40% din greutatea corporală și generează majoritatea mișcărilor. Unii mușchi ne sunt familiari, precum pectoralii sau bicepșii. Alții mai puțin, precum mușchiul buccinator, un mușchi ce îți lipește obrazul de dinți, sau cel mai mic mușchi din corp, un țesut lung de un milimetru denumit mușchiul stapedius ce se află adânc în interiorul urechii. Oriunde s-ar afla, mușchii scheletici sunt conectați la sistemul nervos somatic, ce ne oferă un control total asupra mișcărilor. Acest tip de mușchi conține două tipuri de fibre musculare ce ne cizelează mișcările și mai mult: fibre cu contracție lentă și rapidă. Fibrele cu contracție rapidă se contractă instant, dar își utilizează rapid energia și obosesc. Fibrele cu contracție lentă sunt celule cu anduranță. Ele reacționează și își folosesc energia lent pentru a putea lucra pe perioade mai lungi. Un alergător de viteză va avea mai multe fibre cu contracție rapidă în picioare datorită antrenamentelor, permițându-i să alerge rapid, chiar dacă pentru puțin timp, în timp ce mușchii spatelui conțin mai multe fibre cu contracție lentă pentru a-ți menține postura toată ziua. Spre deosebire de mușchii scheletici, mușchiul cardiac și cei netezi sunt controlați de sistemul nervos vegetativ ce se află în afara controlului nostru. Aceștia fac ca inima să pompeze de aproximativ 3 miliarde de ori pe parcursul întregii vieți, alimentând corpul cu sânge și oxigen. Controlul vegetativ contractă și relaxează și mușchii netezi într-un ritm ciclic. Aceștia pompează sângele prin pereții vaselor de sânge, permite intestinelor să se contracte și să împingă mâncarea prin sistemul digestiv, și uterului să se contracte când cineva naște. În timp ce mușchii lucrează, aceștia folosesc energie și produc un reziduu important: căldura. De fapt, mușchii generează aproximativ 85% din căldura corporală pe care inima și vasele de sânge o distribuie uniform în corp cu ajutorul sângelui. Fără acest lucru, nu am putea menține temperatura necesară supraviețuirii. Sistemul muscular poate fi greu de observat, dar își lasă amprenta în aproape orice facem, fie că clipim sau alergăm către linia de sosire.