Acum 4.300 de ani în Sumerul antic, cea mai influentă persoană din orașul Ur a fost izgonită să rătăcească prin marele deșert. Numele ei era Enheduanna. Ea a fost marea preoteasă a zeului-Lună și primul autor cunoscut din istorie. Până la exil, ea scrisese 42 imnuri și trei poeme epice, iar Sumerul avea să mai audă de ea. Enheduanna a trăit cu 1.700 de ani înainte de Sappho, cu 1.500 de ani înainte de Homer și aproape cu 500 de ani înainte de patriarhul biblic Abraham. Ea s-a născut în Mesopotamia, ținutul dintre râurile Tigris și Euphrates și locul de naștere al primelor orașe și al marilor civilizații. Tatăl ei a fost regele Sargon Cel Mare, primul creator de imperiu din istorie care a cucerit orașele-stat independente ale Mesopotamiei sub un drapel unificat. Sargon a fost un semit nordic ce vorbea limba akkadiană și orașele vechi sumeriene din sud îl vedeau ca pe un invadator străin. Deseori ei se revoltau pentru a-și recăpăta independența, divizându-i noua sa dinastie. Pentru a reduce diferențele dintre culturi Sargon şi-a desemnat unica fiică, Enheduanna, drept mare preoteasă în cel mai important templu al imperiului. În mod tradițional femeia regală avea roluri religioase și era educată să citească și să scrie în limba sumeriană și în akkadiană și să rezolve calcule matematice. Prima scriere din lume a apărut în Sumer ca un sistem de contabilitate, ce permitea comercianților să comunice la distanțe mari cu cei din afara ţării. Sistemul lor de evidență contabilă s-a transformat într-un manuscris cu aproape 300 de ani înainte de nașterea Enheduannei. Acest stil de scriere timpuriu, numit cuneiform, era scris cu un „stylus” din trestie care era apăsat pe lut moale pentru a face semne în formă de pană. Însă până la Enheduanna, această scriere era asociată cu evidența contabilă și transcrierea, și nu cu lucrările originale atribuite scriitorilor. Orașul Ur al Enheduannei avea 34.000 de oameni, străzi înguste, case cu multe etaje din cărămizi, hambare și irigație. În calitate de mare preoteasă, Enheduanna coordona depozitarea cerealelor pentru oraș, controla sute de muncitori ai templului, interpreta visele sacre și conducea festivalul lunar al lunii pline și ritualurile de celebrare ale echinocțiilor. Enheduanna a început să unifice cultura sumeriană veche cu noua civilizația akkadiană. Pentru a o realiza, ea a scris 42 imnuri religioase ce îmbinau ambele mitologii. Fiecare oraș mesopotamian era condus de un zeu protector, astfel imnurile sale erau dedicate zeului conducător al fiecărui oraș mare. Ea a slăvit templul orașului, a proslăvit trăsăturile zeului și a explicat relația zeului cu alte zeități din panteon. În scrierea sa, ea a umanizat zeii cândva retrași: acum ei sufereau, se luptau, iubeau și răspundeau implorărilor umane. Cea mai valoroasă contribuție literară a Enheduannei a fost poezia scrisă pentru Inanna, zeița războiului și a dorinței, energia haotică divină ce scânteiază universul. Inanna încânta prin diverse forme ale manifestării sexuale și era considerată atât de puternică încât a trecut dincolo de limitele de gen, așa cum au făcut foștii săi însoțitori ce puteau fi prostituate, eunuci sau travestiți. Enheduanna a situat-o pe Inanna în vârful panteonului drept cea mai puternică zeiță. Odele ei pentru Inanna marchează prima dată când un autor scrie pronumele „eu” și pentru prima dată scrierea e utilizată pentru explorarea emoțiilor profunde și personale. După moartea regelui Sargon, tatăl Enheduannei, un general a profitat de vacuumul de putere și a organizat o lovitură de stat. Fiind un membru influent al familiei domnitoare, Enheduanna era o țintă, iar generalul a exilat-o din Ur. Nepotul ei Naram-Sin, legendarul rege sumerian, într-un final a înăbușit răscoala și i-a redat mătușii sale rolul de mare preoteasă. În total, Enheduanna a slujit drept mare preoteasă timp de 40 ani. După moartea sa, ea a devenit o semizeiţă, iar poezia sa a fost copiată, studiată și recitată în tot imperiul pentru mai bine de 500 de ani. Poemele sale au influențat Vechiul Testament, epopeile lui Homer și imnurile creștine. În prezent, moștenirea Enheduannei încă mai există, pe tăblițe de argilă care au rezistat în fața timpului.