Când infamul personaj ficțional Carrie White, a lăsat sala de bal a liceului în flăcări și a generat teroare în oraș, s-a bazat pe puterile sale telechinetice, capacitatea de a manipula obiecte folosind doar puterea minții. Deși Carrie este doar un film bazat pe o carte de ficțiune, credința în telekinezie nu este deloc o ficțiune. Timp de secole, oamenii au susținut că au puterea de a controla mișcarea obiectelor folosindu-și doar mintea. Levitația, deschiderea ușilor cu puterea gândului și îndoirea lingurilor sunt toate exemple intrigante. Apare în Matrix unde Neo îngheață gloanțele în aer, o abilitate pe care Yoda o aduce la perfecțiune. Este însă telechinezia reală sau doar o ficțiune ca și Carrie, Yoda și Neo la un loc? Pentru a investiga, trebuie să evaluăm pretențiile telechinetice prin perspectiva științifică, folosind metode științifice. Telechinezia face parte din disciplina numită parapsihologie, prin care cercetătorii studiază fenomenele parapsihice. Parapsihologii consideră că activitatea lor e știință, însă alți oameni de știință nu sunt de acord. Să începem cu câteva observații de bază. Observația nr.1: Deși există o mulțime de relatări despre telechinezie, nu există dovezi științifice că e reală. Niciun studiu făcut cu metode științifice și repetat în condiții de laborator, nu poate atesta că telechinezia e adevărată. În 1930, Joseph Banks Rhine, numit părintele parapsihologiei, a testat în laborator dacă oamenii pot folosi telechinezia pentru a face un zar să cadă așa cum vor ei. Ulterior, rezultatele nu au putut fi reproduse, și pentru că reproducerea e cheia verificării unei ipoteze, asta a fost o problemă. Pe lângă experți, există și nenumărați telechinezi autoproclamați dar toți au fost fie descoperiți a fi ipostori, fie nu pot demonstra în situații în care nu dețin control total, sugerând că manipulează situația pentru a obține rezultatele dorite. Există multe premii oferite în ascuns de diverse organizații oricărui poate dovedi că abilitățile parapsihice, ca telechinezia, sunt reale, dar aceste bogății rămân nerevendicate. Observația nr. 2: În investigarea telechineziei, nu există un consens cu privire la ce anume e măsurat. Acționează unde cerebrale puternice ca cele ale lui Yoda? Deoarece nu există un consens, e greu de aplicat un standard de cercetare necesar în toate domeniile științifice pentru a testa validitatea ipotezelor. Observația nr.3: Scopul științei este cunoșterea necunoscutului, însă în istoria cercetării știintifice, în mod categoric noile descoperiri au contrazis dogma existentă, și chiar au dat peste cap întregi ramuri ale științei. Asemenea descoperiri trebuie demonstrate cu multă prudență pentru a face față scepticismului. În cazul telechineziei, ideea contrazice știința existentă, dar e lipsită de dovezi clare în favoarea ei. Universul nostru e controlat și explicat prin legi fizice, iar una dintre legi afirmă că undele cerebrale nu pot controla obiecte întrucât nu au nici forța, nici nu ajung atât de departe încât să influențeze ceva din afara craniilor noastre. Fizica ne mai spune că singurele forțe care pot influența obiecte de la distanță sunt cele magnetice și gravitaționale. Cel mai apropiat lucru de telechinezie pe care știința îl poate explica este folosirea gândurilor pentru a controla un braț robotic. Pacienților paralizați după un accident vascular cerebral, cercetătorii le-au implantat mici fire în regiunea ce controlează mișcarea, iar apoi i-au instruit să se concentreze pe mișcarea brațului robotic care acționează ca o extensie a minții lor și funcționează. E uimitor, însă nu e telechinezie. Gândurile pacienților nu sunt lucruri vagi, nedetectabile. Sunt semnale cerebrale măsurabile, transmise prin fire unui robot. Știința poate măsura, testa și explica mișcarea, iar astfel am arătat că acest tip de control mental e real. Știința e un proces lent de acumulare a dovezilor pro sau contra unei ipoteze. Adunând dovezi, vedem care turn e mai înalt, iar în cazul telechineziei nu e cel care arată că există. Unii spun că acest fenomen mistic nu se încadrează în granițele științei. În regulă, dar atunci, telechinezia devine o chestiune de crez personal. Dacă un lucru nu poate fi evaluat științific, atunci nici nu poate fi descris ca fiind științific. Așa că rezultatele cercetării noastre arată că oricât de mult ne-am dori să credem că forța chiar există în noi, argumentele în favoarea telechineziei rămân slabe. Ne pare rău, Neo, Carrie și Yoda, abilitățile voastre sunt uimitoare, dar deocamdată își au locul doar în filme.