Vi s-a întâmplat să vorbiți cu un prieten despre o problemă și să realizați că nu pare să înțeleagă de ce este atât de importantă pentru voi? Vi s-a întâmplat să prezentați o idee unui grup și să creeze o confuzie totală? Sau poate într-o discuție aprinsă interlocutorul să vă reproșeze brusc că nu ascultați deloc ceea ce vi se spune? Ce se întâmplă? Răspunsul este: o problemă de comunicare. Și într-o formă sau alta, cu toții am trecut prin asta. Se poate ajunge la confuzie, animozitate neînțelegeri sau chiar la prăbușirea unei sonde spațiale de milioane de dolari pe Marte. Cert este că până și-n situațiile în care sunteți față în față cu cineva chiar în aceeași încăpere, vorbind aceeași limbă, comunicarea umană rămâne incredibil de complexă. Însă vestea bună este că o înțelegere de bază a ceea ce se întâmplă când comunicăm ne poate ajuta să evităm probleme de comunicare. Decenii la rând, cercetătorii s-au întrebat ce se întâmplă când comunicăm. Una dintre interpretări, numită „modelul de transmitere” ilustrează comunicarea ca un mesaj care circulă direct de la o persoană la alta precum o personă care aruncă o minge și apoi pleacă de la fața locului. Dar în realitate acest model simplist nu ține cont de complexitatea procesului de comunicare. Intră în scenă Modelul Tranzacțional care admite existența multiplelor provocări în comunicare. Cu acest model, devine mai corect să privim comunicarea dintre oameni ca un joc de aruncare și prindere. Când ne comunicăm mesajul primim feedback de la interlocutor. Prin această tranzacție, împreună dăm sens comunicării. Însă din acest schimb alte complicații ies la iveală. Nu este ca în universul Star Trek, unde unele personaje fac fuziunea mentală vulcaniană, împărtășindu-și gândurile și sentimentele. Ca ființe umane, ne limităm la a trimite și primi mesaje prin prisma propriilor filtre subiective. Când comunicăm, exprimăm propria interpretare a unui mesaj, iar persoana cu care comunicăm percepe propria sa interpretare a mesajului. Filtrele noastre de percepție modifică încontinuu sensuri și interpretări. Vă amintiți de acel joc de minge? Imaginați-l cu o bucată de lut. Pe măsură ce fiecare persoană o atinge, o modelează conform propriilor percepții unice în funcție de un vast număr de variabile precum cunoștințe sau experiențe anterioare, vârstă, rasă, gen, etnie, religie sau contextul familial. În același timp, orice persoană interpretează mesajul primit în funcție de relația cu interlocutorul și de propria înțelegere a semanticii și a conotațiilor specifice cuvintelor folosite. Aceștia ar putea fi distrași de alți stimuli precum traficul sau un stomac zgomotos. Chiar și emoțiile vă pot afecta înțelegerea. Cu fiecare persoană care se alătură unei conversații, fiecare cu propriul filtru subiectiv, complexitatea procesului de comunicare crește exponențial. Pe măsură ce bucata de clei se plimbă de la o persoană la alta, reconturată, remodelată și mereu în schimbare nu e de mirare că uneori mesajele noastre crează gafe de comunicare. Dar din fericire există câteva practici simple care ne pot înlesni interacțiunile zilnice pentru o mai bună comunicare. În primul rând: recunoaște că ascultarea pasivă și activă nu înseamnă același lucru. Implică-te activ în interpretarea răspunsurilor verbale și non-verbale și adaptează-ți mesajul pentru a înlesni o înțelegere mai bună. În al doilea rând: ascultă ceea ce-ți spun ochii și urechile, precum și intuiția. Nu uita: comunicarea merge dincolo de niște simple cuvinte. În al treilea rând, acordă-ți timp să înțelegi pe măsură ce încerci să te faci înțeles. În graba de a ne exprima, e ușor să uităm că, de fapt, comunicarea e o stradă cu două sensuri. Fii deschis la ceea ce interlocutorul ar avea de spus. Și, în sfârșit, patru: Luați aminte la propriile filtre perceptuale. Elemente din experiența voastră precum cultura, comunitatea și familia voastră influențează cum percepeți lumea. Întrebați: „Eu așa văd problema, dar tu cum o vezi?” Nu presupuneți că percepția voastră este adevărul obiectiv. Asta va spori șansele de reușită a unei conversații, punând bazele unei interpretări comune.