Acum mai bine de 3.000 de ani,
o floare a început să apară în remediile
prezente în scrierile medicale
din Egiptul Antic.
Pe malul opus al Mediteranei,
civilizația minoică
probabil găsise alte moduri
de a folosi aceeași plantă
pentru efectele sale psihoactive.
Ambele civilizații erau pe cale
să descopere ceva:
opiul, un extras din floarea de mac,
poate induce plăcere și reduce durerea.
Chiar dacă opiul este folosit
încă de atunci,
abia în secolul XIX a fost descoperită
una dintre componentele sale chimice:
morfina, ce a fost izolată și identificată
pentru uzul medical.
Morfina, codeina și alte substanțe
obținute direct din opiu
sunt numite opiacee.
În secolul XX, companiile farmaceutice
au creat o mulțime de substanțe sintetice
similare cu opiaceele,
precum heroina, hidrocodona,
oxicodona și fentanilul.
Obținute pe cale sintetică
sau direct din mac,
toate aceste substanțe sunt cunoscute
drept opioide.
Sintetice sau naturale,
legale sau ilegale, opioidele
sunt niște analgezice foarte eficiente,
dar care creează dependență.
În anii 1980 și 1990,
companiile farmaceutice au început
să vândă agresiv analgezice opioide,
prezentându-le publicului
și comunității medicale
ca medicamente care nu cauzează
dependență.
Numărul de prescripții
pentru opioide a crescut enorm,
la fel și cazurile de dependență,
cauzând o criză care încă nu s-a încheiat.
Pentru a înțelege de ce opioidele
dau o dependență atât de mare,
trebuie să știm cum afectează
corpul uman, de la prima doză
la doze repetate,
dar și în cazul opririi consumului.
Fiecare medicament are o componență
chimică ușor diferită,
dar toate acționează prin intermediul
receptorilor pentru opioide din creier.
Endorfinele din corp domolesc semnalele
durerii lipindu-se de acești receptori.
Opioidele fac același lucru, dar se lipesc
mai bine, pe o perioadă mai lungă de timp.
Așadar, opioidele pot calma dureri
mai mari decât endorfinele.
Receptorii de opioide influențează totul
de la dispoziție la funcțiile corpului.
Din această cauză și pentru că se lipesc
mult mai puternic de receptori,
efectele lor sunt mult mai intense
decât cele ale moleculelor de semnalizare
găsite în mod natural în corp.
Când un opioid se leagă de receptori
declanșează secreția de dopamină,
care produce senzația de plăcere
și care poate fi responsabilă
pentru senzația de euforie
dată de opioide.
În același timp, opioidele opresc
secreția de noradrenalină,
care influențează starea de veghe,
respirația, digestia
și tensiunea arterială.
O doză terapeutică scade nivelul
de noradrenalina suficient încât
să producă efecte secundare
precum constipație.
În doze mai mari, opioidele pot scădea
frecvența cardiacă și respirația
la un nivel periculos,
cauzând pierderea cunoștinței
și chiar moartea.
În timp, corpul începe să dezvolte
toleranță la efectele opioidelor,
își poate micșora numărul de receptori,
sau receptorii își pot pierde
din sensibilitate.
Pentru a experimenta aceeași eliberare
de dopamină și efecte ca înainte,
consumatorul trebuie să ia doze
din ce în ce mai mari —
un ciclu care duce la dependență.
În timp ce dozele sunt crescute
pentru a compensa toleranța,
nivelele de noradrenalină devin
din ce în ce mai joase,
până într-un punct în care pot afecta
funcții de bază ale organismului.
Corpul răspunde prin a crește numărul
de receptori pentru noradrenalină
pentru a fi capabil să detecteze
cantități mult mai scăzute.
Această creștere a sensibilității
pentru noradrenalină
permite corpului să funcționeze normal,
de fapt, devine dependent de opioide
pentru a păstra noul echilibru.
Când cineva care e dependent de opioide
oprește brusc consumul,
acest echilibru este perturbat.
Noradrenalina poate crește în cel mult
o zi de la oprirea consumului de opioide.
Dar corpul are nevoie
de mult mai mult timp
să elimine toți receptorii în plus
de noradrenalina.
Asta înseamnă că este o perioadă de timp
când corpul este prea sensibil
la noradrenalină.
Această suprasensibilitate
cauzează simptomele de sevraj,
precum dureri musculare,
dureri de stomac, febră și vomă.
Deși e temporar, sevrajul la opioide
poate fi incredibil de debilitant.
În cazuri grave, o persoană în sevraj
poate fi foarte bolnavă
timp de câteva zile sau chiar săptămâni.
Persoanele dependente de opioide
nu folosesc neapărat doza
pentru a se droga,
ci pentru a evita sevrajul.
Mulți riscă să piardă bani
sau chiar locurile de muncă
în timp ce sunt în sevraj,
sau nu au pe nimeni care
să aibă grijă de ei în timpul sevrajului.
Dacă cineva reîncepe să consume opioide,
există un risc mai mare de supradoză,
pentru că ce ar fi reprezentat o doză
standard când toleranța lor era ridicată,
poate fi acum letală.
Din 1980 numărul de decese accidentale
datorate supradozajului cu opioide
a crescut exponențial în Statele Unite,
și dependența de opioide a explodat
și în restul lumii.
Chiar dacă prescripțiile pentru opioide
au reguli din ce în ce mai stricte,
cazurile de supradozaj și dependență
sunt încă în creștere,
în special printre tineri.
Multe persoane dependente din trecut
erau persoane de vârstă medie
care au devenit dependente
după ce le-au fost prescrise analgezice,
sau au primit analgezice
de la familie sau prieteni.
Astăzi, tinerii încep de obicei cu opioide
prescrise în același mod,
dar avansează la heroină sau alte opioide
sintetice ilegale care sunt mai ieftine
și mai ușor de procurat.
În afară de a modifica reglementările,
ce am putea face pentru a opri creșterea
dependenței și a supradozajului?
Un medicament denumit naloxon reprezintă
cea mai bună metodă de apărare
împotriva supradozajului.
Naloxonul se atașează de receptorii
pentru opioide fără să îi activeze.
Nu mai permit altor opioide
să se atașeze de receptori
și pot chiar să îi dea jos de pe receptori
pentru a trata o supradoză.
Dependența de opioide e rareori
o boală de sine stătătoare;
frecvent, persoanele dependente
de opioide suferă
și de o boală mintală.
Există programe atât pentru cei
internați sau nu, care combină
tratament medicamentos, servicii medicale
și psihoterapie.
Dar multe dintre aceste programe
sunt foarte costisitoare
și cele mai accesibile au liste
de așteptare foarte lungi.
De multe ori pacienții trebuie să facă
o detoxificare completă de la opioide
înainte de a începe tratamentul.
Perioadele de sevraj și de tratament
pot fi greu de obținut pentru persoanele
care riscă să își piardă locurile de muncă
și locuințele între timp.
Programele specializate își propun
să rezolve aceste probleme
și să elimine abuzul de opioide,
utilizând o combinație
de medicamente
și de terapie comportamentală.
Aceste programe evită simptomele
sevrajului, utilizând medicamente
care se atașează de receptorii
pentru opioide,
dar nu au efecte psihoactive
ale analgezicelor, heroinei
sau ale altor opioide comune.
Metadona și buprenorfina
sunt principalele medicamente
folosite în acest sens,
dar doctorii au nevoie de o derogare
specială pentru a le putea prescrie,
deși nu este nevoie
de nicio specializare sau certificare
pentru a prescrie analgezice opioide.
Buprenorfina poate fi
atât de greu de găsit
încât există și o piață neagră pentru ea.
Încă e un drum lung până
vom combate dependența de opioide,
dar există resurse imense
pentru a găsi metode de tratament.
Dacă tu sau o cunoștință vă confruntați
cu consumul de opioide în Statele Unite,
Departamentul de Sănătate
și Servicii Umane
are o linie telefonică de asistență:
800-662-4357
și o listă cu peste 14.000 de facilități
pentru abuzul de substanțe în SUA:
www.hhs.gov/opioids