Acum mai bine de 3.000 de ani,
o floare a început să apară în remediile

prezente în scrierile medicale
din Egiptul Antic.

Pe malul opus al Mediteranei, 
civilizația minoică

probabil găsise alte moduri
de a folosi aceeași plantă

pentru efectele sale psihoactive.

Ambele civilizații erau pe cale 
să descopere ceva:

opiul, un extras din floarea de mac,

poate induce plăcere și reduce durerea.

Chiar dacă opiul este folosit 
încă de atunci,

abia în secolul XIX a fost descoperită
una dintre componentele sale chimice:

morfina, ce a fost izolată și identificată
pentru uzul medical.

Morfina, codeina și alte substanțe
obținute direct din opiu

sunt numite opiacee.

În secolul XX, companiile farmaceutice 
au creat o mulțime de substanțe sintetice

similare cu opiaceele,

precum heroina, hidrocodona, 
oxicodona și fentanilul.

Obținute pe cale sintetică
sau direct din mac,

toate aceste substanțe sunt cunoscute 
drept opioide.

Sintetice sau naturale, 
legale sau ilegale, opioidele

sunt niște analgezice foarte eficiente,
dar care creează dependență.

În anii 1980 și 1990,

companiile farmaceutice au început 
să vândă agresiv analgezice opioide,

prezentându-le publicului
și comunității medicale

ca medicamente care nu cauzează
dependență.

Numărul de prescripții
pentru opioide a crescut enorm,

la fel și cazurile de dependență,
cauzând o criză care încă nu s-a încheiat.

Pentru a înțelege de ce opioidele
dau o dependență atât de mare,

trebuie să știm cum afectează
corpul uman, de la prima doză

la doze repetate,
dar și în cazul opririi consumului.

Fiecare medicament are o componență
chimică ușor diferită,

dar toate acționează prin intermediul
receptorilor pentru opioide din creier.

Endorfinele din corp domolesc semnalele 
durerii lipindu-se de acești receptori.

Opioidele fac același lucru, dar se lipesc
mai bine, pe o perioadă mai lungă de timp.

Așadar, opioidele pot calma dureri 
mai mari decât endorfinele.

Receptorii de opioide influențează totul
de la dispoziție la funcțiile corpului.

Din această cauză și pentru că se lipesc 
mult mai puternic de receptori,

efectele lor sunt mult mai intense

decât cele ale moleculelor de semnalizare
găsite în mod natural în corp.

Când un opioid se leagă de receptori
declanșează secreția de dopamină,

care produce senzația de plăcere
și care poate fi responsabilă

pentru senzația de euforie 
dată de opioide.

În același timp, opioidele opresc 
secreția de noradrenalină,

care influențează starea de veghe,

respirația, digestia
și tensiunea arterială.

O doză terapeutică scade nivelul

de noradrenalina suficient încât
să producă efecte secundare

precum constipație.

În doze mai mari, opioidele pot scădea 
frecvența cardiacă și respirația

la un nivel periculos,

cauzând pierderea cunoștinței
și chiar moartea.

În timp, corpul începe să dezvolte
toleranță la efectele opioidelor,

își poate micșora numărul de receptori,

sau receptorii își pot pierde 
din sensibilitate.

Pentru a experimenta aceeași eliberare
de dopamină și efecte ca înainte,

consumatorul trebuie să ia doze 
din ce în ce mai mari —

un ciclu care duce la dependență.

În timp ce dozele sunt crescute
pentru a compensa toleranța,

nivelele de noradrenalină devin 
din ce în ce mai joase,

până într-un punct în care pot afecta 
funcții de bază ale organismului.

Corpul răspunde prin a crește numărul
de receptori pentru noradrenalină

pentru a fi capabil să detecteze
cantități mult mai scăzute.

Această creștere a sensibilității 
pentru noradrenalină

permite corpului să funcționeze normal,

de fapt, devine dependent de opioide 
pentru a păstra noul echilibru.

Când cineva care e dependent de opioide
oprește brusc consumul,

acest echilibru este perturbat.

Noradrenalina poate crește în cel mult 
o zi de la oprirea consumului de opioide.

Dar corpul are nevoie
de mult mai mult timp

să elimine toți receptorii în plus 
de noradrenalina.

Asta înseamnă că este o perioadă de timp

când corpul este prea sensibil 
la noradrenalină.

Această suprasensibilitate
cauzează simptomele de sevraj,

precum dureri musculare,
dureri de stomac, febră și vomă.

Deși e temporar, sevrajul la opioide
poate fi incredibil de debilitant.

În cazuri grave, o persoană în sevraj 
poate fi foarte bolnavă

timp de câteva zile sau chiar săptămâni.

Persoanele dependente de opioide 
nu folosesc neapărat doza

pentru a se droga,
ci pentru a evita sevrajul.

Mulți riscă să piardă bani

sau chiar locurile de muncă
în timp ce sunt în sevraj,

sau nu au pe nimeni care 
să aibă grijă de ei în timpul sevrajului.

Dacă cineva reîncepe să consume opioide,

există un risc mai mare de supradoză,

pentru că ce ar fi reprezentat o doză
standard când toleranța lor era ridicată,

poate fi acum letală.

Din 1980 numărul de decese accidentale 
datorate supradozajului cu opioide

a crescut exponențial în Statele Unite,

și dependența de opioide a explodat
și în restul lumii.

Chiar dacă prescripțiile pentru opioide 
au reguli din ce în ce mai stricte,

cazurile de supradozaj și dependență 
sunt încă în creștere,

în special printre tineri.

Multe persoane dependente din trecut
erau persoane de vârstă medie

care au devenit dependente
după ce le-au fost prescrise analgezice,

sau au primit analgezice
de la familie sau prieteni.

Astăzi, tinerii încep de obicei cu opioide
prescrise în același mod,

dar avansează la heroină sau alte opioide
sintetice ilegale care sunt mai ieftine

și mai ușor de procurat.

În afară de a modifica reglementările,

ce am putea face pentru a opri creșterea 
dependenței și a supradozajului?

Un medicament denumit naloxon reprezintă

cea mai bună metodă de apărare
împotriva supradozajului.

Naloxonul se atașează de receptorii
pentru opioide fără să îi activeze.

Nu mai permit altor opioide 
să se atașeze de receptori

și pot chiar să îi dea jos de pe receptori
pentru a trata o supradoză.

Dependența de opioide e rareori
o boală de sine stătătoare;

frecvent, persoanele dependente 
de opioide suferă

și de o boală mintală.

Există programe atât pentru cei
internați sau nu, care combină

tratament medicamentos, servicii medicale
și psihoterapie.

Dar multe dintre aceste programe 
sunt foarte costisitoare

și cele mai accesibile au liste 
de așteptare foarte lungi.

De multe ori pacienții trebuie să facă
o detoxificare completă de la opioide

înainte de a începe tratamentul.

Perioadele de sevraj și de tratament
pot fi greu de obținut pentru persoanele

care riscă să își piardă locurile de muncă
și locuințele între timp.

Programele specializate își propun 
să rezolve aceste probleme

și să elimine abuzul de opioide,
utilizând o combinație

de medicamente
și de terapie comportamentală.

Aceste programe evită simptomele 
sevrajului, utilizând medicamente

care se atașează de receptorii
pentru opioide,

dar nu au efecte psihoactive

ale analgezicelor, heroinei
sau ale altor opioide comune.

Metadona și buprenorfina

sunt principalele medicamente 
folosite în acest sens,

dar doctorii au nevoie de o derogare
specială pentru a le putea prescrie,

deși nu este nevoie
de nicio specializare sau certificare

pentru a prescrie analgezice opioide.

Buprenorfina poate fi
atât de greu de găsit

încât există și o piață neagră pentru ea.

Încă e un drum lung până
vom combate dependența de opioide,

dar există resurse imense
pentru a găsi metode de tratament.

Dacă tu sau o cunoștință vă confruntați
cu consumul de opioide în Statele Unite,

Departamentul de Sănătate
și Servicii Umane

are o linie telefonică de asistență:
800-662-4357

și o listă cu peste 14.000 de facilități
pentru abuzul de substanțe în SUA:

www.hhs.gov/opioids