Acum câțiva ani, ochii mi-au fost deschiși
de partea întunecată a industriei de construcţii.
În 2006, tinerii studenți din Qatar
m-au dus să văd taberele de muncitori imigranți.
Și de atunci, am urmărit problema drepturilor de muncă.
În ultimele 6 luni, peste 300 de proiecte de zgârie-nori
din Emiratele Arabe Unite au fost puse în așteptare sau anulate.
În spatele acestora
se află soarta unor muncitori aflați sub contract.
1,1 milioane.
În principal indieni, pakistanezi, sri-lankezi,
și nepalezi, acești muncitori riscă totul
pentru a trimite bani familiilor de acasă.
Ei îi plătesc unui intermediar mii de dolari pentru a fi acolo.
Iar atunci când sosesc, ajung să stea în tabere de muncă, fără apă,
fără aer condiționat și fără pașapoarte.
Deși e ușor să acuzăm autoritățile locale și naționale,
99% din aceste persoane sunt angajate de sectorul privat.
Astfel, și noi avem partea noastră de vină.
Organizații ca Buildsafe UAE și-au făcut apariția.
Dar numerele sunt pur şi simplu copleșitoare.
În august 2008,
reprezentanții UAE au precizat
că 40% din cele 1098 de tabere de muncitori
au încălcat normele minime de sănătate și siguranță împotriva incendiilor.
Și vara trecută, mai mult de 10.000 de muncitori
au protestat pentru neplata salariilor,
pentru calitatea foarte proastă a hranei și a locuințelor.
Apoi, s-a produs colapsul financiar.
Când contractanții au dat faliment
pentru că au avut datorii mari, la fel ca toată lumea,
totul s-a făcut dispărut:
documentație, pașapoarte,
și biletele către casă ale acestor lucrători.
În prezent, mii de muncitori sunt abandonați.
Nu există nicio cale de întoarcere acasă.
Și nu există nicio cale și nicio dovadă a sosirii.
Aceștia sunt refugiații falimentării constructorilor.
Întrebarea este, ca profesionist în construcții,
ca arhitect, inginer, proiectant,
dacă știi că se întâmplă aceste lucruri,
pentru că mergi pe șantier în fiecare săptămână,
ești indiferent sau ești complice
la încălcarea drepturilor omului?
Așa că să uităm de amprenta de carbon.
Să ne gândim la amprenta voastră etică.
La ce e bun
să construiești o clădire cu emisii de carbon zero, eficientă energetic,
când forța de muncă producătoare a acestei bijuterii arhitecturale
nu este folosită deloc într-un mod etic.
Recent, mi s-a spus că am abordat subiectul cu tărie.
Dar, ca să fiu sincer, în acest caz,
nu există o altă modalitate de a-l aborda.
Să nu uităm cine plătește cu adevărat prețul acestui colaps financiar.
Și în timp ce ne facem griji pentru următorul nostru job la birou,
și următorul design pe care-l putem obține,
să nu-i uităm pe acești oameni, care practic mor ca să muncească.
Mulțumesc.
(Aplauze)