Acum câțiva ani, ochii mi-au fost deschiși

de partea întunecată
a industriei de construcţii.

În 2006, tinerii studenți din Qatar

m-au dus să văd taberele
de muncitori imigranți.

Și de atunci, am urmărit
problema drepturilor de muncă.

În ultimele șase luni,
peste 300 proiecte de zgârie-nori

din Emiratele Arabe Unite
au fost suspendate sau anulate.

În spatele acestor clădiri

se află soarta unor muncitori
aflați sub contract.

1,1 milioane de muncitori.

În principal indieni,
pakistanezi, srilankezi,

și nepalezi, acești muncitori riscă totul

pentru a trimite bani familiilor de acasă.

Plătesc unui intermediar mii
de dolari pentru a ajunge acolo.

Iar când ajung,
stau în tabere de muncă, fără apă,

fără aer condiționat și fără pașapoarte.

Deși e ușor să acuzăm
autoritățile locale și naționale,

99% din aceste persoane
sunt angajate de sectorul privat.

Astfel, și noi avem partea
noastră de vină.

Organizații ca Buildsafe UAE
și-au făcut apariția.

Dar numerele sunt pur
şi simplu copleșitoare.

În august 2008,

reprezentanții UAE au precizat

că 40% din cele 1098
de tabere de muncitori

au încălcat normele minime de sănătate
și siguranță împotriva incendiilor.

Și vara trecută,
mai mult de 10 mii de muncitori

au protestat pentru neplata salariilor,

pentru calitatea foarte proastă
a hranei și a locuințelor.

Apoi, s-a produs colapsul financiar.

Când contractanții au dat faliment

pentru că au avut datorii mari,
la fel ca toată lumea,

totul s-a făcut dispărut:

documentație, pașapoarte,

și biletele către casă
ale acestor lucrători.

În prezent,
mii de muncitori sunt abandonați.

Nu există nicio cale de întoarcere acasă.

Și nu există nicio cale
și nicio dovadă a sosirii.

Aceștia sunt refugiații crizei financiare.

Întrebarea e,
ca profesionist în construcții,

ca arhitect, inginer, proiectant,

dacă știi că se întâmplă aceste lucruri,

pentru că mergi pe șantier
în fiecare săptămână,

ești indiferent sau ești complice

la încălcarea drepturilor omului?

Așa că hai să uităm de amprenta de carbon.

Să ne gândim la amprenta voastră etică.

La ce e bun

să construiești o clădire cu emisii
de carbon zero, eficientă energetic,

când forța de muncă ce construiește
această bijuterie arhitecturală

nu e folosită deloc într-un mod etic.

Recent mi s-a spus
că am ales calea cea mai grea.

Dar, ca să fiu sincer, în acest caz,

nu există o altă modalitate.

Să nu uităm cine plătește cu adevărat
prețul acestui colaps financiar.

Și în timp ce ne facem griji
pentru următorul nostru job la birou,

și următorul design
pe care-l putem obține,

să nu-i uităm pe acești oameni,
care practic mor ca să muncească.

Vă mulțumesc!

(Aplauze)