0:00:07.064,0:00:09.094
Un bărbat ponosit pe nume Estragon,

0:00:09.094,0:00:12.924
stă, seara, lângă un copac[br]și se căznește să-și scoată gheata.

0:00:12.924,0:00:14.804
Curând apare prietenul său, Vladimir,

0:00:14.804,0:00:17.104
care-i amintește[br]colegului său nerăbdător

0:00:17.104,0:00:20.564
că trebuie să aștepte aici[br]pe cineva numit Godot.

0:00:20.564,0:00:23.964
Așa începe șirul evenimentelor[br]iritante în care cei doi se întreabă

0:00:23.964,0:00:26.484
când va veni Godot, de ce așteaptă

0:00:26.484,0:00:29.794
sau dacă se află măcar[br]lângă copacul potrivit.

0:00:29.794,0:00:32.994
De aici, „Așteptându-l pe Godot”[br]devine tot mai ciudată,

0:00:32.994,0:00:37.644
dar este considerată o piesă[br]care a schimbat fața teatrului modern.

0:00:37.644,0:00:41.963
Scrisă de Samuel Beckett[br]între anii 1949 și 1955,

0:00:41.963,0:00:45.623
piesa lansează[br]o întrebare simplă, dar incitantă:

0:00:45.623,0:00:49.873
ce ar trebui să facă personajele?

0:00:49.873,0:00:52.963
Estragon: Să nu facem nimic.[br]E mai prudent.

0:00:52.963,0:00:56.663
Vladimir: Să vedem întâi[br]ce-o să ne spună el.

0:00:56.663,0:00:57.993
Estragon: Cine?

0:00:57.993,0:00:59.663
Vladimir: Godot.

0:00:59.663,0:01:01.693
Estragon: Bună idee.

0:01:01.693,0:01:07.153
Dialogul criptic și argumentul circular[br]sunt specifice teatrului absurd,

0:01:07.163,0:01:10.413
o mișcare ce a luat naștere[br]după Al Doilea Război Mondial,

0:01:10.413,0:01:15.183
când artiștii se zbăteau[br]să găsească un sens în devastare.

0:01:15.453,0:01:19.343
Adepții absurdului au 'demontat'[br]intriga, personajul și limbajul

0:01:19.343,0:01:21.953
ca să pună sub semnul întrebării[br]semnificația acestora

0:01:21.953,0:01:25.533
și să transmită pe scenă[br]profunda lor incertitudine.

0:01:25.683,0:01:30.793
Cu toate că poate părea deprimant,[br]absurdul amestecă deznădejdea cu umorul.

0:01:30.793,0:01:33.983
Asta se reflectă în abordarea unică[br]a lui Beckett cu privire la gen

0:01:33.983,0:01:39.633
în „Așteptându-l pe Godot”,[br]intitulată „tragicomedie în două acte.”

0:01:39.633,0:01:43.913
În mod tragic, personajele sunt[br]prizonierii unei dileme existențiale:

0:01:44.423,0:01:47.963
ei așteaptă în zadar un necunoscut[br]care să le ofere un scop,

0:01:47.963,0:01:52.543
însă singurul lor scop[br]rezultă din însuși actul așteptării.

0:01:52.603,0:01:55.263
În timp ce așteaptă,[br]sunt copleșiți de plictiseală,

0:01:55.263,0:02:00.253
expun probleme religioase[br]și se gândesc la sinucidere.

0:02:00.253,0:02:03.683
Dar, în mod comic,[br]există un umor acut al situației lor,

0:02:03.683,0:02:06.513
ce se degajă din limbajul[br]și din mișcările personajelor.

0:02:06.513,0:02:09.733
Interacțiunile lor sunt încărcate[br]de jocuri bizare de cuvinte,

0:02:09.733,0:02:11.613
repetiții și duble interpretări,

0:02:11.613,0:02:17.293
precum și de maimuțăreli, cântec, dans,[br]și schimburi frenetice de pălării.

0:02:17.325,0:02:21.855
Deseori nu e clar dacă publicul[br]ar trebui să râdă sau să plângă.

0:02:21.855,0:02:25.825
Sau dacă Beckett a văzut[br]vreo diferență între cele două stări.

0:02:25.855,0:02:26.785
Născut în Dublin,[br]

0:02:26.785,0:02:30.895
Beckett studiase engleza, franceza[br]și italiana înainte de a se muta la Paris,

0:02:30.895,0:02:35.695
unde și-a petrecut cea mai mare parte[br]din viață scriind teatru, poezie și proză.

0:02:35.725,0:02:41.255
Deși Beckett a nutrit permanent o pasiune[br]pentru limbaj, el a lăsat loc și tăcerii,

0:02:41.285,0:02:46.575
prin inserarea lacunelor, a pauzelor[br]și a senzațiilor de gol din opera sa.

0:02:47.555,0:02:53.145
Trăsătură cheie a stilului său, alături[br]de ritmul inegal și umorul negru,

0:02:53.155,0:02:56.405
care au devenit populare[br]în teatrul absurdului.

0:02:56.405,0:02:58.885
El a cultivat, de altfel,[br]o atitudine misterioasă,

0:02:58.885,0:03:04.565
a refuzat să confirme sau să nege orice[br]speculație despre sensul operei sale.

0:03:04.565,0:03:06.175
Presupunerile au continuat,

0:03:06.175,0:03:09.397
sporind fascinația auditoriului[br]pentru lumile sale suprarealiste

0:03:09.397,0:03:12.427
și personajele enigmatice.

0:03:12.427,0:03:17.517
Lipsa unui sens clar îl face pe Godot[br]deschis unei inepuizabile interpretări.

0:03:17.557,0:03:20.767
Criticii au propus lectura piesei[br]în nenumărate chei,

0:03:20.767,0:03:24.387
rezultând într-un ciclu[br]al ambiguității și al speculației

0:03:24.387,0:03:27.627
care reflectă însuși subiectul dramei.

0:03:27.627,0:03:33.217
A fost interpretată ca o alegorie[br]a Războiului Rece, a Rezistenței franceze,

0:03:33.217,0:03:36.227
sau colonizarea Irlandei de către Anglia.

0:03:36.227,0:03:40.437
Dinamica celor doi protagoniști[br]a născut și ea o intensă polemică.

0:03:40.467,0:03:43.307
Sunt considerați[br]supraviețuitori ai apocalipsei,

0:03:43.307,0:03:46.287
un cuplu care îmbătrânește,[br]doi prieteni neputincioși,

0:03:46.287,0:03:51.537
și chiar personificări ale conceptelor[br]freudiene de Ego și Id.

0:03:51.537,0:03:55.187
În replica sa faimoasă, Beckett spune[br]că știe cu siguranță un singur lucru:

0:03:55.187,0:03:59.647
că Vladimir și Estragon purtau pălării.

0:03:59.677,0:04:02.567
Asemenea speculațiilor critice[br]și subiectului enervant,

0:04:02.567,0:04:06.805
limbajul se învârte adesea în cerc[br]pe parcursul tachinărilor,

0:04:06.805,0:04:11.285
își pierd șirul gândurilor și se reîntorc[br]exact în punctul de unde au pornit:

0:04:11.565,0:04:14.335
Vladimir: N-avem decât s-o luăm[br]de la început.

0:04:14.785,0:04:17.115
Estragon: Adevărat, nu cred[br]c-ar fi prea greu.

0:04:17.115,0:04:19.395
Vladimir: E greu până pornești.

0:04:19.795,0:04:21.815
Estragon: Se poate porni de la orice.

0:04:21.815,0:04:24.285
Vladimir: Da, dar trebuie să te hotărăști.

0:04:25.175,0:04:28.175
Beckett ne amintește[br]că la fel ca viețile noastre de zi cu zi,

0:04:28.175,0:04:31.245
lumea de pe scenă[br]nu are întotdeauna un sens.

0:04:31.245,0:04:36.995
Se pot explora deopotrivă realitatea[br]și iluzia, familiarul și necunoscutul.

0:04:37.025,0:04:40.555
Cu toate că încă se recurge[br]la un fir epic coerent,

0:04:40.555,0:04:45.575
Cel mai bun teatru ne stimulează[br]gândirea și ne ține în așteptare.