Trezirea este următoarea etapă naturală a dezvoltării omului. "Trezirea" reprezintă simpla recunoaștere a naturii ființei noastre esențiale. Nu este vreo experiență mistică, religioasă ciudată aflată doar la indemâna celor puțini Este disponibilă tuturor. Ceea ce suntem în esență este deja deplin treaz, deplin conștient. Și este total nelimitat. Adevărata ta natură este mai aproape decât este acel TU care crezi că te defineste. Conștiința este realitatea supremă a universului. Următorul pas în domeniul științei: conștiința este fundamentală. Ce este totuși Trezirea? Să îmi explice și mie cineva. Ce este Trezirea? Fie că îl numiți sinele adevărat, sinele iminent sau "fără sine", sau natura Buddha, Tao sau Conștiința Christică chiar nu contează. In acest film, ne vom referi la aceasta drept "Conștientizarea". Conștientizarea nu este proprietatea unei religii. Trezirea sau realizarea conștientizării este ca trezirea dintr-un vis. Visul personajului tău în jocul vieţii. Prin personajele noastre, experimentăm lumea în toată frumusețea și urâțenia ei. Putem numi dualitate această experiență a vieții și a morții. De jur imprejur mergem fixați pe aceste personaje, gânduri și senzații. Bine si rău. Război și pace. Lumină și întuneric. Nașterea și moartea. Până ne trezim și aflăm noi nu suntem personajul. În acest film, lansam o invitație pentru tine să experimentezi direct adevărata ta natură. Pentru a afla direct, nu intelectual... Cine eşti tu? Vom repeta aceasta invitație în moduri diferite. Când investighezi cine ești lasă totul să fie exact așa cum este. Nu mișca mintea pentru a face ceva să se întâmple sau pentru a găsi un răspuns la nivelul mintii. Și totuși, nu încerca să alungi mintea. Pur și simplu intenționează să experimentezi direct cine esti. Lăsând mintea să fie o "minte care nu știe" Trezirea este răspunsul tuturor problemelor lumii la toate nivelurile. Toate problemele lumii provin dintr-o iluzie. Iluzia fundamentală a minții. Și acea iluzie este aceea ca Eu sunt acest personaj limitat. Când trăim într-un sine mic, separat întotdeauna există vreun fel de nemulțumire perpetuă. Deci aceasta poate fi o mare nemulțumire ca o traumă, sau poate fi doar această senzație de fundal... "Ceva nu e bine. Ceva nu e în regulă. Îmi lipsește ceva.” Chiar și când am ceva plăcere, chiar și atunci când obțin ceva în lume, chiar și atunci când am o relație bună, dacă am doar o pauză sau un moment, există acest sentiment de nemulțumire Sunt izolat sau rupt de ceva. Deci acest sentiment, care se pare că este prezent la majoritatea oamenilor, ne poate motiva sa ne trezim din acel mic, sine separat a cărur natură este un fel de anxietate a separării. Acest caracter limitat are o tendință să apuce ceea ce vrea. Este doar o colecție a tiparelor condiționate de a pofti la ceea ce vrea sau încercând să alunge ceea ce nu vrea. Este acest proces nesfârșit, poți spune un principiu al plăcerii știi, mergând după plăcere, evitând durerea. Și dacă credem că suntem acest caracter, acest tipar condiționat, atunci suferim și creăm suferință în lume. Lumea devine o reflectare a acelei conștiințe egoiste. Beneficiul trezirii este că tu suferi mai puțin si oamenii din jurul tău suferă mai puțin.