Nu voi uita niciodată ce am simțit
când am văzut marea
și m-am urcat în barcă pentru prima dată.
Pentru acel copil de 4 ani,
era cel mai intens sentiment de libertate
pe care mi l-aș putea imagina vreodată.
Am simțit, de la acea vârstă,
că mi-ar plăcea să pot cândva
să navighez în jurul lumii.
În februarie 2005 Ellen a stabilit
un nou record mondial
pentru cea mai rapidă
circumnavigație solo în jurul lumiii
Când pornești în astfel de călătoriii,
iei cu tine tot ce ai nevoie
pentru a supraviețui.
Ceea ce ai e tot ce ai.
Trebuie să drămuiești ce ai
până la ultimul strop de motorină,
ultimul pachet de mâncare.
Este necesar,
aftfel nu o să reușești.
Și dintr-o dată am realizat,
”Dar de ce lumea nostră e diferită?”
Avem resurse epuizabile,
accesibile nouă doar o dată
în istoria umanității.
Metale, plastice, îngrășăminte.
Scoatem toate aceste lucruri din pământ
și le folosim pe toate.
Cum poate asta să funcționeze
pe termen lung?
Cu siguranță că e o altă cale
de a folosi resursele la nivel global,
de a le folosi fără să le epuizăm.
Asta e întrebarea care mă frământa
și mi-a luat mult timp până am realizat
că e un alt mod
în care economia poate funcționa
că e un alt mod
de a folosi lucruri, materiale.
Adică economia circulară.
Economia se bazează în pricipal
pe extracția de resurse naturale.
Este lineară.
Luăm ceva din pământ, din asta facem ceva,
și la sfârșitul vieții acelui produs,
îl aruncăm.
Oricât de eficient ai fi
cu materialele
cu care alimentezi sistemul,
chiar dacă faci produsul
folosind mai puțină energie
și mai puțin material,
tot o să se termine în final.
Dacă inversezi acestă idee
și te uiti la un model circular,
în care atunci când creezi un produs,
iei acel material din pământ,
sau în mod ideal reciclezi acel material,
îl transformi în produs,
dar proiectezi produsul de la început
astfel încât să poți să scoți
materialele din nou.
Previi generarea de deșeuri și poluare
prin proiectare.
De ce le-ai creea
într-o lume cu resurse finite?
E vorba despre proiectul de construcție.
Dacă cumperi o mașină de spălat rufe,
plătești taxe când o cumperi,
deții toate materialele din ea,
și când se strică,
așa cum inevitabil se întâmplă,
plătești taxe din nou,
taxe de depozitare a deșeurilor.
Într-un sistem circular e altfel.
Nu deții mașina de spălat,
plătești pe spălare.
Mașina de spășat e mentinuță
de compania care a produs-o
și ei o să se asigure
că o dată ce mașina
ajunge la finalul vieții, o iau.
Ei știu ce conține,
și pot recupera materialele din ea.
Așa că ajungi să ai un sistem circular.
Am studiat îndelungat numerele
din spatele acestui sistem,
adică economia,
și este mult mai ieftin.
Este 12 cenți americani
versus 27 cenți americani pe spălare
pentru a avea acea mașină circulară.
Am trăi într-un sistem care funcționează.
Nu am mai produce deșeuri.
Am avea un servire mai bună.
Și am avea acces mai bun la tehnologie.
Conform studiilor pe care le-am făcut,
pentru că acei producători
nu cumpără toate materialele,
când le vând mai departe,
ni le vând la un preț mai bun,
pentru că au garanția că materialele
se vor întoarce înapoi în sistem.
Sunt extrem de optimistă pentru că
dacă te uiți la numere,
la economia din spatele acestui lucru,
are sens să trecem
la o economie circulară.
E mai multă valoare
în economia circulară
decât în economia lineară.
Cu siguranță că organizațiile mari
vor plăti un cost în tranziție
dar poate că ar trebui să te întrebi :
Care e riscul în economia lineară?
Pentru mine e la mintea cocoșului.
Este un mare risc.
Economia de piață pură nu e de viitor.
Deci unde trebuie să investești timp?
Unde trebuie să investești efort?
Să încercăm să vedem
cum arată economia circulară de fapt
și să țesem acea tapiserie circulară
cât de bine putem.
Subtitrare de Mauricio Kakuei Tanaka
Revizuire de Jenny Lam-Chowdhury