Nu voi uita niciodată ce am simțit când am văzut marea și m-am urcat în barcă pentru prima dată. Pentru acel copil de 4 ani, era cel mai intens sentiment de libertate pe care mi l-aș putea imagina vreodată. Am simțit, de la acea vârstă, că mi-ar plăcea să pot cândva să navighez în jurul lumii. În februarie 2005 Ellen a stabilit un nou record mondial pentru cea mai rapidă circumnavigație solo în jurul lumiii Când pornești în astfel de călătoriii, iei cu tine tot ce ai nevoie pentru a supraviețui. Ceea ce ai e tot ce ai. Trebuie să drămuiești ce ai până la ultimul strop de motorină, ultimul pachet de mâncare. Este necesar, aftfel nu o să reușești. Și dintr-o dată am realizat, ”Dar de ce lumea nostră e diferită?” Avem resurse epuizabile, accesibile nouă doar o dată în istoria umanității. Metale, plastice, îngrășăminte. Scoatem toate aceste lucruri din pământ și le folosim pe toate. Cum poate asta să funcționeze pe termen lung? Cu siguranță că e o altă cale de a folosi resursele la nivel global, de a le folosi fără să le epuizăm. Asta e întrebarea care mă frământa și mi-a luat mult timp până am realizat că e un alt mod în care economia poate funcționa că e un alt mod de a folosi lucruri, materiale. Adică economia circulară. Economia se bazează în pricipal pe extracția de resurse naturale. Este lineară. Luăm ceva din pământ, din asta facem ceva, și la sfârșitul vieții acelui produs, îl aruncăm. Oricât de eficient ai fi cu materialele cu care alimentezi sistemul, chiar dacă faci produsul folosind mai puțină energie și mai puțin material, tot o să se termine în final. Dacă inversezi acestă idee și te uiti la un model circular, în care atunci când creezi un produs, iei acel material din pământ, sau în mod ideal reciclezi acel material, îl transformi în produs, dar proiectezi produsul de la început astfel încât să poți să scoți materialele din nou. Previi generarea de deșeuri și poluare prin proiectare. De ce le-ai creea într-o lume cu resurse finite? E vorba despre proiectul de construcție. Dacă cumperi o mașină de spălat rufe, plătești taxe când o cumperi, deții toate materialele din ea, și când se strică, așa cum inevitabil se întâmplă, plătești taxe din nou, taxe de depozitare a deșeurilor. Într-un sistem circular e altfel. Nu deții mașina de spălat, plătești pe spălare. Mașina de spășat e mentinuță de compania care a produs-o și ei o să se asigure că o dată ce mașina ajunge la finalul vieții, o iau. Ei știu ce conține, și pot recupera materialele din ea. Așa că ajungi să ai un sistem circular. Am studiat îndelungat numerele din spatele acestui sistem, adică economia, și este mult mai ieftin. Este 12 cenți americani versus 27 cenți americani pe spălare pentru a avea acea mașină circulară. Am trăi într-un sistem care funcționează. Nu am mai produce deșeuri. Am avea un servire mai bună. Și am avea acces mai bun la tehnologie. Conform studiilor pe care le-am făcut, pentru că acei producători nu cumpără toate materialele, când le vând mai departe, ni le vând la un preț mai bun, pentru că au garanția că materialele se vor întoarce înapoi în sistem. Sunt extrem de optimistă pentru că dacă te uiți la numere, la economia din spatele acestui lucru, are sens să trecem la o economie circulară. E mai multă valoare în economia circulară decât în economia lineară. Cu siguranță că organizațiile mari vor plăti un cost în tranziție dar poate că ar trebui să te întrebi : Care e riscul în economia lineară? Pentru mine e la mintea cocoșului. Este un mare risc. Economia de piață pură nu e de viitor. Deci unde trebuie să investești timp? Unde trebuie să investești efort? Să încercăm să vedem cum arată economia circulară de fapt și să țesem acea tapiserie circulară cât de bine putem. Subtitrare de Mauricio Kakuei Tanaka Revizuire de Jenny Lam-Chowdhury