Orfanul înfometat care cere a doua porție de terci. Fata bătrână ce-și duce zilele în rochia-i de mireasă zdrențuită. Avarul cu inima de piatră bântuit de fantoma Crăciunului ce a trecut. La mai mult de un secol de la moartea sa, acestea rămân personaje memorabile din opera lui Charles Dickens. Opera lui e atât de șocantă încât a dat naștere propriului adjectiv. Dar care sunt trăsăturile scriiturii lui Dickens care o fac atât de specială? Ficțiunea lui Dickens e plină de anticipație prin cadre deprimante, răsturnări de situație și mistere. Aceste trăsături ale operei lui făceau publicul să-și dorească mai mult. Când au fost publicate prima oară, povestirile lui apăreau în serie, adică se publicau câteva capitole odată în jurnale literare accesibile și doar mai târziu au fost publicate sub formă de carte. Acest lucru a dat naștere la speculații aprinse pe marginea suspansului și a revelațiilor pe care le-a creat. Publicarea în serie nu doar a făcut ficțiunea accesibilă unui public mai larg și i-a făcut să tot citească, dar a sporit publicitatea din jurul autorului. Dickens a devenit popular în special pentru spiritul său, reflectat în personajele sale neobișnuite și în scenariile satirice. Personajele lui oglindesc absurditatea comportamentului uman, iar numele lor adesea personifică trăsături și poziții sociale, cum ar fi asupritul Bob Cratchit, servilul Uriah Heep și veselul Septimus Crisparkle. Dickens a plasat aceste personaje colorate pe un fundal social complicat, care imita societatea în care el trăia. De exemplu, adesea se gândea la schimbările cauzate de Revoluția Industrială. În această perioadă, clasele de jos au avut parte de condiții de muncă și de trai sordide. Dickens însuși a trecut prin acest calvar în copilărie, când a fost forțat să muncească într-o fabrică de cremă de ghete după ce tatăl lui a fost închis în închisoarea datornicilor. Asta a influențat descrierea închisorii Marshalsea din Micuța Dorrit, unde personajul principal are grijă de tatăl său condamnat. Închisori, orfelinate sau mahalale pot să pară locuri sinistre pentru o poveste, dar i-au permis lui Dickens să facă lumină asupra modului în care trăiau cei mai invizibili oameni ai societății. În Nicholas Nickleby, Nicholas lucrează pentru directorul de școală Wackford Squeers. Curând își dă seama că Squeers se ocupă cu o escrocherie prin care îi ia pe copiii nedoriți de la părinții lor în schimbul unei taxe și îi supune la acte de violență și la privațiuni. Și în Oliver Twist regăsim condiția copiilor aflați în grija statului, ilustrând condițiile brutale ale azilului unde Oliver îl imploră pe dl. Bumble să-i dea mâncare. Când fuge la Londra, e prins în mrejele unei lumi interlope. Aceste povestiri caracterizează adesea viața victoriană ca fiind aspră, coruptă și crudă. Dar Dickens și-a înțeles epoca și ca un timp în care vechile tradiții se estompau. Londra devenea incubatorul lumii moderne prin noi tipare în industrie, comerț și mobilitate socială. Londra lui Dickens devine un spațiu dual: o lume dură, plină simultan de minunății și posibilități. De exemplu, misterul din Marile Speranțe se centrează pe potențialul lui Pip, un orfan scos din obscuritate de un binefăcător anonim și propulsat în înalta societate. Aflat în căutarea unui scop, Pip devine victima ambițiilor altor oameni în ceea ce-l privește și trebuie să negocieze cu personaje obscure. Asemeni multor protagoniști ai lui Dickens, poziția bietului Pip este destabilizată constant, doar unul dintre motivele pentru care a-l citi pe Dickens reprezintă cel mai bun moment pentru cititor, dar și cel mai rău pentru personajele lui. Dickens a oferit un deznodământ clar la sfârșitul romanelor sale, cu excepția Misterului lui Edwin Drood. Romanul detaliază dispariția orfanului Edwin în circumstanțe enigmatice. Dar Dickens a murit înainte să termine romanul și nu a lăsat nicio notiță care să elucideze misterul. Cititorii continuă să dezbată cu pasiune cine era criminalul ales de Dickens și dacă Edwin Drood a fost într-adevăr ucis. În multe adaptări, omagii literare și în paginile romanelor sale, limbajul sclipitor al lui Dickens și viziunea panoramică asupra lumii continuă să rezoneze. În prezent, adjectivul „dickensian” adesea implică muncă sordidă sau condiții de trai mizere. Dar a descrie un roman ca fiind dickensian este o mare laudă deoarece sugerează o poveste în care aventura adevărată și explorarea apar în cele mai neașteptate locuri. Deși adesea a explorat material sumbru, intelectul pătrunzător al lui Dickens nu a eșuat niciodată în a găsi lumină și în colțurile cele mai întunecate.