De ce să te mai rogi dacă Dumnezeu știe deja totul? (Simbolismul jocurilor de noroc /tragerea la sorți)

Deci, întrebarea lui Holden Kim care are
cinci aprecieri în comunitate:

„Poți interpreta simbolismul
tragerii la sorți în Biblie?”

Da, este un simbolism foarte important.

Fratele meu, Matthew, este foarte bun la
asta, înțelegând acest simbolism.

Ideea de a trage la sorți, practic, este
renunțarea la ordine,

renunțarea la motiv.

Nu iei în considerare o procesiune logică
a luării deciziilor

pentru a lua o decizie.

Așa că lași lucrurile la voia
întâmplării.

Lași lucrurile în seama unor cauze non
raționale.

Deci, ce înseamnă asta?

De exemplu, dacă vrei să angajezi pe
cineva, te decizi:

te uiți la job apoi te uiți la candidat.

Te uiți dacă abilitățile sale se
potrivesc cu jobul.

Compari diferiții candidați și apoi alegi
candidatul cel mai potrivit pentru post.

Aceasta este o modalitate complet logică
prin care unești cerul și pământul.

Faci asta tot timpul.

De fiecare dată...

Aproape toate deciziile pe care le iei se
bazează pe o conexiune rațională,

rezonabilă, între cer și pământ.

Acum, tragerea la sorți înseamnă

renunțarea la acel motiv.

Este legat de jocuri, dacă te gândești la
asta în felul acesta.

Este legat de locul de la sfârșitul zilei
sau de momentul de odihnă

despre care vorbește fratele meu Matthew:
restul ciclului,

unde la sfârșit cauzalitatea se
descompune, munca se descompune,

nu mai lucrezi, nu unești cerul cu
pământul într-un mod rezonabil

ci te odihnești.

Iar în momentele în care te odihnești,
atunci tipurile de cauzalități

sunt diferite.

Există cauzalități circulare, sunt
revigorante.

De aceea jucăm jocuri în acel moment,
de aceea tragem la sorți.

Gândește-te la jocurile de noroc în
termeni de jocuri de noroc care fac bani.

Când muncești, munca ta este legată de
suma de bani pe care o primești.

Deci, depui efort: lucrezi pământul, faci
orice: construiești lucruri,

vinzi lucruri și cantitatea de muncă va
fi legată de un randament în valoare.

Deci este complet rezonabil.

Dar dacă mergi la cazinou și pui totul pe
„negru”, atunci motivul dispare.

De parcă a primi sau a pierde bani nu mai
are nicio legătură cu munca depusă.

Nu are legătură cu nimic din ceea ce faci
și care este rezonabil,

care va explica câștigul.

Deci practic renunți la haos.

Fratele Matthew explică asta foarte bine
în cartea sa că:

A face asta poate fi și o modalitate de a
crește dospirea sistemului.

Este un fel de agent extern care nu are
legătură cu ființa, care îl va crește.

Deci o modalitate bună ar fi, să te
gândești la faptul că:

Ai pământul și ai apele, așa că a trage
la sorți este practic ca și cum

ai privi în piscină, te-ai uita în
piscina vizionară,

te-ai uita în jos în ape și a vedea ce
este acolo.

Ca și cum ai arunca zaruri, ai juca
cărți, ai face toate aceste lucruri.

Și, de asemenea, poți trage la sorți
pentru a prezice viitorul,

poți trage la sorți pentru a încerca să
câștigi putere pentru tine.

Poți renunța la motivul tău pentru a
aduna puterea întunecată de haos,

care este acolo jos și a o face să-ți
servească scopului tău.

De aceea, în majoritatea lumilor
religioase, jocurile de noroc

sunt prescrise ca fiind rele sau cel
puțin aceste fapte sunt pedepsite.

Mersul la cazinou, participarea la
jocurile de noroc este văzută

ca ceva care nu este bun.

De aceea, tragerea la sorți în sensul de:
a citi oasele unui animal

sau de a citi în frunze sau de a face tot
felul de lucruri asemănătoare,

sunt văzute ca fiind negative.

Pentru că încerci să folosești ceva
dincolo de rațiune

pentru a prezice viitorul sau pentru a
câștiga putere pentru tine.

Așa că multe practici oculte vor fi
legate de acest tip de putere întunecată.

Este puterea „reziduurilor”, de asemenea.

De aceea, dacă te gândești
la magia neagră: utilizarea unghiilor

sau a diferitelor reziduuri ale unei
persoane poat fi folosite împotriva ei,

și tot felul de astfel de lucruri.

Sunt legate de ideea de a trage la sorți,
toate acestea.

Dar acum, există un alt mod în care,
tragerea la sorți...

Gândește-te la asta: Atunci Când Dumnezeu
creează lumea, El separă apele:

cele de dedesubt și cele de deasupra.

Iar cea mai mare parte a tragerii la
sorți este ceva de genul:

încercarea de a descoperii misterul
apelor de dedesubt,

încercarea de a descoperii misterele
cauzelor non-raționalului,

pentru propria creștere, cum ar fi:
câștigarea la jocuri de noroc.

Dar există și o modalitate prin care
mulți îți poate oferi acces

la aspectul superior și asta e mai
complicat.

Într-un fel, e ceva ciudat pentru că,
de exemplu, când ucenicii decid

să-l înlocuiască pe Iuda cu un nou
ucenic, ca să ajungă la numărul 12,

folosesc motive pentru a se reduce la
ultimii candidați, iar la final

deschid spațiul – adică deschid o cale
irațională prin care

să se manifeste cauzalitatea, în ideea
că, practic, acum se predau.

Deschid un spațiu pentru ca Dumnezeu să
acționeze în lume

și să-și dezvăluie voința.

Pentru asta erau utilizate Urimul şi
Tumimul.

Acestea erau instrumentele de comunicare
cu Dumnezeu în Vechiul Testament.

Existau unele aspecte ale divinității
care erau considerate greșite,

cele care erau acolo pentru a-ți spori
propria putere.

Dar existau unele aspecte ale divinității
care erau considerate normale,

cele în care deschideau un spațiu de
discurs nerezonabil

pentru a fii capabili să perceapă voia
lui Dumnezeu

și să urmeze voia Lui Dumnezeu,
indiferent de consecințe.

Nu încercercând să o controlezi, să o
dominezi sau să o folosești

în propriul avantaj.

Astfel, aceste practici încă există și
astăzi, vorbeam acum mult timp,

cu un episcop din OCA și mi-a spus că:
„Ei încă practică asta.”

Deci, dacă trebuie să aleagă următorul
mitropolit sau trebuie să aleagă

un candidat, cum ar fi un episcop sau
ceva de genul asta,

își vor folosi rațiunea cât mai mult
posibil.

Practic, vor încerca să găsească cel mai
bun candidat,

se vor asigura că este cel potrivit, dar
dacă nu pot ajunge la un acord

după deliberare, după discuții, despre
cine este cel mai bun candidat,

atunci vor trage la sorți pentru a alege
persoana.

Practic, deschizi situația și nu te
decizi.

Practic, făcând asta, îl lași pe Dumnezeu
să decidă pentru tine.

Acesta este simbolismul tragerii la sorți
și de aceea are un simbolism dublu.

De aceea, pe de o parte, este văzut ca
fiind foarte periculos

și foarte întunecat și ceva în care nu
vrei să te implici pentru că, practic,

poate fi, o deschidere către haos,
gândește-te la oamenii

care merg la cazinou, e ca și cum ar
putea pierde tot pentru un joc de noroc.

își pot pierde banii, nu doar că șă-i
câștige.

Dar există și versiuni de divinitate și
de deschidere al tragerii la sorți,

care este legată de acest alt aspect:

deschiderea către cauzalitățile
superioare.

Daniel pune o întrebare interesantă, el
spune: „Episcopii trag la sorți?

De ce ei decid orice dacă ritualurile Îi
permit lui Dumnezeu să decidă?”

Este un mod atât de extremist de a vedea
lucrurile, este într-adevăr....

Este protestantismul încapsulat într-o
întrebare.

Să luăm întrebarea ta și să o extindem,
să spunem:

„De ce te rogi, dacă Dumnezeu știe deja
de ceea ce ai nevoie?”

„De ce te rogi pentru alții, dacă
Dumnezeu știe deja

de ceea ce ei au nevoie și va decide,
dându-le cea ce ei vor?”

„De ce aveți ritualele, dacă Dumnezeu
știe deja ce este adevărat, corect și bun

și că voința Lui va fi reală în lume?”

Acestea toate fac parte din aceiași
întrebare inițială.

De ce să le ceri altor oameni să se roage
pentru tine,

dacă te poți ruga lui Dumnezeu?

Corect?

Și de ce să te rogi pentru alții?

Toate aceste întrebări sunt legate, iar
răspunsul este:

pentru că așa funcționează creația, adică
asta este creația.

Asta este creația.

Adică creația este participarea noastră
la viața lui Dumnezeu

și astfel rațiunea noastră și capacitatea
noastră

de a decide este ceea ce Dumnezeu ne-a
dat: să manifestăm numele lumii

să participăm și să fim co-conducători,
co-creatori cu Dumnezeu în lume

și astfel participăm la asta, prin toate
aceste lucruri, prin rațiunea noastră,

prin acțiunile noastre,

prin, prin...

prin dragostea noastră unii față de
alții, prin rugăciunile noastre

pentru ceilalți, toate acestea participă
și există un sens în care

trebuie să fim întotdeauna deschiși către
Dumnezeu,

într-un fel, fiind ultima soluție, nu
ultima soluție, ci într-un fel...

posibilitatea ca Dumnezeu să intervină în
procesul nostru.

Ideea că ai raționa, într-un fel, cât mai
mult posibil.

Chestia asta e amuzantă pentru că tu...
faci asta mai mult decât crezi, apropo.

Tot ceea ce tu decizi ce vei face.

Nu poți epuiza analizele rezonabile
pentru ceva anume.

De aceea, des... Foarte, foarte des, vei
analiza două căi posibile pentru tine.

Vei face asta pentru o anumită perioadă,
apoi, la un moment dat,

renunți la una și motivul pentru care
alegi o cale în detrimentul celeilalte

nu poate fi explicat în termeni de
rațiune și faci asta tot timpul.

De fapt, într-un fel, acest fel de joc
între rațiune și această deschidere,

care face parte din realitate...

Pentru că dacă încerci să fi rațional
complet pentru a lua o decizie,

vei rămâne blocat minute întregi.

Vei rămâne blocat în aceste mici calcule
și aceste mici comparații

care vor deveni din ce în ce mai precise
și nu vei reuși niciodată.

Uneori e dificil, alteori e clar.

Cum ar fi: Ai doi candidați pentru un loc
de muncă.

Ai doi candidați pentru un loc de muncă.

Amândoi au aceleași abilități, aceeași
educație.

Practic sunt aceeași persoană, pe hârtie
sunt cam la fel, așa că te gândești:

ei bine, o să merg pe bănuiala mea,
o să merg pe o bănuială.

Ce e aia o bănuială?

Bănuiala este o renunțare la mijloacele
raționale de luare a deciziilor.

Într-un fel de intuiție despre ceea ce
este real.

Nu e exact același lucru cu tragerea la
sorți, dar e foarte similar,

în sensul că e o renunțare la rațiune
pentru a putea înțelege lumea

într-un mod mai imediat, mai puțin
rezonabil.

Și astfel această imagine a Episcopilor
care își croiesc drum spre doi candidați,

sau spre discipoli, și apoi se deschid
către Dumnezeu,

Care intervine în ultimul moment,

e o imagine a modului în care
funcționează realitatea.

E o imagine a modului în care faci
lucrurile tot timpul.

Sper că că am fost destul de clar.