Ascensiunea și prăbușirea primului imperiu din istorie

Vizionează lecția integrală: https://ed.ted.com/lessons/the-rise-and-fall-of-history-s-first-empire-soraya-field-fiorio

Primul imperiu din istorie s-a înălțat dintr-un pământ fierbinte și uscat, fără ploaie pentru a hrăni recolta, fără copaci sau pietre pentru construcții. În ciuda acestor lucruri, locuitorii lui au construit primele orașe ale lumii, cu o arhitectură monumentală și populație mare – și ei le-au construit în totalitate din lut. Soraya Field Fioro detaliază ascensiunea și prăbușirea imperiului sumerian.

Lecție de Soraya Field Fiorio, regia Tomás Pichardo-Espaillat.

Primul imperiu din istorie s-a înălțat
dintr-un pământ fierbinte și uscat,

fără ploaie pentru a hrăni recolta,
fără copaci sau pietre pentru construcții.

În ciuda acestor lucruri, locuitorii lui
au construit primele orașe ale lumii,

cu o arhitectură monumentală
și o populație mare –

și ei le-au construit
în totalitate din lut.

Sumerienii au ocupat
partea sudică al Irakului modern

în regiunea numită Mesopotamia.

Mesopotamia înseamnă „între două râuri” –

Tigru și Eufrat.

În 5000 î.Hr. primii sumerieni au folosit
canale de irigații, baraje și rezervoare

pentru a direcționa apa și a cultiva
teritorii mari de terenuri uscate.

Comunități agricole ca aceasta
s-au înălțat încet în jurul lumii.

Însă sumerienii erau primii
care au făcut următorul pas.

Folosind cărămizi făcute din lut din râu

ei au început să construiască
case și temple supraetajate.

Ei au inventat roata –

o roată de olărit, pentru a transforma
lutul în unelte de gospodărit.

Acele cărămizi din lut au înălțat
primele orașe ale lumii,

probabil în jurul anului 4500 î.Hr.

În vârful piramidei sociale
s-au aflat preoții și preotesele,

care erau considerați aristocrați,

apoi comercianții, meșteșugarii,
fermierii și oamenii înrobiți.

Imperiul sumerian era compus
din orașe state distincte

care acționau ca state mici.

Ele erau legate strâns
de limbaj și de credințele spirituale,

dar le lipsea controlul centralizat.

Primele orașe au fost Uruk, Ur și Eridu,

și în cele din urmă au fost
o duzină de orașe.

Fiecare avea un rege care deținea un rol
undeva între preot și conducător.

Câteodată s-au luptat între ei
pentru a cuceri noi teritorii.

Fiecare oraș era dedicat

unui zeu protector considerat
întemeietorul orașului.

Cea mai mare și cea mai importantă clădire
din oraș era casa zeului protector:

ziguratul, un templu proiectat
ca o piramidă în trepte.

În jurul anului 3200 î.Hr,
sumerienii au început să se extindă.

Roata de olărit avea o nouă utilizare,
fiind folosită la care și cărucioare.

Au construit bărci din stuf
și din frunze de curmal,

cu pânze din materiale ce le transportau
pe distanțe mari pe râu și mare.

Pentru a suplimenta resursele deficitare,
au construit o rețea de comerț

cu imperiile în dezvoltare din Egipt,
Anatolia și Etiopia,

importând aur, argint,
lapis lazuli și lemn de cedru.

Comerțul a fost impulsul improbabil

pentru invenția
primului sistem de scriere din lume.

A început ca un sistem de calcul
pentru comercianții sumerieni

care făceau afaceri
cu neguțătorii din străinătate.

După sute de ani,
sistemul de pictograme de la început,

numit cuneiform, s-a transformat în scris.

Sumerienii au redactat primele legi scrise

și au creat primul sistem școlar
desemnat să educe scrierea

și a inițiat invenții mai puțin captivante
ca birocrația și taxele.

În școli, scribii studiau
din zori până în amurg,

din copilărie până la vârsta maturității.

Ei învățau contabilitate, matematică,
și au copiat lucrări de literatură:

imnuri, mituri, proverbe,
fabule, vrăji magice,

și primele poeme pe tăblițe de lut.

Câteva dintre tăblițe spuneau
povestea lui Ghilgameș,

regele orașului Uruk, care era prezent
și în poveștile mitice.

Dar în mileniul al treilea î.Hr. Sumer
nu era singurul imperiu din preajmă,

sau din Mesopotamia.

Valuri de triburi migratoare au venit
în regiune din nord și est.

Câțiva nou-veniți au admirat sumerienii,
adoptând modul lor de viață

și au folosit scrierea cuneiformă
pentru a se exprima în propria limbă.

În 2300 î.Hr. regele akkadian Sargon
a cucerit orașele-state sumeriene.

Dar Sargon a respectat cultura sumeriană

și akkadienii și sumerienii au trăit
unii lângă alții de-a lungul secolelor.

Alte grupuri invadatoare s-au concentrat
numai pe jefuire și distrugere.

Deși cultura sumeriană s-a răspândit,

o invazie violentă a distrus poporul
sumerian până în anul 1750 î.Hr.

După, cultura sumeriană a dispărut
în noroiul deșertului

fără a fi redescoperit
până în secolul al XIX-lea.

Dar cultura sumeriană a trăit mii de ani,

prima dată prin akkadieni,
după prin asirieni, apoi babilonieni.

Babilonienii au transmis tradițiile
și invențiile babiloniene

prin culturile ebraică, greacă și romană.

Câteva persistă și astăzi.