My 5-Word Response to Any Protestant Argument Against Orthodoxy

În numele Tatălui, și al Fiului
și al Sfântului Duh, Unul Dumnezeu. Amin

Dragii mei, așa cum observați din titlul
acestui material, acestea vor fi

cele cinci cuvinte pe care le am
ca răspuns la aproape fiecare

din argumentele pe care protestanții
le au împotriva Ortodoxiei.

Înainte de a ajunge la cele 5 cuvinte
vreau să vă spun că am constatat

o creștere a video-urilor pe youtube
a unor protestanți care încearcă

să combată legitimitatea, sau adevărul,
Bisericii Ortodoxe.

Mă gândeam să fac câte un video
pentru fiecare dintre acuzații,

iar una este în particular foarte lungă,
și nici nu am apucat s-o văd pe toată,

la fiecare secundă afirmă câte ceva
care are nevoie de un răspuns

mă gândeam să răspund punct cu punct,

dar nu am timp pentru asta,
oricum este ceva foarte lung,

în jur de o oră și 20 de minute,
este prea mult ca să pot face asta;

dar în același timp nu știu dacă vreau
să dau mai mare atenție acestor video-uri,

și cu siguranță că nu, dar există unii
preoți care au răspuns deja

și despre care cred că au făcut
o treabă foarte bună prin furnizarea

unor explicații teologice cu privire
la faptul că aceste critici nu se susțin

în raport cu poziția oficială a Bisericii
Ortodoxe.

Cred că se poate spune foarte multe
despre fiecare dintre aceste critici,

dar de fiecare dată când mă uit la aceste
video-uri am același gând:

dacă înțelegerea ta, și practica ta,
ca și creștin, este mai bună

atunci ar trebui să ai fructe mai bune
decât cele care sunt în Biserica Ortodoxă.

Ar trebui să ai fructe mai bune.

Dar ce înțeleg prin fructe.

Ce înțeleg prin asta este aceea că
ar trebui să creăm oameni sfinți.

Nu există niciunde în Sf. Scriptură,
nicăieri nu vei găsi un loc în care

să se spună că Sfinții Apostoli au fost
dați numai pentru acele vremuri,

că înțelegerea lor și marea lor
determinare de a vorbi în numele Domnului

- la sinodul de la Ierusalim s-a menționat
că ”Părutu-s-a Duhului Sfânt și nouă”,

iar acesta a fost o declarație îndrăzneață
- și a pretinde cu îndrăzneală că vorbești

în numele Sfântului Duh,
să ai acea străvedere pentru a fi capabil

de a citi gândurile și inimile
oamenilor, sau de a face minuni.

Atunci când se fac minuni,
chiar și învierea din morți,

sau atunci când se ating de lucruri și
acestea încep să facă ele însele minuni,

să aibă duhul în el, care se transmite
apoi batistei sale, și să facă minuni,

nu există nici un loc în Sfânta Scriptură
care să sugereze că acestea vor înceta

odată cu moartea ultimului apostol.

De fapt, ceea ce vom găsi atunci
când ne uităm la istoria bisericii

este că fiecare perioadă a creat
oameni sfinți.

Fiecare dintre perioade.

Există o istorie a minunilor făcute
[în biserică] și o listă a oamenilor

care au fost atât de plini de har
că numai simpla lor prezență

schimba viața oamenilor.

Deci care sunt cele cinci cuvinte pe care
le dau ca răspuns oricărui protestant

care critică Ortodoxia:
”Arată-mi pe Sfântul vostru Paisie!”

”Arată-mi pe Sfântul vostru Paisie!”

Mărturisesc că inițial am fost tentat să
intitulez acest video

”Răspunsul meu în două cuvinte dat
oricărui protestant care critică Ortodoxia.”

care să fi fost compus numai din
două cuvinte: ”Sfântul Paisie!”,

dar cineva bine mi-a tras atenția
că de i-aș fi dat titlul acela cineva

s-ar fi așteptat la ceva mai
special despre Sf. Paisie.

Deci am schimbat și am ajuns
la acest titlu de cinci cuvinte.

”Arată-mi pe Sfântul vostru Paisie!”

Dar de ce întreb asta?

În engleză există două cărți foarte bune
despre viața Sf. Paisie.

Prima a fost scrisă de un ucenic al său,
pe numele său Isaac,

cu titlul
”Sf. Paisie de la Muntele Athos”.

Există și o versiune cu o copertă nouă,
cu mult galben, și icoana sa.

Cred că i-au și schimbat titlul,
nu-mi mai amintesc bine,

oricum este scrisă de ieromonahul Isaac.

Această carte este specială în primul rând
pentru că după ce se redă viața sa,

și veți vedea că această parte este
destul de lungă, aproape 320 de pagini,

se trece la diferite aspecte cu privire la
caracterul său, la virtuțile sale,

la spusele sale, la minunile pe care
le-a făcut, și sunt atât de multe lucruri

care merită a fi cunoscute.

Cu privire la viața sa, această carte
este foarte bună, dar de vei dori

numai ceva care să cuprindă învățăturile
sale. minunile sale,

atunci îți recomand pe asta.

Încă o dată, amândouă sunt la fel de bune,
și de aceea le recomand pe amândouă,

iar aceast este ”Sfântul Paisie Atonitul”,
care este scoasă de mănăstirea

unde sunt depuse moaștele sale,
Sf. Evanghelist Ioan Teologul din Salonic.

Încă o dată, amândouă cărțile merită
a fi citite.

Deoarece amândouă vin din import
este mai greu de a le obține

și sunt un pic mai scumpe.

Fiecare dintre ele costă
vreo 50 de dolari.

Merită?
Cu siguranță că merită.

Când zic ”Arătați-mi pe Sf. Paisie
al vostru!” ce vreau să spun cu asta?

Cu adevărat aș fi putut să aleg dintr-o
listă infinit de lungă cu sfinți,

dar cred că Sf. Paisie, fiind un sfânt
recent, cu o viață deosebită,

având toate declarațiile sale publicate
în șase volume, alături de alte trei

în care vorbește despre alți sfinți
atoniți despre care se știe mai puțin,

și pe care acesta i-a cunoscut
cum ar fi Sf. Arsenie Capadocianul,

sau cuviosul Hagi Gheorghe, cărți foarte
bune despre acești sfinți ortodocși;

există o carte de scrisori către ucenici,
dar și alte cărți apărute despre el,

există o întreagă bibliotecă plină cu
lucruri despre Sf Paisie dar,

de voiți a-i citi viața, vă recomand
să începeți cu aceste două cărți.

Când veți citi acestea veți descoperi
că acesta a fost cineva care s-a purtat,

a vorbit, a gândit și a acționat exact
ca și apostolii.

Unul dintre lucrurile care le spun
foarte frecvent este acela că

Biserica Ortodoxă nu a fost nevoită
niciodată să se întrebe ce ar fi făcut

apostolii dacă aceștia ar fi trăit
în zilele noastre.

Asta deoarece avem sfinți care au fost
inspirați în același fel,

de același Duh Sfânt, cum ar fi fost
apostolii dacă trăiau în zilele noastre:

Sf. Iosif Isihastul, Sf. Porfirie
Kavsokalivitul, Sf. Ioacov al Eviei,

Cuvioasa Macrina, și bineînțeles,
Sf. Paisie.

Și când ne uităm la acești sfinți observăm
că Duhul Sfânt lucrează în același fel

prin acei care L-au primit pe Acesta
în același fel.

Ce vrem să spunem prin asta?

Nu este vorba că acceptăm că Hristos
este Mântuitorul nostru ci înseamnă că

ne curățim inima până la acel nivel
în care devenim locaș al Duhului Sfânt,

iar Acesta va face tron pentru
Hristos în inima noastră.

Iar atunci putem zice
alături de Sf. Pavel:

”nu mai trăiesc eu, ci Hristos
trăiește în mine.” (Gal. 2:20)

Unii dintre cei care vor auzi asta îmi
vor spune că sunt o mulțime de protestanți

care susțin de asemenea că fac minuni,
și atunci care este diferența?

Ei bine, este destul de greu să găsim
cuvinte pentru asta, dar de vom citi

aceste cărți vom afla că este o
diferență colosală.

Aici nu este vorba numai de cineva care
susține că face minuni,

nu numai că aceștia au încercat
să le ascundă, să nu facă un spectacol

din asta, dar au fost acei care s-au
transformat în interior în așa fel încât

acei care au luat contact cu ei
li s-au schimbat viața.

Au fost oameni care s-au transfigurat la
modul absolut prin intermediul virtuților,

printr-o imensă și de neatins smerenie,
o smerenie inumană,

nu ceva de genul că ne poziționăm
foarte jos în comparație cu alții,

ci o smerenie dumnezeiască, smerenia
pe care Hristos a avut-o.

Aceștia au avut o dragoste imensă,
dragoste pentru dușmanii lor,

pentru toți aceia care îi acuza.

Există o întâmplare deosebită
cu Sf. Paisie pe când acesta era

un tânăr monah în care era vorba
despre doi monahi care se certau

iar Sf. Paisie a fost foarte supărat
pe faptul că aceștia se certau

și nu puteau să ajungă la o înțelegere.

Ce a făcut Sf. Paisie în situația asta?

I-a zis primului: nu fi supărat pe fratele
tău deoarece eu sunt de vină pentru

neînțelegerea voastră, eu sunt acela
care am greșit,

eu sunt acela care a făcut acel lucru
rău, iar de vrei să te superi pe cineva

te rog să te superi pe mine;
pare că a făcut-o acela

dar eu sunt cel care a făcut-o.

Apoi i-a zis celuilat: nu te supăra
pe fratele acela că eu sunt de vină;

eu sunt acela care a făcut greșeala,
eu sunt cel care a cauzat problema,

eu sunt de vină.

Și în felul acesta i-a adus pe cei
2 monahi la înțelegere.

Aici este vorba despre cineva care
are o inimă care nu s-ar fi gândit

că ulterior cei doi îl vor urî și îl vor
acuza pe nedrept.

Acesta căuta numai pacea
între ei.

Există atât de multe întâmplări care
pot fi găsite în aceste cărți,

întâmplări cu sfinți pe care Sf. Paisie
i-a cunoscut, despre capacitatea acestuia

de a îmblânzi animalele și a ajunge
în starea lui Adam înainte de cădere,

și a le spune acestora ce să facă,
iar acestea să facă ce li se spune,

despre vederea Maicii Domnului
pe care a avut-o,

despre mireasma plăcută ca a apărut
la descoperirea moaștelor sale.

Sunt atât de multe lucruri despre
care putem vorbi despre personalitatea sa.

Deschid la o pagină oarecare și voi citi
numai câteva cuvinte despre unele

mici întâmplări și eventual vor răspunde
unelor întrebări despre înțelesul lor.

Această întâmplare de la pagina 588
a cărții scrise ieromonahul Isaac:

”L-am vizitat pe cuviosul Paisie pentru
prima dată în vara anului 1991,

își aduce aminte un doctor din Seres.
Am strâns niște bani și aveam o dilemă

în a cumpăra un apartament cu el,
și să nu mai plătim chirie,

sau să-i dau la o organizație de caritate.

Imediat ce m-a văzut, chiar înainte de
a-i spune despre asta,

Cuviosul m-a întrebat:
Doctore, vrăbiile au cuib?

Da, i-am răspuns, fără să mă gândesc.

Deci, a răspuns el, ne-am înțeles.

Să fie binecuvântat, am răspuns.

Făcând ascultare, am primit răspunsul,
și astfel am cumpărat apartamentul.”

Următoarea întâmplare este anonimă.

”Lucram la un restaurant în Germania
și din când în când mai furam câte ceva.

Am simțim ca un junghi mustrarea de
conștiință și, auzind de cuviosul Paisie,

am mers la Sfântul Munte ca să-mi
dea un sfat.

Când am ajuns la Panaguda, unde locuia
Cuviosul, erau și alți pelerini,

dar atunci când m-a văzut m-a luat
deoparte, în spatele chiliei,

și înainte de a zice ceva mi-a luat
palmele în mâinile sale și a fâcut

semnul crucii peste ele și mi-a zis:
de acum înainte să nu mai faci

ceea ce ai făcut și mergi la un preot
să te spovedești.

Am tremurat tot, am mers la spovedanie,
și de atunci cu ajutorul lui Dumnezeu,

nu am mai furat deloc.

Sunt o mulțime de întâmplări ca acestea.

De ce vă supun atenției aceste
întâmplări simple?

Sf. Paisie avea obiceiul ca atunci
când vedea pe cineva

să-l numească pe nume fără ca
să-l fi întâlnit vreodată înainte.

Nimeni nu îi spunea ca are să vină, iar
acesta îi știa pe nume la prima vedere.

De asemenea, acesta cunoaștea ceea ce
aceștia întenționau să întrebe

și le dădea răspunsul cuvenit
în fiecare caz, cum ar fi ceva ușor:

nu mai fura, dar câteodată
nu era așa de ușor.

Acesta era în stare să-i sfătuiască cu
credință, iar dacă aceștia îi urmau sfatul

lucrurile se întorceau spre bine,
iar atunci când nu-i urmau sfatul,

lucrurile nu se sfârșeau cu bine.

Câteodată erau întrebări de genul:
”Ar trebui să-mi fac operație pentru

boala care o am?” iar în unele cazuri
zicea ”da”, iar în altele ”nu”.

Roagă-te, du-te și fă metanii,
mergi și venerează icoana aceea,

cere mijlocirea sfinților,
și te vei vindeca.

Și de ficare dată când zicea asta
așa se întâmpla.

Sf. Paisie a adormit în anul 1994
înainte ca familia mea să devină ortodoxă.

N-am avut binecuvântarea de a-l întâlni,
dar am cunoscut mulți oameni

care l-au întâlnit. Am vorbit cu ei
și fiecare are o experiență minunată.

Unul dintre ei, preot, mi-a spus că
în prezența Sf. Paisie puteai să simți

cum crește iarba.

Acesta povestea de sentimentul deosebit
al harului care vibra în jurul Sfântului,

numai faptul că te aflai în jurul său
te făcea să crezi câ întrega lume

era prezentă, ca și cum a-i fi fost
în rai.

Cunosc un alt preot care a avut o
experiență asemănătoare la mormântul său.

Acesta a mers să venereze mormântul
Sf. Paisie și când a ajuns acolo

a simțit ca și cum raiul s-a revărsat.

Și nu a mai putut
să-și oprească lacrimile.

Am aflat mai apoi că mulți oameni
au avut aceeași experiență.

Cunosc un preot care a ajuns la el
pentru sfat în legătură cu o femeie

cu care era logodit; Sf. Paisie
i-a cunoscut numele mai dinainte,

știa numele logodnicei sale,
știa problema pe care acesta o avea,

și știa și soluția pe care i-a și dat-o.

Sfatul a fost într-un fel direct, oferit
într-un mod cât mai plăcut,

dar dragostea care s-a revărsat de la el
a fost așa de mare, de puternică,

că bineînțeles că atunci când s-a întors
a făcut exact ce i s-a spus,

și astfel totul s-a rezolvat cu bine
din cauza asta.

Știu un al preot care a mers să-l vadă
și i-a fost foarte greu să găsească

chilia unde locuia Sf. Paisie,
se simțea pierdut și dintr-o dată

a apărut un monah care venea
din direcție opusă care îi zice:

”Presupun că vrei să mergi să-l vezi
pe părintele Paisie.” ”O, da.”

”Atunci, mergi în direcția asta
și de o vei lua la dreapta,

vei ajunge chiar acolo.

Iar acesta mergea până atunci
în direcție opusă!

Și când preotul respectiv a ajuns
la chilie a constat că monahul

cu care se întâlnise pe cale mai devreme
era chiar el!

Era chiar el!

De fapt am auzit că această întâmplare
s-a întâmplat în multe rânduri.

Acesta putea fi în același timp la
distanțe foarte îndepărtate,

dar și în fața unor oameni,
ca apoi să-i primească la sosire!

Avea această abilitate.

Acesta era o personalitate
foarte plină de har.

Nu se pune problema, în nici un fel,
că acesta nu a fost în duhul lui Dumnezeu.

Există anumite minuni pe care oamenii
afirmă că sunt reale deși, cu certitudine,

vin de la demoni, și nu de la Dumnezeu.

Dar în cazul Sfântului Paisie, care a fost
atât de smerit, nepunând niciodată nimic

pe seama sa, văzându-se întotdeauna
pe sine ca pe un adevărat păcătos,

practicând pocăința tot timpul,
tot timpul punându-se pe sine

pe ultimul loc, care era atât de iubitor,
inclusiv cu cei care îl urau

și îl cleveteau.

Nu există nici o îndoială că Sfântul
făcea acestea cu harul lui Dumnezeu.

Iar dacă Ortodoxia cea sfântă poate
da naștere unui om ca acesta,

iar cineva îmi spune că Ortodoxia
nu este bună, iar credința sa

este biserica cea adevărată,
atunci să-mi arate pe Sf. Paisie al lor.

Să-mi arate fructele lor.

Arată-mi pe acela din biserica ta care
face, vorbește și este așa de mare

cum a fost Sf. Paisie.

Nu există nici o șansă ca să mai
fie cineva ca acesta.

Nici o altă credință
nu ajunge aici.

Numai credința ortodoxă are sfinți
așa de mari ca acesta.

Sf. Paisie, este numai una din multele
personalități pe care le-aș fi putut aduce

în discuție aici, l-am ales pe el
pentru viața sa atât de folositoare.

Dacă nu ați întâlnit până acum nici
un sfânt ortodox atunci nu aveți idee

despre ceea ce este monahismul.

S-ar putea să fiți nefamiliari cu o parte
din terminologia utilizată

care vi s-ar părea străină, dar luați
aceste două cărți și citiți-le

și veți vedea despre ce vorbesc.

Nu vreau ca asta să pară ca o critică
adusă protestanților cu privire la

credința lor și originalitatea lor
dar ce spun nu are legătură cu asta.

Dar de vei face un video care critică
Biserica Ortodoxă, teologia ortodoxă

și practicil sale, atunci să-mi explici
cum s-a putut ca Dumnezeu

să dea atât har acestui om care
ajunsese să vadă chiar și pe Dumnezeu.

Hristos i s-a făcut cunoscut acestuia
și nu l-a corectat niciodată cu privire

la așa-zisele ”greșeli” pe care
le-a comis.

Hristos nu i-a atras nicoadată atenția
zicându-i:

”Apropo, biserica în care te afli
nu este cea bună.”

Explicați-mi cum se poate întâmpla
una ca asta.

Realitatea este aceea că sfinții
sunt dovada credinței adevărate.

Aceasta a susținut și părintele
Ioan Hozevitul, un teolog al sec. XX,

al cărui răspuns la întrebarea
”ce este biserica?” a fost acela că

”De va funcționa cum trebuie,
Biserica este o fabrică de moaște.”

Obiectivul bisericii este de a crea
moaște sfinte.

Moaște care emit miresme
și fac minuni.

Am auzit atât de mulți oameni,
direct din gura lor,

despre ce li s-a întâmplat în prezența
Sf. Paisie, care au afirmat că

în prezența sa te simți-ai ca și când
a-i fi fost în rai.

Atunci când întâlnești oameni
de acest fel, și am întâlnit oameni așa,

am realizat că vorbele Sf, Pavel că

”nu mai trăiesc eu,
ci Hristos trăiește în mine”

nu vorbește într-un sens poetic
ci într-un sens propriu.

Hristos chiar trăiește în asemenea oameni,
iar Hristos a trăit în Sf. Paisie

și a vorbit prin gura lui.

Deci atunci când ascultăm la Sf. Paisie,
ascultăm la cineva care este învățat

de Dumnezeu și este condus de Dumnezeu.

Sf. Paisie, Sf. Porfirie, Sf. Siluan,
Sf. Iosif Isihastul, Cuviosul Cleopa,

și o putem ține tot așa,
Sf. Olga (de Alaska),

aceștia sunt nume care ne arată
că direcția pe care trebuie să o luăm

nu se opune lui Dumnezeu, ci este în mod
absolut în concordanță cu ceea ce

Dumnezeu dorește de la noi deoarece
nu există nici o diferență

între ceea ce au trăit sfinții apostoli.

Fiecare perioadă în cei 2000 de ani ai
Bisericii Ortodoxe a dat sfinți ca aceștia.

Putem să analizăm sfinții primelor secole,
cum ar fi Sf Policarp al Smirnei,

cu moartea sa martirică și moaștele sale,
Sf. Ignatie Teoforul al Antiohiei,

și un pic mai târziu Ioan Gură de Aur,
Sf. Vasile cel Mare,

sau Sf. Martin al Tours-ului,
Sf. Antonie cel Mare,

Sf. Simion Noul Teolog, și tot așa,
Sf Ioan Damaschinul, Sf. Grigore Palama,

am trecut peste mulți alți mari cum ar fi
Sf. Dimitrie, Sf. Pantelimon,

Sf. Gheorghe, mulți dintre
părinții ”colivari”, Sf. Nicodim,

Sf. Nicolae Planas care a adormit
în anii '30,

Sf. Nectarie care a murit
în anii '20,

sau sfinții din prioada mai apropiată
ca Sf. Paisie care a adormit în anul 1994.

Așa cum vedem fiecare perioadă a Bisericii
Ortodoxe a creat bărbați și femei

care au arătat, au acționat și au vorbit
ca și apostolii.

Asta arată că duhul lui Dumnezeu a fost
prezent în Biserica Ortodoxă

cu putere mare de-a lungul
celor 2000 de ani.

Deci este un lucru foarte greu pentru
mine, chiar și din punct de vedere

intectual, istoric sau logic, chiar și de
va exista vreo întrebare la care nu am

un răspuns, mă simt liniștit știind
că există un răspuns acolo,

chiar de nici nu aș fi făcut
nici o cercetare,

deoarece știu care sunt fructele.

Fructele credinței noastre sunt
acești oameni ca Sf. Paisie.

Deci, ”aratați-mi pe Sf. Paisie
al vostru”.

Dacă îmi arătați pe Sf Paisie
al vostru atunci putem avea o discuție.

Dar dacă nu puteți să produceți
fructe ca ale noastre atunci ...

Pentru că fructele spun totul.
Fructele vorbesc.

Iar fructele Bisericii Ortodoxe
sunt mari, sunt minunate,

sunt sfinții care au adus pe mulți
la pocăință și la mântuire,

prin exemplul vieții lor minunate,
prin faptele și cuvintele lor.

Bineînțeles că permanent ne rugăm
pentru a lor mijlocire (la Domnul).

Deci, ”aratați-mi pe Sf. Paisie
al vostru”.

Dacă nu ați întâlnit până acum
niciunul dintre sfinții ortodocși,

înainte de a critica teologia ortodoxă,
aș recomanda să citiți viețile lor

în primul rând, pentru că nu există nimic
asemănător înafara Ortodoxiei.

Vă recomand să începeți cu cele
două cărți de care am zis.

Rugăciunile marelui cuvios român,
Sf. Cleopa de la Sihăstria,

să vă folosească pe voi toți. Amin.