My 5-Word Response to Any Protestant Argument Against Orthodoxy

În numele Tatălui, și al Fiului
și al Sfântului Duh, Unul Dumnezeu. Amin

Dragii mei, așa cum observați din titlul
acestui material, acesta va fi

cele cinci cuvinte pe care le am
ca răspuns la aproape fiecare

din argumentele pe care protestanții
le au împotriva credinței ortodoxe.

Înainte de a ajunge la cele 5 cuvinte
vreau să vă spun că am constatat

o creștere a video-urilor pe youtube
a unor protestanți care încearcă

să combată legitimitatea, sau adevărul,
Bisericii Ortodoxe.

M-am gândit să fac câte un video
pentru a mă referi la acuzații specifice,

iar una este în particular foarte lunngă
că nici nu am apucat s-o văd pe toată,

ceva care să fie un ca un răspuns,
punct cu punct,

dar nu am timp pentru asta,
oricum este ceva foarte lung,

în jur de o oră și 20 de minute,
este prea mult ca să pot face asta;

dar în același timp nu știu dacă vreau
să dau mai mare atenție acestor video-uri,

și cu siguranță că nu, dar există uni
preoți care au răspuns deja

și despre care cred că au făcut
o treabă foarte bună prin furnizarea

unor explicații teologice cu privire
la faptul că aceste critici nu se susțin

în raport cu poziția oficială a Bisericii
Ortodoxe.

Cred că se poate spune foarte multe
despre fiecare dintre aceste critici,

dar de fiecare dată când mă uit la aceste
video-uri am același gând:

dacă înțelegerea ta, și practica ta ca și
creștin, este mai bună

atunci ar trebui să ai rezultate mai bune
decât cele care sunt în Biserica Ortodoxă.

Ar trebui să ai rezultate mai bune.

Dar ce înțeleg prin rezultate.

Ce înțeleg prin asta este aceea că
ar trebui să creem oameni sfinți.

Nu există niciunde în Sf. Scriptură,
nicăieri nu vei găsi un loc în care

să spună că Sfinții Apostoli au fost
dați numai pentru acele vremur,

și că înțelegerea lor și marea lor
determinare de a vorbi în numele Domnului

- la sinodul de la Ierusalim s-a menționat
că ”Părutu-s-a Duhului Sfânt și nouă”,

iar acesta a fost o declarație îndrăzneață
- și a pretinde cu îndrăzneală că vorbești

în numele Sfântului Duh,
să ai acea străvedere pentru a fi capabil

de a citi gândurile și inimile
oamenilor, sau de a face minuni.

Atunci când se fac minuni,
chiar și învierea celor morți,

sau atunci când se ating de lucruri și
acestea încep să facă ele însele minuni,

să ai duhul în tine, care se transmite
apoi batistei tale, și să faci minuni,

nu există nici un loc în Sfânta Scriptură
care să sugereze că acestea vor înceta

odată cu moartea ultimului apostol.

De fapt, ceea ce vom găsi atunci
când ne uităm la istoria bisericii

este că fiecare perioadă a produs
oameni care au făcut minuni.

Fiecare dintre perioade.

Există o istorie a minunilor făcute
[în bisesrică] și o listă a oamenilor

care au fost atât de plini de har
că numai simpla lor prezență

schimba viața oamenilor.

Deci care sunt cele cinci cuvinte pe care
le dau ca răspuns oricărui protestant

care critică ortodoxia:
”Arată-mi pe Sfântul vostru Paisie!”

”Arată-mi pe Sfântul vostru Paisie!”

Mărturisesc că inițial am fost tentat să
intitulez acest video

”Răspunsul meu în două cuvinte dat
oricărui protestant care critică Ortodoxia.”

care să fi fost compus numai din
două cuvinte: ”Sfântul Paisie!”,

dar cineva bine mi-a tras atenția
că de i-aș fi dat titlul acela cineva

ar s-ar fi așteptat la ceva mai
apropiat de Sf. Paisie.

Deci am schimbat și am ajuns
la acest titlu de cinci cuvinte.

”Arată-mi pe Sfântul vostru Paisie!”

Dar de ce întreb asta?

În engleză există două cărți despre
viața Sf. Paisie.

Prima a fost scrisă de un ucenic al său,
pe numele său Isaac,

cu titlul
”Sf. Paisie de la Muntele Athos”.

Are și o copertă nouă, cu mult galben,
și icoana sa.

Cred că i-au și schimbat titlul,
nu-mi mai amintesc bine,

oricum este scrisă de ieromonahul Isaac.

Această carte este specială în primul rând
pentru că după ce se redă viața sa,

și veți vedea că această parte este
destul de lungă, aproape 320 de pagini,

se trece la diferite aspecte cu privire la
caracterul său, la virtuțile sale,

la spusele sale, la minunile pe care
le-a făcut, și sunt atât de multe lucruri

care merită a fi cunoscute.

Cu privire la viața sa, această carte
este foarte bună, dar de vei dori

numai ceva care să cuprindă învățăturile
sale. minunile sale,

atunci îți recomand pe asta.

Încă o dată, amândouă sunt la fel de bune,
și de aceea le recomand pe amândouă,

iar aceast este ”Sfântul Paisie Atonitul”,
care este scoasă de mănăstirea

unde sunt depuse moaștele sale,
Sf. Evanghelist Ioan Teologul din Salonic.

Încă o dată, amândouă cărțile merită
a fi citite.

Deoarece amânduă vin din import
este mai greu de a le obține

și sunt un pic mai scumpe.

Fiecare dintre ele costă
vreo 50 de dolari.

Merită?
Cu siguranță că merită.

Când zic ”Arătați-mi pe Sf. Paisie
al vostru!” ce vreau să spun cu asta?

Cu adevărat aș fi putut să aleg dintr-o
listă infinit de lungă cu sfinți,

dar cred că Sf. Paisie fiind un sfânt
recent, cu această viață deosebită,

având toate declarațiile sale publicate
în șase volume, alături de alte trei

în care vorbește despre alți sfinți
atoniți despre care se știe mai puțin,

și pe care acesta i-a cunoscut
cum ar fi Sf. Arsenie Capadocianul,

sau cuviosul Hagi Gheorghe, cărți foarte
bune despre acești sfinți ortodocși;

există o carte de predici ale sale,
dar și alte cărți apărute despre el,

există o întreabă bibliotecă plină cu
lucurir despre Sf Paisie,

dar de voiești a-i citi viața îți recomand
să începi cu aceste două cărți.

Cănd vei citi acestea vei descoperi
că acesta a fost unul care a arătat,

a vorbit, a gândit și a acționat exact
ca și apostolii.

Unul dintre lucrurile care le spun
foarte frecvent este acela că

Biserica Ortodoxă nu a fost nevoită
niciodată să se întrebe ce ar fi făcut

apostolii dacă aceștia ar fi trăit
în zilele noastre.

Asta deoarece avem sfinți care au fost
inspirați în același fel,

de același Duh Sfânt, cum ar fi fost
dacă apostolii trăiau în zilele noastre:

Sf. Iosif Isihastul, Sf. Porfirie Kavsokalivitul,
Sf. Ioacov al Eviei, Cuvioasa Macrina,

și bineînțeles Sf. Paisie.

Și când ne uităm la acești sfinți observăm
că Duhul Sfânt lucrează în același fel

prin acei care L-au primit pe Acesta
în același fel.

Ce vrem să spunem prin asta?

Nu este vorba că acceptăm că Hristos
este Mântuitorul nostru ci înseamnă că

ne curățim inima până la acel nivel
în care devenim locaș al Duhului Sfânt,

iar Acesta face tron pentru Hristos
în inima noastră.

Iar atunci putem zice
alături de Sf. Pavel:

”nu mai trăiesc eu, ci Hristos
trăiește în mine.” (Gal. 2:20)

Unii dintre cei care vor auzi asta îmi
vor spune că sunt o mulțime de protestanți

care susțin de asemenea că fac minuni,
și atunci care este diferența?

Ei bine, este destul de greu să găsim
cuvinte pentru asta dar de vom citi

aceste cărți vom afla că este o
diferență colosală.

Aici nu este vorba numai de cineva care
susține că face minuni,

nu numai că aceștia au încercat
să le ascundă, să nu facă un spectacol

din asta, dar au fost acei care au s-au
transformat în interior în așa fel încât

acei care au luat contact cu ei
li s-au schimbat viața.

Au fost oameni care s-au transfigurat la
modul absolut prin intermediul virtuților,

printr-o imensă și de neatins smerenie,
o smerenie inumană,

nu ceva că ne poziționăm foarte jos
în comparație cu alții,

ci o smerenie dumnezeiască, smerenia
pe care Hristos a avut-o.

Aceștia au o dragoste imensă,
dragoste pentru dușmanii lor,

pentru toți aceia are îi acuză.

Există o întâmplare deosebită
cu Sf. Paisie pe când acesta era

un tânăr monah în care era vorba
despre doi monahi care se certau

iar Sf. Paisie a fost foarte supărat
pe faptul că aceștia se certau

și nu puteau să ajungă la o înțelegere.

Ce a făcut Sf. Paisie în situația asta?

I-a zis primului: nu fi supărat pe fratele
tău deoarece eu sunt de vină pentru

neînțelegerea voastră, eu sunt acela
care am greșit,

eu sunt acela care am făcut acel lucru
rău, iar de vrei să te superi pe cineva

te rog să te superi pe mine;
pare că a făcut-o acela

dar eu sunt cel care a făcut-o.

Apoi i-a zis celuilat: nu te supăra
pe fratele acela că eu sunt de vină;

eu sunt acela care a făcut greșeala,
eu sunt cel care a cauzat problema,

eu sunt de vină.

Și în felul acesta a adus pe cei 2 monahi
la o înțelegere.

Aici este vorba despre cineva care
are o inimă car nu s-ar fi gândit

că ulterior cei doi îl vor urî și îl vor
acuza în mod nedrept.

Acesta căuta pacea numai.

Există atât de multe întâmplări care
pot fi citite în aceste cărți,

întâmplări despre sfinți care i-au apărut
Sf. Paisie, despre capacitatea acestuia

de a îmblânzi animalele și a ajunge
în starea lui Adam înainte de cădere

și a le spune acestora ce să facă,
iar acestea să facă ce li se spune,

despre vederea Maicii Domnului pe care
a avut-o, despre mireasma plăcută

prezentă la descoperirea moaștelor sale.

Sunt atât de multe lucruri despre
care putem vorbi despre personalitatea sa.

Deschid la o pagină oarecare și voi citi
numai câteva cuvinte despre unele

mici întâmplări și eventual vor răspunde
unelor întrebări despre înțelesul lor.

Această întâmplare care este cuprinsă la
pagina 588 a cărții scrise ieromonahul Isac:

”L-am vizitat pe cuviosul Paisie pentru
prima dată în vara anului 1991,

își aduce aminte un doctor din Seres.
Am strâns niște bani și aveam o dilemă

în a cumpăra un apartament cu el,
și să nu mai plătim chirie,

sau să-i dau la o organizație de caritate.

Imediat ce m-a văzut, chiar înainte de
a-i spune despe asta,

cuviosul m-a întrebat:
Doctore, vrăbiile au cuib?

Da, i-am răspuns, fără să mă gândesc.

Deci, a răspuns el, ne-am înțeles.

Să fie binecuvântat, am răspuns.

Făcând ascultare, am primit răspunsul,
și astfel am cumpărat apartamentul.