Povestea simplă a fotosintezei şi a mâncării - Amanda Ooten

Vezi lecţia întreagă pe: http://ed.ted.com/lessons/the-simple-but-fascinating-story-of-photosynthesis-and-food-amanda-ooten

Fotosinteza e parte esenţială a schimbului dintre oameni şi plante. Amanda Ooten ne conduce prin procesul fotosintezei punând în discuţie, de asemenea, relaţia dintre fotosinteză şi carbohidraţi, amidon şi fibre -- şi cum aerul pe care-l respirăm e legat de alimentele pe care le ingerăm.
Lecţie de Amanda Ooten, animaţie de Bouncepad Collective.

Te-ai întrebat vreodată de unde vin toate alimentele

pe care le mâncăm zilnic?

60% din alimentele pe care le mâncăm

sunt carbohidraţi.

După cum, probabil, vă daţi seama din numele său,

carbohidraţii conţin carbon,

hidrogen,

şi oxigen.

Dar de unde vin iniţial aceşti atomi

şi cum se unesc ei împreună

pentru a face alimente delicioase ca fructele şi pastele?

De fapt totul îcepe cu aerul

pe care îl expirăm în chiar acest moment,

în special moleculele de dioxid de carbon.

Plantele vor respira

chiar acest dioxid de carbon

prin porii peilii lor numiţi stomata.

Plantele îşi extag apa prin rădăcinile lor

pentru a lua atomii de oxigen şi hidrogen necesari,

şi electronii lor,

pentru a construi carbohidraţii.

Ce înseamnă acest lucru?

Există un organ special al plantei

în interiorul frunzelor unei plante

numit clorplast.

E verde datorită unui pigment special care absoarbe lumina

numit clorofilă.

Fiecare frunză are cam 44,000 de celule

şi fiecare celulă poate avea undeva

între 20 și 100 cloroplaste.

Asta înseamnă până la 4,400,000 cloroplaste!

Până acum aţi ghicit probabil

că vorbim despre procesul de fotosinteză

şi probabil vă întrebaţi

când îşi va face apariţia soarele.

Să ne întoarcem la acea moleculă de aer originară.

Planta trebuie să desfacă această moleculă de aer

pentru a obţine electroni din ea.

Dar planta nu poate desface molecula de apă de una singură.

Are nevoie de ajutor de la energia razelor de soare.

Acum, deoarece cloroplastul are toate piesele componente

carbon, hidrogen, oxigen şi electroni,

le poate folosi pentru a face

restul paşilor fotosintezei

pentru a transforma acel gaz original de dioxid de carbon

într-un simplu carbohidrat numit glucoză,

C6H12O6.

Acea mică moleculă de glucoză ajută apoi la construirea

unor carbohidraţi mai mari şi mai buni

precum celuloza.

Celuloza e un tip de carbohidrat ce se găseşte în plante

pe care corpul nostru nu-l poate descompune.

Îl numim fibre

şi îl mâncăm din vegetale precum salata,

brocoli,

şi ţelina.

Plantele folosesc celuloza pentru a se menţine puternice.

Plantele pot de asemenea să transforme acea glucoză în amidon,

o moleculă mare care stochează energia pentru plante.

Ne place să mâncăm amidon din plante precum cartofii,

porumbul,

şi orezul.

Deci vedeţi că atunci când mâncăm plante,

beneficiem de fapt de fotosinteză.

Plantele fac substanțe ca amidonul,

pe care-l mâncăm,

şi apoi îl descompunem înapoi în glucoză,

prima formă pe care a produs-o planta.

Apoi, mitocondriile din celulele noastre,

alimentate de oxigenul pe care-l respirăm,

pot transforma glucoza în molecule de energie pură

numite ATP.

ATP furnizează toată energia necesară

de fiecare din celulele noastre,

pentru lucruri precum

comunicarea, mișcarea

şi transportul.

Dar de ce trebuie să transformăm acea glucoză în ATP?

Gândiţi-vă la asta în felul următor.

Ești nerăbdător să-ți începi jobul de vară

la standul de îngheţată local,

dar şeful tău tocmai îți spune că

te va plăti în cornete de îngheţată.

Ce vei putea face

cu acele cornete de îngheţată?

Nimic,

fapt pentru care ceri politicos să fii plătit în dolari.

ATP e precum dolarii.

E moneda pe care o folosesc toate celulele vieţii

în vreme ce glucoza,

ei bine, e precum îngheţata.

Chiar şi plantele au mitocondrii în celulele lor

pentru a descompune glucoza în ATP.

Deci vedeţi,

oamenii şi plantele sunt în strânsă legătură.

Aerul pe care-l expirăm

e folosit de plante pentru a face carbohidraţii

de care ne bucurăm atât de mult.

Iar în timpul procesului,

ei eliberează exact aceleaşi molecule de oxigen

de care avem nevoie pentru a inspira

pentru ca mitocondriile noastre să poată descompune

delicioasa noastră masă de glucide.