The Most Dangerous Person in the World

În numele Tatălui și al Fiului

și al Sfântului Duh, unul este Dumnezeu.
Amin!

Ei bine, dragilor, puteți vedea din

titlul videoclipului de astăzi că

voi vorbi despre cea mai periculoasă
persoană

din lume.

Și poate ați dat clic pe acest videoclip,

deși acesta nu este destinat
să fie o capcană de clicuri,

așteptând să vedeți pe cine numesc eu

cea mai periculoasă persoană din lume,

dar poate ați dat clic și
știind care va fi răspunsul.

Cine este, în cele din urmă, pentru tine

cea mai periculoasă persoană
din lume?

Ei bine, răspunsul, conform
sfinților Bisericii, ești tu însuți.

Tu ești cea mai periculoasă

persoană din lume pentru tine însuți.

Sfânta modernă, Sfânta Gabriela sau
Gavrilia, din Grecia,

are o carte intitulată „Estetica iubirii”.

Nu am citit-o încă, dar știu

câteva citate din acea carte și
într-unul dintre citate

maica Gavrilia, sfânta Gavrilia, spune că

există o persoană în lume care,

indiferent cât de mult rău îți face,

indiferent ce îți face,

indiferent cât de mult te rănește,

o vei ierta întotdeauna.

Pe ceilalți nu îi vei ierta prea repede.

Poți purta ranchiună ani
de zile, dar această

persoană se va trezi în fiecare dimineață

cu iertarea ta și vei continua

ca și cum acea persoană
nu te-ar fi rănit niciodată,

iar acea persoană ești tu.

Așa trăim majoritatea dintre noi.

Suntem destul de blânzi cu noi înșine.

Când facem ceva care ne rănește sufletul,

care ne rănește chiar și trupul,
suntem destul de iertători.

Ne găsim scuze.

Spunem: ei bine, nu am vrut
să-mi fac asta mie,

măcar mă străduiesc, sunt doar un om.

Chestii de genul acesta. Dar când alții

greșesc față de noi,
purtăm multă ranchiună.

Dacă duci această învățătură

un pas mai departe, descoperi că, de fapt,

suntem foarte proști în asta, pentru că

cealaltă persoană nici nu ne-ar fi putut
răni [fără aportul nostru].

Acesta este titlul unuia dintre

cele mai faimoase tratate ale
Sf. Ioan Gură de Aur.

Îl puteți găsi online,

îl puteți găsi în diverse traduceri
în engleză.

Cel pe care l-am citit,

și îl citesc din nou, este de la

Mănăstirea Sfântul Antonie.
Este o carte numită "Omilii"

despre subiecte profitabile.

Și prima predică din această
carte se intitulează astfel:

"Un tratat care să demonstreze
că nimeni nu-l poate răni pe omul

care nu se rănește singur."

Deci nimeni nu-l poate răni pe omul
care nu se rănește singur.

Sunt sigur că sunt oameni care strigă
la ecran acum și spun:

„Dar, părinte, haideți, acești oameni
fac lucruri rele.

Sunt o mulțime de oameni care
provoacă daune ireparabile,

încearcă să-i controleze și
să-i manipuleze pe alții,

făcând tot felul de lucruri oribile.
Eu nu am această putere."

Poate că da. Dar în acest tratat,
Sfântul Ioan Gură de Aur susține că,

dacă suntem sănătoși spiritual și
împăcați în inimile noastre,

dacă suntem în pace cu Dumnezeu
și urmăm comenzile Sale,

orice rău pe care alții încearcă
să ni-l facă

ajunge să fie în beneficiul nostru.

Vedem asta în viețile nenumăraților
sfinți.

Știți, sunt înconjurat aici

de toți acești sfinți incredibili,

dintre care toți au experimentat
un anumit nivel de persecuție

în timpul vieții lor.

Și totuși, în loc să sublinieze
acest fapt, în loc să critice, să atace

și să caute răzbunare împotriva
celor care le-au făcut asta,

în loc să se plângă,

în loc să se bălăcească în rău,

ce au făcut a fost să-L slăvească
pe Dumnezeu.

Unii dintre aceștia sunt exemple
incredibile,

în special Sf. Nectarie din Eghina,

care a fost calomniat din toate părțile
și totuși

el i-a mulțumit continuu lui Dumnezeu

pentru calomniile pe care le-a suferit.

Aceste calomnii s-au dovedit a nu fi
în detrimentul său, ci mai degrabă

în beneficiul său. El a fost sfințit
prin astfel de lucruri

și le-a văzut ca pe niște medicamente.

Despre asta vorbesc sfinții și

chiar și scripturile vorbesc
despre asta,

că Dumnezeu îi ceartă pe cei
pe care îi iubește și,

prin urmare, dacă El ne-a permis

să experimentăm aceste atacuri,
aceste lucruri

ne pot smeri, ne pot ajuta să creștem

în răbdare, ne pot ajuta și inspira

să ne rugăm, să facem mai multe
metanii, să postim mai mult...

Aceste lucruri pot fi de fapt ajutoare

În viața spirituală, noi alegem

dacă vătămarea pe care
cineva caută să ne-o provoace

este în detrimentul
sau în beneficiul nostru.

Toată puterea se află în noi.

Noi suntem cei care pot beneficia de
pe urma acestor lucruri

sau să ne facem rău nouă înșine.

Nimeni nu-l poate răni pe omul care
nu-și face rău sieși.

Acest lucru este adevărat și trupește.

Vedeți asta la martirii pentru credință.

Martirii credinței au fost torturați,
chinuiți și uciși

și îi cinstim pentru acest fapt.

Nu deplângem acest lucru, de fapt

îi venerăm pentru asta pentru că

știm că atunci când au suferit,

au suferit în, prin și cu Hristos.

Așa că cea mai periculoasă
persoană din lume

este persoana care vede

lumea din jurul ei și vede
că lumea o chinuie

și se înrăiește din cauza asta,

devine amărâtă, devine deprimată,
se înfurie.

Persoana respectivă ajunge
să devină din ce în ce

mai concentrată pe sine
în aceste atacuri.

Până la urmă ce face este să ia lucruri
care ar fi putut fi primite ca daruri

și să le transforme

în adevărate arme împotriva sufletului

și se înrăiește din cauza asta.

În timp ce stau acolo
plângându-se

de toți ceilalți și cât
de oribili sunt toți ceilalți,

nu își dau seama că

ei sunt cauza propriei lor pagube.

Ceea ce ar trebui să facă cu adevărat este

să se uite în oglindă și să spună:
„Eu sunt cel care a cauzat asta."

Sf. Paisie are un citat în care
cineva l-a întrebat despre asta.

Cineva i-a spus Sf. Paisie:

"Ce ar trebui să facem când
oamenii ne tratează nedrept?"

Răspunsul lui a fost incredibil:

„Ei bine, ar trebui să

le mulțumești și să le trimiți
cadouri, pentru că ei

depun bani în banca cerească

pentru tine. Când oamenii
ne tratează pe nedrept,

ajungem să suferim cu Hristos.
Slavă lui Dumnezeu.

Ajungem să creștem în smerenie,
slavă lui Dumnezeu,

și poate să ne rugăm mai multă,
slavă lui Dumnezeu."

Toate aceste lucruri ne pot fi de fapt
de folos.

Așa că trebuie să verificăm și să vedem

cum reacționăm la presupusele
vești proaste,

la presupusele nedreptăți,
cum reacționăm la situații vătămătoare.

Și dacă reacționăm dând mai mult
din controlul vieții noastre lui Hristos,

dăruindu-ne pe noi înșine
mai mult lui Hristos,

făcând acest lucru cu bucurie
și recunoștință,

chiar dacă la început, da, trebuie
să te forțezi,

s-ar putea să nu simți să faci asta
la îceput,

este natural, dar în timp,

Hristos vede acest efort și
îl recompensează

cu mult Har și începi să te simți
cu adevărat așa, așa trăiau sfinții.

Așa că cea mai periculoasă

persoană din lume pentru tine vei fi

întotdeauna tu. Depinde de tine cum

primești insultele și necazurile de la

lumea din jurul tău.

Singura altă opțiune e
să încerci să controlezi

lumea din jurul tău, să controlezi alți

oameni și alte situații și să speri

că, cumva, prin acest control,

poți crea de fapt o lume în care

nu există nicio amenințare
pentru tine, în primul rând.

Urăsc să-ți spun asta, dar
nu va funcționa niciodată,

pur și simplu nu va funcționa niciodată.

Singura altă opțiune pe care o avem
e să căutăm să profităm

de modul în care lumea ne rănește,

probabil cel mai mare exemplu
în acest sens, desigur, în sec XX,

sunt toți creștinii ortodocși care

au devenit sfinți în închisorile
comuniste.

Atât de mulți sfinți au ieșit din aceste

închisori comuniste. De ce?

Pentru că ei au luat toate aceste
necazuri și

le-au îndreptat spre ascetism iubitor
de dragul lui Hristos.

Și, făcând acest lucru, au devenit sfinți.

Fie ca ei să fie lumini pentru noi.

Fie ca ei să fie călăuzitorii noștri.

De aceea citim viețile sfinților
atât de des,

de aceea le venerăm icoanele,
pentru a ne putea fi călăuzitori.

Așadar, examinează-ți viața
cu atenție și găsește unde

ai luat ceea ce, poate nu erau daurile
pe care le-ai fi vrut, dar puteau fi

daruri spirituale mărețe, și tu le-ai
transformat în vătămare la adresa ta.

Apoi, fă un plan: „Bine, data
viitoare când se întâmplă asta,

data viitoare când cineva
îmi taie calea în trafic,

data viitoare când cineva
mă bârfește la serviciu,

data viitoare când acel membru al familiei
îmi spune acel lucru oribil, nepoliticos,

sau când cineva îmi face orice ar fi,

cum pot răspunde într-un mod în care
să ajung să cresc în har

în loc să-l pierd și, prin urmare,

cum pot ajunge să văd acea persoană

ca fiind un binefăcător al meu
mai degrabă decât un dușman

și astfel să învăț să iubesc.

Acestea sunt lucruri dificile,
dar sunt foarte benefice spiritual,

iar oamenii care se angajează în ele

ajung să aibă o mare pace a inimii.

Așa că vă recomand să citiți
fie această carte:

"Omilii despre subiecte profitabile"

sau pur și simplu să căutați
tratatul Sf. Ioan Gură de Aur:

"Nimeni nu poate face rău omului care
nu-și face rău sieși".

Poți găsi asta, sunt sigur că poți găsi
diferite traduceri online,

există câteva traduceri diferite
ale tratatului.

Voi încheia prin a citi concluzia lui,

deci vă stric finalul aici, dar
am făcut-o deja de fapt,

el a făcut-o doar prin titlul
acelui subiect,

dar acestea sunt câteva

dintre propozițiile din ultimul paragraf

al acestei Omilii:

"Acum îmi voi încheia discursul
repetând ceea ce am spus la început,

și anume că, dacă cineva e rănit,

cu siguranță suferă acest lucru din

propriile mâini, nu din mâinile altora,

chiar dacă există nenumărate
mulțimi care îl rănesc și îl insultă.

Dacă el nu suferă asta din propriile
mâini,

nici toate creaturile care locuiesc pe
întreg pământul și marea,

dacă s-ar uni pentru a-l ataca,

nu ar putea răni pe cineva care este

treaz și vigilent în Domnul.

Vă îndemn, așadar, să fiți
treji și vigilenți tot timpul

și să îndurăm cu vitejie toate
lucrurile dureroase,

ca să putem obține acele binecuvântări
veșnice și pure

în Hristos Iisus, Domnul nostru.

Frumoase cuvinte de încheiere
de la Sfântul Ioan Gură de Aur.

În cuvintele marelui Sfânt al României,
Starețul Cleopa din Sihăastria:

"Mânca-v-ar Raiul! Amin!"