Bucuria simplă și puterea observației detașate

În acest extras de Satsang, Moojibaba oferă o ghidare clară și simplă cum putem să ne exersăm în mod conștient capacitatea de a observa cu detașare.

Urmată cu persistență, această practică are puterea de a ne schimba viețile și de a ne revela natura adevărată ca Ființe pure.

„A observa însemnă să fii conștient de ceva dar să rămâi detașat. În această observare, nu mi se întâmplă nimic deoarece nu sunt implicat.

Și din observare, ceva măreț se întâmplă —Conștiința de Sine devine vie— și scenele își pierd magnetismul pentru tine.

Acesta este unul dintre cele mai potente exerciții spirituale.”

Monte Sahaja, Portugalia
18 februarie 2025
~

Mai multe discuții ca aceasta sunt disponibile pe Sahaja Express:
https://mooji.org/sahaja-express

Dacă doriți să susțineți împărtășirea Satsang-ului, puteți dona aici:
https://mooji.org/donate?tcode=mtv7

#Mooji #satsang #spirituality #advaita #nonduality #awakening

Bucuria simplă și puterea
observației detașate

18 februarie 2025
(cu subtitrare)

I1: Guruji, vreau să-ți mulțumesc.

Este ...

Da.

Mă simt binecuvântat.

M: Da.

I1: Da. Este...

I1: Se pare că, în interiorul
acelui ceva, este...

Nu pot spune dacă „schimbat”
este un cuvânt bun,

dar nu știu, ceva...
Se întâmplă înăuntru.

M: Se întâmplă, ceva? E bine.
I1: Da.

I1: Da, și ...

Uneori sunt momente grele,

dar ceva poate fi martor la întreaga...
[verifică cuvântul cu un prieten]

Prieten: Scenă.

I1: Scena cu persoana care suferă,

și se și bucură de asemenea.

M: Martorul este...
Ce înseamnă, de fapt, cuvântul martor,

este cel care este conștient,

cel care este conștient de ceva,
dar nu este implicat.

M: Asta înseamnă a fi martor, nu-i așa?
I1: Da.

M: De aceea se spune:
„Cine este următorul martor?”

În instanță, ei întreabă:
„Poate veni următorul martor?”

Dacă vine următorul martor și procesul,
așa cum am mai spus,

e ca și cum cineva mergea pe acolo,

și a văzut că semafoarele urmează,

și cineva a trecut și a lovit o altă mașină.

Și au ieșit din mașini
și au început să se certe.

Și un bărbat a venit și
l-a lovit pe acest om,

și câinele persoanei respective a ieșit și
l-a mușcat pe bărbat și...

Și apoi totul ajunge în instanță.

Apoi se întreabă: „Putem avea un martor?”

Așadar, vine martorul numărul unu,

și ei spun: „Spuneți-ne,
vă rugăm. Unde ați fost?”

„Stăteam lângă semafor, domnule judecător.

Și am văzut cum mașina roșie a venit
și a lovit mașina albastră.

L-am văzut pe acest bărbat
venind și lovind această doamnă".

„Și apoi ce s-a întâmplat?”

„Apoi câinele a ieșit din mașină.”

„Câinele era legat în mașină?”

„Nu, doamna a deschis portiera mașinii,

câinele a ieșit și l-a mușcat pe om.”

„Bine. Și apoi ce?”

„Păi, înainte credeam că e cam unu la unu,

acum, cu câinele, era prea mult.
Așa că am mers și am apucat câinele."

El a spus: „Dar nu mai ești martor,

pentru că faci parte din scena crimei!"

„Martorul numărul doi!” ...
,,Unde stăteai?"

,,De fapt, stăteam pe cealaltă
parte a drumului.

L-am văzut pe acest om venind
și am auzit și ce a spus."

„Și atunci ce s-a întâmplat?”

Apoi l-am văzut pe acest
bărbat intervenind.

Am spus:
„Haideți, lăsați oamenii în pace.

Nu are nicio legătură cu tine.”

El a spus: „Cine ești tu?”
Și am spus: „Și eu doar mă uit”.

Și m-a lovit în față și l-am
lovit cu piciorul în scrot."

„Dar nu ești martor.

Și tu faci parte din scena crimei.”
Deci cine este martorul?

Nu poți fi cu adevărat martor
dacă te implici în felul acesta.

Deoarece în momentul în care te implici,
mărturia este compromisă.

Doar dacă nu spui:
„Atunci am văzut ceva din mintea mea

mergând acolo, și eu priveam
cumva în interiorul meu,

și am văzut că a apărut
o oarecare furie în mine

și eu mă uitam la toate astea".

Ce instanță va accepta asta?

Acest corp s-a implicat.

„Acest corp a lovit această persoană,
a ținut câinele și așa mai departe,

dar eu însumi eram destul
de calm în sinea mea.”

Cine ar accepta asta? [râsete]

Nimeni nu ar accepta asta. [râsete]

Este un astfel de martor
plauzibil în exemplul nostru?

Am văzut fețe care făceau: „Hmmm”.
[râsete]

A fi martor înseamnă aici,

că îți vezi emoțiile venind,

vezi cum se creează scenarii în minte.

Simți că vin judecăți, așa,

dar rămâi detașat de ele.

Vezi scenarii în care te-ai identifica
puternic emoțional,

dar cumva, nu te conectezi la energia lor.

Ceva rămâne în urmă și trebuie
să-și amintească încontinuu:

„Că sunt aici doar ca martor.

În această mărturie,
nu mi se întâmplă nimic

pentru că nu sunt implicat".
Vezi?

Dacă nu ești implicat, scena nu poate
continua, de fapt,

pentru că are nevoie
de implicarea unui ,,tu"

pe care îl primește în mod normal.

Dar pe măsură ce menții atenția
în conștiința de Sine,

martorul devine conștient de sine,
în loc să fie conștient de situație,

asta se întâmplă.

Mai întâi te uiți,

iar mintea aruncă o poveste după alta.

Simți asta și atunci ești
chemat: „Martor!”

„Detașează-te!”

Mintea este încă...
[demonstrează tulburare]

Ce este acela care este
conștient de toate acestea,

inclusiv sentimentele personale?

Spui despre aceasta:
„Ce este aceasta?”

Și totul începe să încetinească.

Și asta de fiecare dată când te uiți.

Și din a fi martor,
se întâmplă ceva mai măreț,

Conștiința de sine prinde viață.

Și când conștiința de Sine devine vie,

scenele își pierd magnetismul pentru tine.

Pentru că aici nu există entuziasm.

Există o bucurie spațioasă a prezenței!

Dar la început este nevoie
de un efort enorm

pentru a evita reflexul
de a fi identificat.

Asta spun și eu:

învață să nu mai fie treaba ta.

Dar chiar și simțul
persoanei care este ...

Dacă simțul persoanei
nu este acolo, ești detașat!

Deci, serios, fii atent la persoană!
Vezi?

Treptat, devine așa.

Aș spune că acesta este unul dintre
cele mai puternice exerciții spirituale!

Pentru că nu are nevoie de alt sprijin,

doar te uiți și clarifici, adică ești tu.

Tu dincolo de „tu”.
Tu, dincolo de „tu, persoana”.

Ceva este aici.

Și la un moment dat,
nici măcar nu-i poți spune „tu”.

E doar o prezență aici.

Și nu e o prezență care se simte:

„De unde ai venit?”

Absoarbe „eul” în interior

și umple totul aici.

Fiecare celulă se bucură,

într-un spațiu al păcii,
seninătății și bucuriei.

Ai putea chiar să o numești iubire.

Și căldura momentului se transformă.

E ca și cum ar radia.

Cucerește totul.

Aceea este puterea ta!

Și cu cât exersezi mai mult acest lucru,

din ce în ce mai mult se simte
cum [expirație lungă și lentă].

Lumea nu te mai sufocă.

Devine ca și cum...

E ca și cum ai fi înfășurat într-un cocon.

Ești înconjurat de un cocon
într-un spațiu invizibil.

Ca un cocon tăcut, și te miști,

și prin acest cocon poți da mâna,

poți spune: „Bună, ce mai faci?”
și așa mai departe.

E ca și cum zgomotul [face zgomot puternic
de motor] este ceva mai îndepărtat.

Și există pace,

și o adevărată apreciere.

Sentimentul de a fi amenințat
personal a dispărut,

și este înlocuit de un sentiment
universal de unitate și bucurie.

Poate nu toate deodată.

Poate că tot ce simți
este doar să fii aici.

Dar cu cât acorzi mai mult
respect acestui lucru,

respect de sine pentru asta,

E ca și cum te-ai încărca:
ești în modul Auto-încărcare.

Este foarte bine.

I1: Mă rog în fiecare zi,

ca Dumnezeu să-mi dea mai multă
înțelepciune și putere.

Pentru că ceva poate vedea că există,

cum ai spus și tu,
există un fel de evitare.

Există ambele. Există evitare,
dar există și cealaltă latură.

Există iubire. Există ...

[I1 verifică cuvintele cu un prieten]
Prieten: Dorință.

I1: Există dorință, impuls,

există ambele părți, încă.

M: Chiar și după realizarea Sinelui,

jocul dualității este încă activ.

Dar are o altă tonalitate.
Știi?

Nu ar trebui să ne mirăm de asta.

Dualitatea se joacă,
dar are un ton diferit.

Când forța egoului s-a potolit,
atunci se întâmplă în prezență.

Atunci nu experimentezi lumea
prin intermediul unei persoane,

ci prin prezență.

Și prezența este infinit mai
blândă decât persoana.

I1: Da, este mai puțin atașament
față de mintea egocentrică.

Și ...Mulțumesc.

M: Da, această prezență neasociată
este Guru-ul lumii, în fiecare.

I2: Guruji, pot să întreb un lucru mic?
M: Bine.

I2: ... Este posibil să existe
un joc în asta?

M: Da.

I2: Este posibil să fie joacă
în acest sistem?

Doar un șurub, un pivot,
unde identitatea este fixată.

Să existe un singur lucru care ține,

I2: și când scoți asta,

I2: că ar putea pur și simplu să...

M: Această scoatere în afară este a vedea
că persoana în sine este fenomenală.

Deoarece suntem însăși prezența,
însăși ființa,

care se exprimă prin credința:
„Eu sunt acest corp”.

„Sunt femeie.” „Sunt bărbat.”
„Sunt de vârsta asta.” Și așa mai departe.

Ia toate calitățile corpului

și pretinde că sunt calități ale sale.
Este ființarea.

Și pentru a face asta, preia
identitatea unei persoane.

Când preia identitatea unei persoane,
devine cu siguranță un tip.

Devine unul printre multe.

Când se întoarce la ființă,
în felul în care vorbesc,

devine conștiință universală.

I2: Ar putea exista o singură credință,
o singură credință a egoului care...

M: Credința este: „Eu sunt aceasta”.
Convingerea e: „Eu sunt această persoană”.

„Eu sunt această structură.

M-am născut aici.

Aceasta este vârsta mea.”
Această convingere.

O poți numi una, bazată
pe corp ca locație a sa.

„Eu sunt asta.”

Acel gând singur

generează vieți întregi de experiențe
și lupte variate.

I2: Deci de aceea ai spus:
„Credeți?”

M: Da, atâta timp cât credem,
și chiar credem,

asta e benzina motorului personalității.

Așa continuă lucrurile.
Și nu dispare pur și simplu.

Rareori. Uneori poate pur
și simplu să dispară.

Uneori, doar văzându-l în mod repetat,
își pierde din putere, de fapt.

Având în vedere de cât timp se desfășoară,
își pierde puterea foarte repede.

Orientarea naturală
a ființei este de a evolua.

A evolua înseamnă a dizolva ego-ul.

Dar locul unde te întorci
nu va fi niciodată un șoc.

E întotdeauna o încântare. Că atunci când
te întorci, descoperi că ești încă aici!

Dar nu cu tot acel bagaj
al personalității.

Unele trăsături pot continua,

dar, treptat, și ele vor dispărea.

I2: Guruji, văd că multe lucruri
se dizolvă de la sine.

Este doar...
Multe se dizolvă, pur și simplu.

I2: Și prin harul tău, în ultimul ...

M: Nu-i acorda prea multă atenție,
pentru că te păcălește.

Te gândești acum: „Cinci, patru, trei,
doi, șapte! Șapte?”

„Șase, cinci... Cincisprezece?” [râsete]

Vezi, nu-i acorda prea multă atenție.

Este mai degrabă că, orice ar fi, se vede.

Și dacă se vede, ceea ce
vede nu este un număr.

Nu da nici o formă la asta.
Nu da formă la asta.

Dacă îi dai o formă, devine o entitate.

Sinele nu este o entitate.

Este conștiință pură, conștientizare pură.

Nelimitat.

Pentru expresia conștiinței umane

a te trezi la asta este rar, rar.

Și totuși, fiecare este asta!

Și suntem aici pentru asta.

Sau cel puțin din punctul meu de vedere,
suntem aici pentru asta!

Dar ... Mintea egotică nu renunță
pur și simplu și spune:

„Bine, deci acum te duci acolo.
Bine, te las."

Nu, tu rămâi cu asta.
Nu contează cât timp.

„O, ai fost părăsit timp de sute de...”
Nu contează.

Nu contează.
Nu contează.

Om
Mulțumesc, mulțumesc.

Domnul acestui univers,

strălucind în inima fiecăruia,

ca acea vibrație,
acea intuiție, „Eu Sunt”.

Să știi că acesta este Sinele întrupat.

Și acest Sine întrupat

vine de la Parabrahman, Supremul.

M: Amin.
Grup: Amin.

[tăcere]

Aș vrea doar să închei ziua de azi
cu această binecuvântare

că orice inimă care
simte un răspuns la aceasta,

fără a fi nevoie să apelezi la minte
pentru vreo autoreferință.

Dacă sentimentul tău este:
„S-ar putea să nu înțeleg totul aici,”

dar îmi deschid inima către credință

și să primesc harul
care m-a adus chiar aici."

Primește darshan-ul harului lui Dumnezeu.

Așa să fie. Așa să fie.

Om. Aleluia. Alhamdulillah. Amin.

M: Mulțumesc.
Grup: Mulțumesc.

Drepturi de autor 2025 Mooji Media Ltd.
Toate drepturile rezervate.

Nici o parte a acestei înregistrări
nu poate fi reprodusă

fără acordul expres al Mooji Media.