Diferența dintre viziunea protestantă și cea ortodoxă | Jonathan Pageau

Stephen Wong întreabă:

Care este diferența dintre părerea
protestanților

și cea a creștinilor ortodocși despre
mântuire?

Acesta ar putea fi o postare foarte lungă
și un răspuns foarte lung.

Nu sunt sigur că aș putea trece prin
acest subiect,

dar o cale simplă de ai face pe oameni să
înțeleagă,

să spunem, o mică diferență:

Mulți protestanți, nu toți protestanții,
dar mulți protestanți

se concentrează într-adevăr pe ideea unei
înlocuiri, a unei ispășiri prin înlocuire.

Această idee se referă la: atunci când
Adam a păcătuit,

a cam infectat omenirea cu păcat, astfel
merităm să murim.

Sistemul de sacrificii din Vechiul
Testament

a fost o modalitate de a compensa,
în locul tău, lucruri [jertfe].

Pentru că ar fi trebuit să mori
[din cauza păcatului săvârșit]

Mânia lui Dumnezeu a fost cam îndreptată
către tine pentru a te ucide.

Ideea este că Dumnezeu și-a pus toată
mânia pe Hristos

și El este înlocuitorul, pentru orice
sacrificiu.

Și așa suntem mântuiți, așa că dacă
credem în [jertfa lui Hristos],

atunci suntem mântuiți pentru că putem
intra în acel sacrificiu.

Așa cum am spus, nu toți protestanții
cred asta,

dar cu siguranță este o idee de bază la
ei: ești mântuit prin credință, așa că,

dacă crezi că acest sacrificiu este
adevărat, atunci ești mântuit prin el.

Ortodocșii nu văd deloc mântuirea așa.

Ei văd mântuirea ca pe o formă de
vindecare.

Prin păcatul lui Adam moartea a intrat în
lume,

și astfel trăim în aceste trupuri ale
morții care ne trag în direcții diferite.

Corpul nostru este în pericol, pentru că
avem tendința de a păcătui.

Pentru că putem fi convinși că dorința
noastră de a mânca, de sex

sau de a ne proteja este
atotcuprinzătoare și, prin urmare,

ne simțim confortabil să luăm lucruri de
la alții

pentru că o facem pentru protejarea
nostră

sau pentru a ne întări „viața nostră
moartă”, să spunem.

Hristos a venit să-și asume natura umană,
să o umple cu prezența Sa.

Participarea la aceasta prin
[tainele Bisericii], prin comuniune,

prin iubire unul față de celălalt este un
proces de vindecare

pentru „viața noastră moartă”,să spunem .

Asta este mântuirea.

Mântuirea este de fapt vindecare de
aceste patimi, de aceste dorințe

vindecarea din sclavia pe care o avem cu
lucrurile din lume.

Versiunea supremă pentru asta nu înseamnă
doar să fii declarat sfânt,

să fii declarat mântuit prin faptul că
mergi în Rai când mori,

ci înseamnă să devii dumnezeu prin
participare [după har].

Să fii unit pe deplin cu Dumnezeu pentru
a participa la viața Lui

în măsura în care este posibil.

Acesta este scopul final al mântuirii:
Cunoașterea lui Dumnezeu,

Pentru a fi uniți cu Dumnezeu.