Having the Bible Without the Church?

Dumnezeu să vă binecuvânteze, dragilor,

vă mulțumesc foarte pentru conectare.

Am pregătit o reflecție pentru
clădirea voastră,

pe care am intitulat-o
"Biblia și Biserica"

și aș dori să contemplu împreună cu voi

relația dintre Sfintele Scripturi
și Biserică.

Dar înainte de a face asta,
vă doresc tuturor

o încheiere foarte binecuvântată
a postului Nașterii Domnului.

Sper că postul vostru a fost roditor și

sper că veți încheia ultimele zile ale

acestei ultime săptămâni de post cu zel.

Știți că în Biserică ultimele zile de post

sunt intens concentrate pe postire

și pe catalizatoarele pe care le avem
pentru o oarecare relaxare,

iar postirea cam dispare
în ultimele zile de post.

Sper că și voi veți alerga la sărbătoarea
Nașterii Domnului cu mare zel.

Vă doresc o minunată celebrare
a misterului sublim al Întrupării,

în care Hristos a devenit ceea ce nu era,
un om,

fără a înceta să fie ceea ce era
și este, Dumnezeu în trup.

Crăciunul este sărbătoarea acestui
mare mister dincolo de cuvinte

și vă doresc o sfântă sărbătoare minunată.

Și eu tocmai m-am întors dintr-un weekend
minunat în New York City,

în așa-zisul Big Apple.

Întotdeauna am iubit acel oraș.

Îl consider cel mai important oraș
din Statele Unite,

chiar dacă a trecut prin atâtea
catastrofe cauzate de om,

ca și California în ultimii ani.

Am fost foarte binecuvântat să pot vedea

o mulțime de oameni minunați
când eram în Big Apple.

Am putut ține o serie de prelegeri

la Universitatea Sf. Ioan

despre căsătorie și dragoste durabilă,

lucru de care m-am bucurat enorm.

A fost un moment minunat.

Am reușit să-mi văd niște vechi prieteni,

să slujesc la Arhiepiscopia și Catedrala
Sf. Nicolae din Brooklyn,

alături de un vechi prieten de-al meu,
părintele Tom Zain,

care este arhipăstorul nostru la Catedrală

și vicar general pentru Arhiepiscopia
noastră.

A fost minunat să fiu la St. Nicolae și,

de asemenea, duminică seara
să dau binecuvântarea

la Gala anuală de Crăciun a tinerilor
republicani:

„Faceți America iarăși temătoare
de Dumnezeu,

astfel încât America să poată fi iarăși
măreață,

spre slava Tatălui, a Fiului și
a Sfântului Duh. Amin!"

Acesta este cel mai vechi și cel mai mare

club al tinerilor republicani din America

și a fost o onoare să fiu alături de ei

și să mă pot ruga pentru țara noastră și

să cer mila lui Dumnezeu asupra noastră.

M-am întors acum acolo unde îmi e locul,

adică în pământul din care am fost făcut,

adică în pământul californian.

Mă simt foarte fericit să fiu din nou în

parohia mea și să fiu din nou
în California.

Acest subiect despre care aș vrea
să vorbesc cu voi pentru câteva minute

este extrem de important.

Sfânta Biblie, cartea măreață și unică
a rasei umane,

e o carte nu făcută de oameni,

ci cu inspirație de la Dumnezeu
prin oameni.

Cuvintele Sfintelor Scripturi sunt chiar

cuvintele lui Dumnezeu,

cuvinte inspirate de divinitate,

"Theopneustos logos" - cuvinte care
sunt insuflate de Dumnezeu

prin oameni și pentru oameni.

Sfânta Biblie trebuie să fie corespunzător
primită, crezută, studiată, aplicată.

Și pentru că Biblia a fost extrasă
din contextul său propriu,

care este Biserica, chiar pântecele
din care provin Scripturile,

pentru că uneori este tratată
ca o carte de sine stătătoare,

supusă interpretării private,

lucru pe care Scripturile însele
îl interzic...

Dacă vreți să citiți mai multe despre
asta, citiți cap. 1 din Ep. 2 a Sf. Petru.

Există o mare confuzie în jurul
Scripturilor

și al modului de a studia Scripturile

și de a ști ce înseamnă Scripturile

și cum să te descurci cu pasajele
dificile.

Deci vă rog să vă deschideți inimile și

mințile pentru câteva minute și

permiteți-mi să vă vorbesc

despre relația dintre Biblie și Biserică.

Aș vrea să fac asta subliniind trei

dihotomii false, trei diviziuni false

care există foarte frecvent
în țara noastră.

Acestea sunt:

falsa dihotomie dintre Iisus Hristos
și Biserică,

dintre adevăr și Biserică

și dintre Biblie și Biserică.

Biblia este adesea tratată ca și cum

ar exista și ar fi separată de Biserică.

Și vreau să reflectați asupra

acestor dihotomii false împreună cu mine

doar pentru câteva momente.

Mai întâi, falsa dihotomie dintre Hristos
și Biserica însăși.

Sunt mulți care cred că Iisus
este accesibil,

că poate fi pe deplin cunoscut și trăit
în afara Bisericii.

Îmi amintesc când eram preot nou

și abia îmi începeam drumul.

Aveam un enoriaș pe care încercam

să-l conving să fie serios în privința

responsabilităților sale de a merge
la Biserică,

de a veni la închinare și de a-și ocupa
poziția de credincios în comunitate,

ceva ce este, desigur, fundamental pentru
creștini în ultimii 2.000 de ani.

Avem tot felul de învățături în Sfintele
Scripturi și în scrierile părinților

care ne interzic să fim călăreți
singuratici

și am fost șocat de ceea ce mi-a spus
acest bărbat mai în vârstă

când îl imploram să-și ia
responsabilitățile

de creștin în comunitate mai în serios.

Mi-a spus că el se simte mai aproape
de Dumnezeu în deșert și în pădure

decât în Biserică.

Și îmi amintesc că atunci mă gândeam:

„Asta e frumos, dar nu contează cum te
simți, sentimentele pot fi înșelătoare”.

Desigur, cine nu se simte conectat
la Domnul Dumnezeu acolo,

în frumoasa sălbăticie californiană,

chiar și unui necredincios îi este greu
să fie necredincios acolo.

Dacă faci drumeții în Sierra Nevada,

dacă urci pe vârful Muntelui Whitney

și vei privi răsăritul soarelui,

vei simți o convertire, ca să zic așa,

fără îndoială, pentru că

"Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi
facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria.

Ziua zilei spune cuvânt şi noaptea nopţii
vesteşte ştiinţă.

Nu sunt graiuri, nici cuvinte,
ale căror glasuri să nu se audă"

în maiestatea creației, dar asta nu are
nicio legătură cu realitatea supremă,

aceea că la Biserică, în Biserică,
împreună cu comunitatea,

cu preotul tău, în Sfintele Taine,

cerul și pământul se unesc,

îngerii se amestecă cu oamenii,

Domnul coboară și comunitatea se înalță,

urcăm pe Muntele Sion și participăm la
adunarea cerească,

așa cum spune Sfântul Pavel evreilor.

Asta se întâmplă în Biserică.

Deci această greșeală că cineva poate fi
foarte aproape de Hristos

și că asta ar înlocui Biserica

sau că poți avea o viață perfect bună și
normală cu Iisus în afara Bisericii,

aceasta este o totală prostie,
absolut o prostie.

Nu există nicio dihotomie între Iisus
și Biserică.

Sfântul Pavel a descoperit acest lucru,
desigur, înainte de a deveni creștin,

când era un fariseu persecutor
al creștinilor

și îl persecuta pe Ștefan

și alerga prin Țara Sfântă încercând să-i
aresteze pe creștini,

avea scrisori de la marii preoți
pentru a-i aresta pe creștini

și a-i pune în închisoare,

și în drum spre Damasc ca să îi prindă

a fost eliberat de gândirea sa greșită
despre creștini

și despre Biserica Creștină

când L-a văzut pe Hristos apărând mai
strălucitor decât soarele

pe drumul spre Damasc și a orbit.

A orbit ca și mărturie a ceea ce era
el spiritual.

Se credea un mare învățător
al legii mozaice

și, de fapt, era orb ca un liliac.

Și a auzit acea voce a lui Iisus care
l-a șocat

pentru că Iisus a vorbit din ceruri
și i-a spus Sfântului Pavel,

înainte de a fi sfânt,
înainte de a fi creștin:

"Saule, Saule, de ce mă prigonești?"

Trebuie să fi fost un șoc destul de mare,

pentru că Pavel nu-l cunoștea pe Iisus

și, de fapt, persecuta Biserica.

Dar Iisus l-a învățat pe Pavel și,
prin Pavel, pe noi și

pe credincioșii din ultimii 2.000 de ani

că nu există nicio dihotomie între El
și Biserică.

Biserica este trupul Său, iar prezența Sa
umple totul.

Te atingi de Biserica, te atingi de Iisus.

Vii la Biserică, vii în locul
unde trăiește Iisus.

Vii în prezența Sa dinamică

de fiecare dată când vii la singura Sfântă
Sobornicească și Apostolească Biserică.

Aceasta este realitatea.

Când vii la Liturghie,

intri în tărâmul Împărăției directe
a lui Hristos pe pământ.

Este o dihotomie falsă să separi
pe Iisus de Biserică.

De aceea, dacă mergem la o întâlnire
evanghelică pe un stadion

și auzim un predicator care ne îndeamnă
la pocăință și la rugăciune

pentru a-L accepta pe Iisus,

ceea ce este frumos, cel puțin, poate fi,

deși uneori chiar nu este,

dar asta este complet insuficient pentru
începutul vieții creștine.

Începutul vieții creștine are loc
în Biserică.

Relația formală cu Iisus, a deveni ai Lui,
nu se întâmplă într-un Colosseum

unde există un predicator.

Aceasta poate fi o mișcare excelentă
pentru a asculta predici adevărate

și a ne ruga, desigur că
ar trebui să ne rugăm în fiecare loc,

dar Iisus nu este separat de Biserică

și nu devenim conectați la Iisus
doar sărind în aer

și conectându-ne la un cap plutitor.

Nu, El este capul trupului care este
Biserica

și dacă vrei să-L găsești pe Hristos,
mergi la Biserică,

unde El locuiește printre oamenii Săi.

Asta ne-a învățat Sfântul Pavel.

Și, desigur, asta a aflat Corneliu
Centurionul când îngerul i-a spus

că rugăciunea lui a fost ascultată.

Desigur, el se ruga la Dumnezeu,
Domnul i-a respectat rugăciunea

și ce a spus? Du-te și cheamă-l pe Petru

ca să poți fi botezat și să devii
membru al Bisericii.

Pentru că nimeni nu devine membru
al Bisericii

în mod privat, acest lucru nu se întâmplă,

ci se întâmplă venind în acel loc,

care este trupul lui Iisus,

pentru a atinge Biserica, adică a-L atinge
pe Hristos.

Deci nu există nicio dihotomie între
Iisus și biserică.

Numărul doi: nu există nicio dihotomie
între adevăr și Biserică.

Dacă vrei adevărul, mergi la Biserică,

nu mergi la Biblia ta și
la lectura ta privată.

Desigur, este minunat să citești Biblia,

dar trebuie să citești Biblia așa cum

Iisus își îndrumă poporul în Biserică,
pentru a citi Biblia,

care este cu adevărat autentică,
conform sensului ei,

așa cum a fost întotdeauna înțeleasă.

Această idee că putem avea cumva adevărul

fără Biserică nu este cazul.

Ce spune Sf. Pavel?

Cum numește marele Sfânt Pavel

Biserica în prima sa epistolă către

fiul său spiritual, Timotei? El spune că

Biserica este familia lui Dumnezeu,

este Biserica Dumnezeului celui Viu,

stâlpul și sprijinul adevărului.

Dacă vrei adevărul,
trebuie să mergi la Biserică,

pentru că Biserica susține Adevărul,

a primit adevărul revelat
și transmite adevărul revelat,

hrănindu-și poporul în adevăr

și proclamând adevărul lumii.

Asta este ceea ce face Biserica.

Biserica este lumina lumii,

sarea pământului,

nu un individ sau altul,

nu o persoană cu un canal
de YouTube grozav

care nu este conectată la Biserică.

Dacă o persoană este membră

a Bisericii și vorbește în numele

oficial al Bisericii, este ceva foarte

binecuvântat, și poți fi sigur de

adevărul care vine,

dar ideea că adevărul este aici,
iar Biserica este acolo,

că Biserica este întotdeauna amestecată

și că nu are o legătură esențială cu

adevărul, asta este o greșeală teribilă și

o dihotomie falsă între adevăr și
Biserică.

Și în cele din urmă, a treia dihotomie
falsă este

dihotomia dintre Biblie și Biserică,

ca și cum Biblia cumva

există separat de Biserică, a venit în

lume separat de Biserică, mulți din

Occident, mulți din Occidentul protestant

funcționează pe această presupoziție că,

într-un fel, Dumnezeu a făcut ca

Sfânta Biblie să coboare din cer,

ca un pachețel frumos de Crăciun,

pentru fiecare persoană în parte:

iată, acesta e darul Meu pentru tine,

du-te și citește-l.
Nu așa au apărut Scripturile.

Ideea că Biblia există separat de
Biserică este o prostie completă

și este ea însăși o falsă dihotomie.

Duhul Sfânt care i-a inspirat pe

profeți să rostească cuvintele
inspirate de Dumnezeu

ale Sfântei Scripturi este același

Duh Sfânt care a venit la Biserică în ziua

Rusaliilor și care o inspiră în
realitatea ei completă.

Iisus a promis acest lucru,

desigur, puteți citi acest lucru în

capitolul 14 și capitolul 16,

în special în Evanghelia după Sf. Ioan,

unde Iisus vorbește în mare detaliu despre

promisiunea Sa de a trimite

Duhul Sfânt pentru a călăuzi Biserica în

tot adevărul. Asta face Duhul Sfânt

și așa au funcționat întotdeauna
credincioșii,

având încredere în Biserică.

Sf. Augustin a spus: „Accept Scripturile

pentru că accept Biserica, care este

primară și este sursa

cuvântului lui Dumnezeu,

Dumnezeu locuind în poporul Său,
inspirându-Și poporul și călăuzindu-ne.

O parte din el este scris prin

inspirația lui Dumnezeu

și îl știm ca fiind Sfânta Biblie.

Amintiți-vă când a izbucnit erezia la

începutul bisericii primare, nu-i așa?

Adevărata Biserică de pe Pământ
nu înseamnă

Biserica perfectă, nu-i așa?

Slavă Domnului că așa este,
altfel niciunul dintre noi

nu s-ar potrivi în ea.

Perfecțiunea ne așteaptă, spune. Sf. Pavel

corintenilor: „Când va veni perfecțiunea,

imperfecțiunea va fi desființată

și biserica va exista în toată gloria ei
în veșnicie,

dar între timp Duhul Sfânt călăuzește

Biserica în tot adevărul, o ajută să-și

reconcilieze toate problemele,

să-și rezolve toate conflictele.

Amintiți-vă de primul mare Sinod

care a avut loc, Sinodul de la Ierusalim,

așa cum este consemnat în

capitolul 15 din Faptele Apostolilor.

Ei dezbăteau despre chestiuni legate de

relevanța sau irelevanța

legii mozaice din Vechiul Testament

și a practicilor evreiești anterioare,
pe care unii convertiți

dintre evreii care au devenit creștini

încercau să le impună asupra neamurilor,

iar Biserica i-a adunat
pe toți preoții ei,

împreună cu apostolii și

apoi au emis, după deliberare,

o declarație finală.

Faptele Apostolilor 15:28:

"Părutu-s-a bine Duhului Sfânt şi nouă
să declarăm aceasta"

apoi au proclamat care era dispoziția
corectă și i-au însărcinat pe

bătrâni să ia această

judecată inspirată de Duhul Sfânt,

acesta e începutul procesului nostru
de consiliere,

și de a anunța această judecată
inspirată de Duhul Sfânt

către întreaga Biserică.

Nimeni din Biserică nu a fost liber
să spună:

„Eu nu sunt de acord cu ceea ce au
concluzionat apostolii și preoții acolo."

Dacă nu erai de acord, ei bine,

te-ai fi pus în afara Bisericii.

Nu există nicio dihotomie între
Biblie și Biserică.

Duhul Sfânt călăuzește Biserica

și o călăuzește și prin Sfânta Scriptură,

inspirând Sfânta Scriptură.

Deci, acestea sunt cele trei
dihotomii false:

falsa dihotomie dintre

Iisus însuși și trupul Său, Biserica,

falsa dihotomie dintre adevărul așa cum

există în Biserică și

falsa dihotomie dintre Biblie și Biserică.

Biserica e locul unde locuiește Hristos,

unde adevărul este trăit

și unde Biblia a fost inspirată și este

citită, trăită și interpretată corect.

Nimeni nu este liber să ia Sfintele

Scripturi și să facă cu ele ce vrea

sau să articuleze noi sisteme de dogme

care nu au existat niciodată
de la început.

Permiteți-mi să vă împărtășesc

o explicație frumoasă a acestui punct,

dată de marele sfânt din sec. al 20-lea,

Sf. Hilarion Troitsky. El ne dă un

cuvânt frumos pe această temă.

El spune că:

"Toate afirmațiile despre contradicțiile
dintre Biserică și Sfânta Scriptură

sunt absolut false și fără de Dumnezeu
chiar de la rădăcină."

Asigurați-vă că înțelegeți asta. Nu poate
exista niciun conflict, nicio diferență

între Biserică [și Scriptură], iar prin
Biserică el nu se referă

la ceva inventat în sec. 16

sau în sec. 20, el se referă la

singura Biserică Sobornicească
și Apostolească

pe care Iisus a început-o și a promis

să o construiască și că porțile iadului
nu o vor birui.

"Toate afirmațiile despre contradicțiile

dintre Biserică și Sfânta Scriptură sunt

absolut false și fără Dumnezeu
chiar de la rădăcină."

"Prin Sfinții Apostoli, Duhul Sfânt
a scris Sfânta Scriptură

pentru Biserică."

Scriptura este cartea Bisericii,

nu a fost scrisă pentru lume,
ci pentru Biserică.

"Și conform promisiunii neclintite

a Mântuitorului, același Duh Sfânt

instruiește Biserica în tot adevărul.

Duhul Sfânt este unul și invizibil,

veșnic și neschimbat.

Cum se poate ca în Sfânta Scriptură
să se spună un lucru,

iar în învățătura și viața Bisericii
să se spună altceva?"

Biblia este cartea Bisericii,

citită și aplicată în Biserică

și interpretată de Biserică.

În afara Bisericii, citirea Sfintei Biblii

este adesea plină de pericole.

Vreau să vă citesc acum un cuvânt frumos
de la Sfântul Vincent de Lerin.

El spune:

„Datorită profunzimii Sfintei Scripturi,

nu toți o acceptă în același sens, ci

cineva înțelege cuvintele ei într-un fel

și altul în alt fel, astfel încât pare

a fi capabilă de tot atâtea interpretări

câți interpreți există.”

Aici cineva ar putea întreba:

Apelează și ereticii la Scriptură?

Într-adevăr o fac, și cu răzbunare.

Nu știm noi asta?

Îi puteți vedea trecând prin fiecare

carte a Sfintei Scripturi,

prin Cărțile lui Moise, Cărțile Regilor,

Psalmii, Epistolele, Evangheliile,
Profeții,

fie între proprii lor oameni,

fie printre străini, în privat sau

în public, vorbind sau scriind,

la întâlniri conviviale sau pe străzi.

Aproape niciodată nu aduc în discuție

ceva propriu pe care să nu-l

adăpostească sub cuvintele
Scripturii.

Acesta este modul în care

acționează ereticii. Ei încearcă
să convingă oamenii

că ceea ce predau ei, chiar dacă

este nou pentru Biserică,
noi nu am mai auzit

niciodată astfel de lucruri
și aș putea scrie o listă imensă

doar de la evanghelicii protestanți
din secolul 20,

în acest punct, în America,

toți acești oameni au inventat lucruri,

încearcând să acopere totul ca și cum

totul ar fi clar în Scriptură.

Desigur, asemenea presupoziție ar însemna

că, cumva, creștinii au fost ignoranți
referitor la aceste învățături

în marea majoritate a istoriei creștine,

pentru că ei nu au învățat și nu s-au
gândit niciodată la așa ceva.

"Ei știu că duhoarea rea a doctrinei lor

va fi cu greu acceptată de oricine

dacă ar fi prezentată pur și simplu,

o stropesc deci cu parfumul

limbajului ceresc, pentru ca cineva
care ar fi gata să disprețuiască

eroarea umană ar putea ezita

să condamne cuvintele divine.

Ei fac de fapt, ceea ce fac surorile
medicale când pregătesc

o doctorie amară pentru copii,

ung marginea paharului cu miere

pentru ca copilul nebănuitor, după ce

a gustat mai întâi dulceața,

să nu se teamă de amar.,

Ei urmează uneltirile viclene ale
diavolului.

Dacă cuvintele, sentimentele,
promisiunile Scripturii

sunt folosite de Diavol și discipolii lui,

gândiți-vă cum L-a ispitit pe Iisus
cu Scriptura în deșert,

dintre care unii sunt apostoli falși,

alții profeți falși sau învățători falși,

ce ar trebui să facă ortodocșii,
fiii Bisericii-mamă?

Cum pot distinge ei adevărul de

falsitate în Sfintele Scripturi?

Trebuie să fie foarte atenți
să interpreteze

canonul sacru conform

tradițiilor Bisericii universale și

în conformitate cu regulile

Doctrinei sobornicești.

Aceste reguli sunt trei, conform
Sfântului Vincent:

universalitatea (ceea ce s-a crezut
pretutindeni),

antichitatea (ce s-a crezut întotdeauna)

și consimțământul (ce s-a crezut
de către toți).

Acestea sunt cele trei

reguli interpretative fundamentale
care ne ghidează

în interpretarea Scripturii.

Permiteți-mi să închei cu un citat
tot din Sfântul Vincent.

"Mai mult, în Biserica Catolică însăși

trebuie să se acord toată grija posibilă

pentru susținerea acelei credințe
care a fost crezută

pretutindeni, întotdeauna și de către toți

căci aceea este cu adevărat și în
cel mai strict sens sobornicească,

precum declară numele însuși și
cuprinde totul universal."

Această regulă o vom respecta

dacă vom urma universalitatea

antichitatea și consimțământul.

Vom urma universalitatea dacă
vom mărturisi acea singură

credință ca fiind adevărată,
pe care întreaga Biserică din

întreaga lume o mărturisește,

antichitatea, dacă nu ne abatem
în niciun fel de la acele interpretări

care au fost susținute cu putere de

sfinții noștri strămoși și părinți

și consimțământul în același mod
dacă în antichitatea însăși

aderăm la consimțirea definițiilor
și hotărârilor tuturor,

sau cel puțin ale aproape tuturor
preoților și doctorilor Bisericii."

Amintiți-vă cum Satana l-a ispitit pe

Domnul nostru folosind greșit Scriptura.

Ei bine, dragilor, sunt multe lucruri
folosite greșit astăzi.

Voi încheia cu aceste cuvinte frumoase

ale Sfântului Hillarion, terminând iarăși
așa cum am început, cu el.

"Dacă nu există Biserică, nici Scriptură
nu va mai fi.

Cărțile Scripturii, cuvintele și literele,
vor rămâne,

dar fiecare își va impune propria
înțelegere asupra lor."

Să respingem, dragilor, aceste

dihotomii false. Să acceptăm că

Biserica este locuința lui Hristos,

locuința adevărului și

sursa, inspirația, învățătura și

apărătoarea Sfintei Scripturi.

Dumnezeu să fie cu voi.

O Zi a Domnului binecuvântată tuturor,

fraților și surorilor,

în 17 noiembrie când îl comemorăm

pe Sfântul Grigore de Tours

și începem acest nou curs
în Școala catehetică Sf. Ioan Hrisostom.

Disponibil acum atât în magazinele Apple,
cât și în Google Play.