Mitul lui Prometeu - Iseult Gillespie

Verifică pagina noastră Patreon: https://www.patreon.com/teded

Vezi lecţia întreagă: https://ed.ted.com/lessons/the-myth-of-prometheus-iseult-gillespie

Înainte să creeze umanitatea, zeii Greciei au câştigat o luptă însemnată împotriva giganţilor Titani. Majoritatea au fost distruşi sau trimişi în iadul etern, Tartar. Dar titanul Prometeu, al cărui nume înseamnă previziune, şi-a convins fratele, pe Epimeteu, să lupte de partea zeilor. Iseult Gillespie ne împărtăşeşte mitul lui Prometeu.

Lecţie de Iseult Gillespie, regizată de Léa Krawczyk.

Le mulţumim sponsorilor noştri pentru susţinerea lor! Fără voi acest video nu ar fi fost posibil.
Yalda A., Susan Herder, Andrew Bosco, Craig Sheldon, Javier Aldavaz, Bruno Pinho, Rishi Pasham, Nick Johnson, Alex Kongkeo, Levi Cook, Peter Koebel, Misaki Sato, Runarm, Maxi Kobi Einy, Ilya Bondarik, Darren Toh, Bozhidar Karaargirov, Boytsov Ilya, Marc Veale, Rodrigo Carballo, Humberto A OjedaGomez, Daniel Day, SookKwan Loong, Jhuval, Nik Maier.

Înainte să creeze umanitatea,

zeii Greciei au câştigat o luptă însemnată
împotriva giganţilor Titani.

Majoritatea au fost distruşi
sau trimişi în iadul etern, Tartar.

Dar titanul Prometeu,
al cărui nume înseamnă previziune,

şi-a convins fratele, Epimeteu,
să lupte cu el de partea zeilor.

Drept mulţumire, Zeus le-a oferit fraţilor

capacitatea de a crea toate vieţuitoarele.

Epimeteu trebuia să distribuie
darurile zeilor tuturor creaturilor.

Unora le-a dăruit zborul;

altora, capacitatea de a se mişca în apă

sau să alerge prin iarbă.

Animalelor sălbatice
le-a dat solzi strălucitori,

blană moale

şi gheare ascuţite.

Între timp, Prometeu a modelat
din lut primii oameni.

I-a construit asemănători zeilor,

dar Zeus a decis că vor rămâne muritori

şi se vor închina zeilor
din Muntele Olimp.

Zeus a considerat oamenii
creaturi vulnerabile elementelor naturii,

dependente de protecţia zeilor.

Totuşi, Prometeu şi-a imaginat
un scop măreţ pentru creaturile sale.

Aşa că atunci când Zeus i-a cerut
să decidă cum se vor face sacrificiile,

Prometeu cel şiret a plănuit un truc
care să le ofere oamenilor un avantaj.

A omorât un taur şi l-a înjumătăţit
pentru a-i fi închinat lui Zeus.

Pe de o parte, a ascuns
pielea şi carnea suculentă

sub burta neatrăgătoare a animalului.

Pe de altă parte, a ascuns oasele
sub stratul gros de grăsime.

Când Zeus a ales
cea mai bună bucată pentru sine,

a fost profund jignit
de înşelătoria lui Prometeu.

Fumegând de furie, Zeus
a interzis folosirea focului pe Pământ,

chiar şi pentru prepararea cărnii
sau pentru orice alt motiv.

Dar Prometeu a refuzat să-şi priveze
creaturile de această resursă.

Astfel, a urcat pe muntele Olimp
ca să fure focul

din atelierul lui Hefaistos şi al Atenei.

A ascuns flăcările într-o tulpină de fenic
şi le-a dus oamenilor.

Focul le-a dat puterea să folosească
natura în propriul beneficiu

şi în cele din urmă să o domine.

Cu ajutorul focului, oamenii puteau
să se încălzească şi să se hrănească.

Dar mai puteau să-şi fabrice arme
şi să poarte război.

Flăcările au fost un catalizator
pentru progresul rapid al civilizaţiei.

Când Zeus a văzut toate acestea,
a realizat ce se întâmplase.

Prometeu i-a rănit din nou mândria

şi i-a contestat autoritatea.

Furios, acesta i-a pregătit
o pedeapsă cruntă.

Prometeu avea să fie înlănţuit
de o stâncă pentru eternitate.

În fiecare zi, un vultur va veni
să-i mănânce ficatul

şi în fiecare noapte se va regenera
pentru a fi atacat din nou dimineaţa.

Cu toate că Prometeu a rămas
într-o agonie perpetuă,

nu şi-a exprimat niciodată regretul
pentru actul său de rebeliune.

Rezistenţa lui în faţa opresiunii
l-a făcut o figură mitologică iubită.

De asemenea, a fost celebrat
pentru spiritul său nestăpânit şi curios,

şi pentru cunoaşterea, progresul
şi puterea pe care le-a adus oamenilor.

El apare frecvent în artă şi literatură.

În piesa de teatru Prometeu descătușat
de Percy Bysshe Shelley,

autorul îl conturează pe Prometeu
ca un erou romantic

care evadează şi continuă să împartă
empatie şi cunoaştere.

Despre personajul său, Shelley scria:

„Prometeu atinge perfecţiunea

în privinţa moralităţii şi a intelectului,

impulsionat fiind de cele mai pure
şi adevărate motive

înspre cele mai nobile şi bune scopuri.”

Soţia lui, Mary l-a conturat pe Prometeu
ca un personaj mai precaut

şi i-a dat subtitlul
Frankenstein: un Prometeu modern.

Acesta sugerează
conturbarea ordinii naturale

şi rămâne relevantă
pentru întrebările etice

adresate ştiinţei şi tehnologiei actuale.

Erou, rebel ori şarlatan,

Prometeu simbolizează capacitatea noastră
de a captura forţele naturii,

şi în cele din urmă,

ne aminteşte de capacitatea
acţiunilor individuale de a schimba lumea.