Becoming Orthodox: Just Another Personal Choice Among Many? (w/ Fr. Andrew & Dcn. Seraphim)

Diacon Serafim: Cred că unul dintre
motivele pentru care cateheza

este sau ar trebui să fie
un proces lung,

mai ales după standardele moderne,

este că convertirea nu este o alegere
pe care o faci,

sau nu este doar o alegere pe care o faci.

În bisericile baptiste în care am crescut,
cineva vine și spune:

„L-am acceptat pe Iisus Hristos ca Domn
și Mântuitor al meu”.

Ei spun: „Minunat” și botează acea
persoană aproape imediat

și devine parte a bisericii locale
de acolo practic imediat.

Uneori, dacă persoana era foarte tânără,
puteam aștepta un an sau doi,

dar, în cea mai mare parte, dacă era
un adult,

ne uitam întotdeauna la povestea eunucului
etiopian și spuneam:

"Uite, avem apă", și apoi îl botezi
și minunat, face parte din biserică.

Există un motiv, povestea eunucului
etiopian

este importantă în alte moduri,

dar nu este menită să fie tipică
pentru experiența convertirii,

mai ales de la păgânism la creștinism.

Așadar, în biserica primară, procesul
de a fi catehumen era de fapt

un proces lung, de obicei de
cel puțin trei ani,

în care petreceai cea mai mare parte
a timpului doar învățând

să trăiești conform legii morale
a bisericii

înainte de a fi măcar învățat
concepte majore de teologie.

Așadar, este foarte important
să înțelegem

că convertirea nu este sau nu ar trebui
să fie doar o serie de:

am crezut acest lucru înainte, iar acum
voi schimba acea credință

cu această altă credință, dar eu voi fi
cel care alege asta.

Dar în schimb, intrăm și este evident
că liberul arbitru joacă un rol în asta,

dar cealaltă parte este lucrarea
lui Dumnezeu,

în special prin trupul Său, biserica,

care începe să vă învețe ascultarea,

să vă învețe supunerea prin a trăi
legile morale ale bisericii,

dar și prin a învăța să vă rugați și
să postiți,

învățând să ascultați de un episcop,

învățând să acceptați învățăturile
bisericii

chiar și atunci când sunt grele sau
sunt dificile

sau nu au mult sens pentru noi

sau jignesc sensibilitățile noastre
moderne într-un fel.

Și deci cred că, da, evident,

faci o alegere atunci când te decizi
să intri într-o biserică ortodoxă

și spui: aș vrea să devin creștin ortodox.

Dar acesta este doar începutul,
este doar începutul.

Și, în cele din urmă, unul dintre
lucrurile pe care le faci

este să renunți la capacitatea...,
sau ar trebui să le faci,

este să renunți la a spune:

„Eu sunt persoana care decide
ce este adevărat,

eu sunt persoana care decide
ce este corect.”

Pr. Andrei: Nu există nicio scăpare
în cultura modernă

de la a face alegeri,

pur și simplu este punctul unde
ne aflăm în istoria lumii,

nu există nicio cale de a evita
acest lucru.

Majoritatea oamenilor nu se nasc
într-un context religios

în care vor rămâne pur și simplu
pentru tot restul vieții.

Și faptul că nu există...

chiar și a rămâne în contextul religios

în care te-ai născut este o alegere
în lumea modernă.

Nu mai este ceva implicit,
asta într-un fel s-a cam stricat.

Dar, așa cum a spus diaconul
Sarafim la sfârșit,

există o diferență între

„îmi exercit voința și fac alegerea

de a deveni parte a trupului
lui Hristos, biserica și,

prin urmare, acum voi trăi
conform acestei tradiții”,

există o diferență între asta și:

„Fac această alegere, dar eu sunt
instanța de apel finală,

eu sunt judecătorul final
al tuturor lucrurilor,

totul trebuie să treacă prin mine.

Dacă nu sunt de acord cu asta,
nu o fac”.

Știți, ideea de genul „nu este
cum spune Biblia”,

așa cum auziți de la mulți protestanți.

Dar ce înseamnă asta de fapt...

Știu că ei nu o consideră în mod
conștient așa,

ci ceea ce înseamnă de fapt este:

„Nu asta spune înțelegerea mea a Bibliei

și nu îndrăzni să-mi spui să citesc
Biblia într-un mod diferit,

pentru că eu sunt judecătorul final”.

Cred că termenul folosit în cercurile
baptiste este competența sufletului,

adică sufletul meu este competent
să ia aceste decizii întotdeauna.

În timp ce în abordarea ortodoxă,
în cele din urmă, ne supunem,

ne supunem propria judecată,

acceptăm judecata celui care este
numit să judece, și care nu sunt eu,

nu sunt eu,

ceea ce este foarte înfricoșător, știu,
din punct de vedere american,

pentru că întreaga noastră cultură
spune:

„Cum vrei tu, imediat"
și "Burger King acum”.