Calea cea Mare (Poezia Minții Începătorului) - Hsin Hsin Ming - Poezia Minții Credinței din tradiția Zen

Poezia „Mintea începătorului” indică dincolo de mintea dualistă către cea mai înaltă înțelepciune a minții iluminate. Uneori este denumită înțelepciunea „minții-inimii” sau „mintea începătorului”. O minte cu adevărat credincioasă este o minte care „nu știe”. „Calea cea mare” este atribuită celui de-al treilea patriarh chinez Chan, Jianzhi Sengcan.

#trezire #spiritualitate #meditație #yoga #autoanaliză #iluminare #gnoză #zen #budism

Calea cea Mare nu este dificilă

pentru cei care nu au preferințe.

Când iubirea și ura sunt absente,

totul devine clar și nevăzut.

Faceți totuși cea mai mică distincție

iar cerul și pământul
sunt infinit separate.

Dacă dorești să vezi adevărul

atunci nu aveți
opinii pro sau contra ceva.

Pentru a confrunta ceea ce vă place cu
ceea ce nu vă place

este o boală a minții.

Când sensul profund al lucrurilor

nu este înțeles

pacea esențială a minții este tulburată

în zadar.

Calea este perfectă,

ca un spațiu vast,

unde nimic nu lipsește
și nimic nu este în exces.

Într-adevăr, se datorează alegerii noastre,

să acceptăm sau să respingem, că noi nu
vedem adevărata natură a lucrurilor.

Nu trăiți nici în încurcăturile
lucrurilor exterioare,

nici în sentimente interioare de gol.

Fiți senini în Unitatea lucrurilor

și astfel de opinii eronate
vor dispărea de la sine.

Când încercați să opriți activitatea
pentru a obține pasivitate

chiar efortul tău te umple de activitate.

Atâta timp cât rămâneți în
într-o extremă sau alta

nu veți cunoaște niciodată Unitatea.

Cei care nu trăiesc în calea unică

eșuează atât în activitate, cât și în pasivitate,
afirmare și negare.

A nega realitatea lucrurilor
înseamnă a rata realitatea lor.

A afirma goliciunea lucrurilor
înseamnă să nu le cunoști realitatea.

Cu cât vorbești mai mult

și să te gândești la asta, cu cât mai mult

te îndepărtezi mai mult de adevăr.

Nu mai vorbi și nu te mai gândi

și nu există nimic
ce nu veți fi în stare să știți.

Pentru a reveni la rădăcină

este să găsești sensul,

dar a urmări aparențele
înseamnă a rata sursa.

În momentul iluminării interioare

există o depășire a
aparenței și vidului.

Modificările care par să apară

în lumea goală pe care o numim reală

doar din cauza ignoranței noastre.

Nu căutați adevărul.

Încetează doar să prețuiești opiniile.

Nu rămâne în starea dualistă.

Evitați cu atenție astfel de căutări.

Dacă există măcar o urmă de asta și de aia,

de bine și rău,

esența minții
se va pierde în confuzie.

Deși toate dualitățile provin din Unul,

nu te atașa nici măcar de Acesta.

Când mintea există
netulburată pe Cale

nimic în lume nu poate ofensa,

și când un lucru nu mai poate ofensa

încetează să mai existe în vechiul mod.

Când nu apar gânduri discriminatorii

vechea minte încetează să mai existe.

Când obiectele gândirii dispar

subiectul gândirii dispare.

Așa cum atunci când Mintea dispare, obiectele dispar.

Lucrurile sunt obiecte datorită subiectului.

Mintea este astfel din cauza lucrurilor.

Înțelegeți relativitatea acestor două

și realitatea de bază;

unitatea vidului.

În acest gol

cele două sunt imposibil de distins

și fiecare conține în sine
întreaga lume.

Dacă nu faci discriminări între cursul
și amendă

nu vei fi tentat de prejudecăți și

opinii.

Pentru a trăi în Marea Cale

nu este nici ușor, nici dificil,

dar cei cu vederi limitate

sunt temători și nehotărâți.

Cu cât se grăbesc mai repede

cu cât merg mai încet

și agățarea nu poate fi limitată.

Chiar și a fi atașat de ideea
de Iluminism

este să te rătăcești.

Lasă lucrurile să se întâmple în felul lor

și nu va mai fi nici
nici venire, nici plecare.

Respectați natura lucrurilor

și vei merge liber și netulburat.

Când gândul este în sclavie

adevărul este ascuns,
pentru că totul este

tulbure și neclar,

și practica împovărătoare de a judeca

aduce supărare și oboseală.

Ce beneficii pot fi obținute

de distincții și separări?

Dacă dorești să te deplasezi în directia Unica

nu displace nici măcar lumea simțurilor și a ideilor.

Într-adevăr, pentru a le accepta pe deplin

este identic cu adevărata iluminare.

Persoana înțeleaptă nu urmărește niciun scop

dar persoana nebună se încătușează singură.

Există o singură Dharma, nu mai multe.

Distincțiile apar din nevoile de agățare

ale ignorantului.

Să cauți mintea cu mintea discriminatorie

este cea mai mare dintre toate greșelile.

Odihna și neliniștea derivă din iluzie.

Odată cu iluminarea

nu există plăcere și neplăcere.

Toate dualitățile provin din inferența ignorantă.

Ele sunt ca visele
sau ca florile în aer;

prostesc
să încerci să le înțelegi.

Câștig și pierdere,

bine și rău;

asemenea gânduri trebuie în cele din urmă să
fie eliminate imediat.

Dacă ochiul nu doarme niciodată

toate visele vor înceta în mod natural.

Dacă mintea nu face discriminări

cele zece mii de lucruri sunt așa cum sunt;

de esență unică.

A înțelege misterul

acestei Esențe Unice înseamnă a fi eliberat.

de toate încurcăturile.

Când toate lucrurile sunt văzute în mod egal

se ajunge la esența eternă a sinelui.

Nu sunt posibile comparații sau analogii
în acest caz.

stare fără cauză, fără relație.

Luați în considerare mișcarea

staționara și staționara în mișcare

și atât mișcarea, cât și repausul dispar.

Când astfel de dualități încetează să mai existe,

Unitatea în sine nu poate exista.

La această finalitate supremă

nu se aplică nicio lege sau descriere.

Pentru mintea unificată,
în acord cu Calea,

toate eforturile egocentrice încetează.

Îndoielile și nehotărârile dispar

și viața în credința adevărată
este posibilă.

Cu o singură lovitură
suntem eliberați din robie.

Nimic nu se lipeste de noi
și noi nu ne agățăm de nimic.

Totul este gol,

clar, auto-iluminat, fără
efortul puterii minții.

Aici gândirea, sentimentele, cunoștințele
și imaginația nu au nicio valoare.

În această lume a realității

nu există nici sinele
nici altceva în afară de sine.

Pentru a intra direct în armonie
cu această realitate

Când apar îndoieli, spune pur și simplu:
„Nu sunt doi”.

În acest „nu doi” nimic nu este separat,

nimic nu este exclus.

Indiferent când sau unde

Iluminarea înseamnă a pătrunde în aceast adevăr.

Și acest adevăr este dincolo de extindere
sau diminuare în timp sau spațiu.

În ea, un singur gând
este zece mii de ani.

Goliciune aici,

goliciune acolo.

Dar universul infinit stă
mereu înaintea ochilor tăi.

Infinit de mare și infinit de mic-

Nicio diferență.

Căci definițiile au dispărut
și nu se mai văd granițe.

La fel se întâmplă și cu ființa și neființa.

Nu pierdeți timpul cu îndoieli și discuții
care nu au nimic de-a face cu asta.

Un lucru, toate lucrurile,

se mișca printre și se amesteca

fără distincție.

A trăi în această conștientizare înseamnă a fi
fără anxietate cu privire la imperfecțiune.

A trăi în această credință este
calea către non-dualitate.

pentru că non-dualitatea este una
cu mintea încrezătoare.

Cuvinte!

Calea este dincolo de limbaj,

căci în ea nu există ieri,

nu există mâine,

nu există astăzi.