Sunt periculoase radiațiile? - Matt Anticole

Vizionați lecția completă: http://ed.ted.com/lessons/is-radiation-dangerous-matt-anticole

Când auzim cuvântul „radiație”, suntem tentați să ne îmaginăm explozii uriașe și mutații înspăimântătoare. Însă aceasta nu e întreaga poveste - radiațiile sunt asociate și cu curcubeul sau cu un medic ce examinează o radiografie. Așadar, ce sunt radiațiile și cât de mult ar trebui să ne preocupe efectele acestora? Matt Anticole descrie diferitele tipuri de radiații.

Lecție de Matt Anticole, animație de Tinmouse Animation Studio.

Când auzim cuvântul „radiație”,

suntem tentați să ne imaginăm
explozii uriașe și mutații înfricoșătoare,

dar asta nu e întreaga poveste.

Radiațiile se aplică
și în cazul curcubeului

sau al unui medic
ce examinează o radiografie.

Așadar, ce sunt radiațiile

și cât de mult ar trebui
să ne îngrijoreze efectele lor?

Răspunsul începe
cu a înțelege că „radiație”

descrie două fenomene științifice
foarte diferite:

radiația electromagnetică

și radiația nucleară.

Radiația electromagnetică
e energie pură

formată din unde electrice
și magnetice care interacționează

și oscilează în spațiu.

Pe măsură ce oscilează mai repede,

crește și nivelul de energie.

La capătul de jos al spectrului,
se află undele radio,

lumina infraroșie și cea vizibilă.

La capătul de sus sunt
razele ultraviolete, razele X și gamma.

Societatea modernă e definită de emiterea
și detectarea radiațiilor electromagnetice.

Putem descărca un e-mail în telefon
prin unde radio

pentru a afișa imaginea
unei radiografii,

pe care o putem vedea deoarece
ecranul emite lumină vizibilă.

Pe de altă parte, radiația nucleară

își are originea în nucleul atomic,

unde protonii se resping
datorită sarcinilor electrice pozitive.

Un fenomen cunoscut drept
forța nucleară tare

încearcă să anuleze respingerea

și să mențină nucleul intact.

Totuși, unele combinații
de protoni și neutroni,

cunoscute ca izotopi,

rămân instabile

sau radioactive.

Aceștia vor produce la întâmplare
materie și/sau energie,

cunoscută ca radiație nucleară,

pentru a obține o stabilitate mai mare.

Radiația nucleară provine
din surse naturale, precum radonul,

un gaz care se găsește în sol.

Rafinăm și minereuri naturale radioactive

pentru a alimenta centralele nucleare.

Chiar și bananele conțin cantități mici
ale unui izotop radioactiv al potasiului.

Așadar, dacă trăim într-o lume
a radiațiilor,

cum putem scăpa
de efectele periculoase ale acestora?

Pentru început, nu toate radiațiile
sunt periculoase.

Radiațiile devin riscante când rup
electronii atomilor la impact,

un proces care poate afecta ADN-ul.

Aceasta e cunoscută
drept radiația ionizantă

deoarece un atom care a câștigat
sau pierdut electroni se numește ion.

Toate radiațiile nucleare sunt ionizante,

însă doar radiațiile electromagnetice
cu energie mare sunt ionizante.

Asta include razele gamma,

razele X și ultravioletele
de înaltă energie.

De aceea, la radiografii,
ca măsură suplimentară de protecție,

medicii acoperă părțile corpului
care nu trebuie examinate,

iar cei ce merg la plajă
folosesc protecție solară.

Celularele și cuptoarele cu microunde
operează la capătul de jos al spectrului,

așa că nu există riscul
radiațiilor ionizante în cazul lor.

Cel mai mare risc pentru sănătate
apare când suntem expuși

la multe radiații ionizante
într-o perioadă scurtă de timp,

cunoscută ca expunere acută.

Expunerea acută afectează capacitatea
naturală a corpului de a se reface.

Asta poate duce la cancer,

disfuncție celulară,

chiar și deces.

Din fericire, expunerea acută e rară,

însă suntem expuși zilnic
la un nivel scăzut de radiații ionizante

din surse naturale și create de om.

E dificil pentru oamenii de știință
să cuantifice aceste riscuri.

Corpul adesea repară răul făcut
de cantități mici de radiații ionizante,

iar dacă nu poate,

efectele expunerii pot să nu se manifeste
decât după o decadă sau mai mult.

O modalitate prin care cercetătorii
cuantifică această expunere

e o unitate numită sievert.

O expunere acută la un sievert va provoca
probabil amețeală în câteva ore,

iar patru sieverți pot fi fatali.

Totuși, expunerea normală zilnică
e mult mai mică.

O persoană obișnuită e expusă anual
la o radiație de 6.2 microsieverți

de la toate sursele,

cam o treime datorată radonului.

Fiecare având doar cinci microsieverți,

ar trebui să faceți mai mult de 1.200
de radiografii dentare

ca să acumulați doza anuală.

Vă amintiți banana aceea?

Dacă ați putea absorbi
toate radiațiile din ea,

ați avea nevoie cam de 170 pe zi
ca să atingeți doza anuală.

Trăim într-o lume a radiațiilor.

Totuși, mare parte sunt neionizante.

Pentru restul care sunt ionizante,

expunerea e de obicei scăzută,

iar opțiuni precum testarea casei
pentru radon

și loțiunea de protecție solară

pot ajuta la reducerea riscului
asupra sănătății.

Marie Curie,
unul dintre pionierii radiației,

a rezumat provocarea astfel:

„Nimic nu trebuie să te sperie în viață,
trebuie doar să înțelegi.

E timpul să înțelegem mai mult,
astfel încât să ne temem mai puțin.”