3 reguli de purtare civilizată

Ce înseamnă să fii civilizat? Jurnalistul Steven Petrow caută răspunsuri în etimologia cuvântului, arătând de ce a fi „civilizat” nu ar trebui desconsiderat și catalogat drept corectitudine politică ce sufocă conversația sau drept cenzură. Învățați trei moduri prin care fiecare am putea fi și mai civilizați, și începeți să vorbiți respectuos despre diferențele dintre noi.

Aș dori să vă spun
două lucruri despre mine

înainte de a începe discursul.

Primul e că scriu despre maniere
și conduită civilizată

de peste 20 de ani,

în calitate de scriitor
și autor de editoriale.

Al doilea lucru

e că prietenii mei sunt precauți
când mă invită la cină,

pentru că orice faux pas comis la masă

are șanse mari să ajungă tipărit.

(Râsete)

Să știți că vă văd până în spate
și chiar și la intrare.

(Râsete)

Pentru că veni vorba despre dineuri,

aș dori să vă povestesc despre unul
la care am participat în 2015.

Se întâmpla în perioada

când Caitlyn Jenner
și-a afirmat public orientarea,

renunțând la identitatea de Kardashian

și devenind activistă pentru drepturile
persoanelor transgender.

Pe atunci am scris un editorial
în revista People

vorbind despre importanța numelor

și despre faptul că numele
ne reprezintă identitatea.

Și cum utilizarea lor greșită,
sau neutilizarea lor, ne face să dispărem.

În special în cazul lui Caitlyn Jenner,

am vorbit despre Caitlyn,
dar și despre ce pronume folosea.

Pronume feminine.

Deci, mă aflu la acest dineu
delicios, minunat, amuzant,

când gazda mea începe un discurs
vehement despre Caitlyn Jenner.

Spune că e o lipsă de respect
din partea lui Caitlyn Jenner

să o oblige pe ea să folosească
un nume nou și aceste pronume.

Nu era de acord.

Eu o ascult, și pentru că meditez,

mi-am luat o sfântă pauză
înainte de-a interveni.

(Râsete)

I-am amintit că atunci când s-a căsătorit,

și ea și-a schimbat numele,

după numele soțului.

Și acesta era numele
pe care toți îl foloseam acum.

Nu doar pentru că e numele ei legal,

ci îl folosim în semn de respect.

Era valabil și pentru domnișoara Jenner.

N-a fost de acord,
și nu mi-a mai vorbit câțiva ani.

(Râsete)

Așadar...

Sunt cunoscut drept „Civilistul”,

un cuvânt care probabil
nu vă sună prea familiar.

Nu e din vorbirea obișnuită,

vine din latină și franceză,

și înseamnă un tip care încearcă
să trăiască după un cod moral,

care se străduiește
să fie un bun cetățean.

De aici e derivat cuvântul „civilizat”,

iar definiția originală a acestui cuvânt

e cetățeni dispuși să se dedice
pentru binele orașului,

pentru bunăstarea acestuia,
pentru binele tuturor.

În acest discurs,

veți învăța trei moduri noi
de a fi civilizat, sper,

conform definiției originale
a cuvântului civilizat.

Prima problemă e asta:

civilizat e un cuvânt învechit.

A doua problemă e:

civilizat a ajuns un cuvânt jignitor
în țara asta,

indiferent dacă ești de dreapta
sau de stânga.

În parte, din cauza confuziei moderne
între purtarea civilizată și complezență,

politețe formală, purtarea formală.

Ne-am îndepărtat de înțelesul original,
de bun cetățean.

Voi vorbi puțin despre prietenii mei
cu înclinații de dreapta,

care au contopit cuvântul civilizat
cu așa numita corectitudine politică.

Pentru ei, limbajul civilizat

seamănă foarte mult
cu ce a scris George Orwell în „1984”,

pe care l-a numit „nouvorbă”.

A fost o încercare de a schimba
felul în care vorbim,

schimbând forțat limbajul
pe care îl folosim,

de a ne schimba ideile
prin schimbarea înțelesului cuvintelor.

Cred că gazda mea de la acel dineu
probabil pe tema asta

era atât de vehementă.

Am înțeles mai bine
problema celor de dreapta

cu limbajul civilizat

când am scris un editorial despre
candidatul de atunci, Donald Trump.

El tocmai declarase

că nu avea timp
pentru o corectitudine politică totală,

și credea că nici restul țării
nu avea timp.

Am pus asta la suflet,

publicul era foarte implicat online
pe tema asta, vă imaginați,

erau mii de comentarii,
dintre care unul mi-a atras atenția,

pentru că era reprezentativ:

„Corectitudinea politică
e un sistem patologic

care permite liberalilor
să domine conversația,

să eticheteze, să demonizeze
și să închidă gura opoziției.”

Cred, așadar, că pentru dreapta
limbajul civilizat înseamnă cenzură.

Asta e cu dreapta.

În schimb, prietenii mei de stânga
au și ei o problemă cu asta.

De exemplu, sunt cei care

i-au hărțuit pe oficialii lui Trump

care susțin ideea președintelui
cu zidul de la graniță.

Au fost numiți bădărani,
au fost numiți nesimțiți,

li s-a spus și mai urât de atât.

Anul trecut, după un astfel de incident,

chiar și Washington Post,

care știți că e puțin de stânga,

a publicat un editorial
care milita pentru politețe,

argumentând că oficialii trebuie lăsați
să-și ia cina liniștiți.

Hm.

„Adevărata nepolitețe aici este zidul,

gazarea copiilor, separarea familiilor.”

Asta spun cei care protestează.

Imaginați-vă cum ar fi fost în țara asta,

dacă de-a lungul istoriei
ne-ar fi păsat mai mult de curtoazie.

Gândiți-vă la sufragete.

Au organizat marșuri, au pichetat.

Au fost pedepsite, arestate,

pentru că cereau vot pentru femei
în anii 1920.

Mă gândesc și la preotul
Martin Luther King Jr.,

părintele nesupunerii civile
nonviolente din America.

L-au numit necivilizat pentru că
cerea dreptate rasială și economică.

Cred că acum înțelegeți

de ce să fii civilizat a devenit
o problemă, un cuvânt jignitor.

Oare asta înseamnă că nu avem voie
să fim în dezacord, să spunem ce gândim?

Cu siguranță nu.

Am vorbit recent
cu dr. Carolyn Lukensmeyer.

E un fel de guru al purtării civilizate
în țara asta,

și director executiv al unui institut

numit Institutul Național
pentru Discurs Civilizat.

Ea mi-a spus:

„Civilizat nu înseamnă împăciuitor,
nu înseamnă să eviți diferențele.

Înseamnă să asculți și să discuți
despre acele diferențe cu respect.”

Într-o democrație sănătoasă,
trebuie să facem asta.

I-aș spune implicare cu respect.

Dar și discursul civilizat
are nevoie de reguli, de limite.

De exemplu, există o diferență

între limbajul bădăran, jignitor,

și discursul care apelează
la ură și lipsă de toleranță,

în special față de anumite categorii.

Mă gândesc la anumite rase sau etnii,

mă gândesc la comunitatea LGBTQ,

la persoanele cu dizabilități.

Noi, ăștia mai delicați,
îl numim „discursul urii”.

Iar discursul urii poate duce la violență.

Referitor la asta, în toamna lui 2018,

am scris un editorial
despre dr. Christine Blasey Ford.

Poate v-o amintiți,

e una din femeile care l-au acuzat
pe Brett Kavanaugh,

numit la Curtea Supremă,

de agresiune sexuală.

Printre alte comentarii,

am primit și acest mesaj personal,

pe care îl vedeți în imagine.

A fost în mare parte editat.

(Râsete)

Mesajul avea 50 de cuvinte,
dintre care 10 începeau cu f*.

Era un atac la adresa democraților,
la adresa președintelui Obama,

iar eu eram făcut în toate felurile,
în mod extrem de vulgar și grosolan.

Mesajul conținea o amenințare explicită,

de aceea editorii mei de la The Post
l-au trimis autorităților.

Se întâmpla chiar înainte ca redacțiile
să primească scrisori cu bombe,

așa că toți erau vigilenți.

În acel context,
cu doar câteva luni mai devreme,

cinci redactori fuseseră uciși
la un ziar din Maryland.

Fuseseră împușcați
de un cititor ranchiunos.

„Tăceți, că dacă nu...”

Tot în acea perioadă,

un alt cititor de-ai mei
începuse să mă hărțuiască online.

La început, a fost...

să spunem nevinovat.

Era pe vremea asta, anul trecut,

încă aveam decorațiunile de Crăciun,

și mi-a scris într-un mesaj:

„Ar trebui să-ți dai jos
decorațiunile de Crăciun!”

Apoi, a observat că câinele meu
nu purta lesă într-o zi,

și apoi a comentat că m-am dus la piață.

Într-o zi mi-a scris:

„Dacă te-ar împușca cineva,

zău că n-ar fi nicio pierdere.”

Ce bine dacă totul s-ar fi încheiat aici.

Însă după câteva luni,
mi-a bătut la ușă, la mine acasă,

extrem de furios,
a încercat să-mi spargă ușa.

Așa că acum am spray paralizant,
sistem de supraveghere,

și o bâtă de baseball
de la Louisville Slugger.

(Oftat)

„Tăceți, că dacă nu...”

Ce-i de făcut atunci,

pentru ca purtarea civilizată
să nu devină comportament violent?

Prima regulă e să ne cântărim cuvintele.

Eu nu mai folosesc în scris
cuvintele declanșatoare.

Prin cuvinte declanșatoare înțeleg
„homofob”, „rasist”,

„xenofob”, „sexist”.

Toate acele cuvinte.

Îi stârnesc pe oameni.

Sunt incendiare,

nu ne permit să găsim puncte comune.

Nu ne permit să găsim un suflet comun.

Când a murit John McCain, în 2018,

toți susținătorii lui au remarcat
că nu făcuse atacuri la persoană.

Dar opozanții săi au spus la fel,

cred că asta a fost realmente
demn de remarcat.

A atacat politicile susținute de alții,
le-a atacat poziția,

dar n-a atacat deloc persoana.

Aceasta e a doua regulă.

Problema purtării civilizate
nu e doar a americanilor.

În Olanda, există acum o mișcare
pentru ofensiva civilizată.

După cum spune un filosof olandez,

țara a căzut sub blestemul
lui „verhuftering”.

Nu e un cuvânt pe care îl cunoșteam,
așa că am citit puțin.

În mare, înseamnă hărțuire,
și dispariția bunelor maniere.

De fapt înseamnă ceva mult mai urât,
însă doar atât voi spune aici.

Când ajungi să ai un cuvânt special
ca să descrii această problemă,

știi că chiar ai o problemă.

În Marea Britanie,
votul din 2016 pentru Brexit

a divizat națiunea și mai mult.

Unul din criticii ieșirii
i-a numit pe cei care o susțineau,

îmi place expresia asta,

„creierul limitat și speriat de șopârlă
al Marii Britanii.”

Creierul limitat și speriat de șopârlă
al Marii Britanii.

Chiar că-i personal.

Mă face să-mi fie dor de „Downton Abbey”

și politețea ei învechită.

Dar aici e a treia regulă:

nu confundați politețea
cu purtarea civilizată.

Nici dacă-i vorba de o contesă fabuloasă
ca Dame Maggie Smith.

(Râsete)

[Nu fiți defetiști.
E tipic pentru clasa de mijloc.]

Voi încheia cu o ultimă poveste.

Eram nu demult la o brutărie,
unde fac niște fursecuri grozave.

Era o coadă lungă și multe fursecuri.

Rând pe rând, fursecurile dispăreau,

până când rămăsese doar o doamnă
între mine și ultimul fursec.

(Râsete)

Slavă Domnului, a spus:
„Aș dori un croissant.”

(Râsete)

Când mi-a venit rândul, am spus:
„Aș dori acel fursec.”

Tipul din spatele meu,

nu mă întorsesem până atunci,
nici nu-l văzusem,

a strigat „Acela e fursecul meu!

Stau de 20 de minute la rând.”

Iar eu: „Dar tu cine ești?

Și eu stau de 20 de minute,
și erai după mine la rând.”

Am crescut în New York,

am fost la un liceu nu departe de aici.

Poate că aici vi se pare
că-s foarte civilizat,

dar sunt capabil să înghiontesc pe oricine
pentru un taxi, pe străzile astea.

Așa că mare mi-a fost mirarea
când i-am răspuns acestui tip...

„Dorești o jumătate?”

„Dorești o jumătate?”

Mi-a ieșit pe gură fără să gândesc.

La rândul lui, și el s-a mirat,
vedeam cum i se schimbă fața,

și mi-a zis:

„Ce-ar fi să cumpăr și eu o prăjitură
și să le împărțim pe amândouă?”

Așa a și făcut; așa am și făcut.

Ne-am așezat și am povestit.

N-aveam absolut nimic în comun.

(Râsete)

N-aveam nimic în comun: naționalitate,
orientare sexuală, ocupație.

Dar prin acest moment de amabilitate,
acest moment de apropiere,

am dezvoltat o prietenie
și am păstrat legătura.

(Râsete)

Deși după aceea, s-a mirat să afle
că mi se spune Civilistul.

(Râsete)

Asta numesc eu bucuria
purtării civilizate.

Bucuria purtării civilizate.

M-a făcut să mă întreb

care e binele căruia îi dăm cu piciorul,
nu pericolul pe care-l evităm,

când alegem să ne purtăm necivilizat.

Prin bine, înțeleg prietenie, conexiune.

Prin asta înțeleg
să împarți 1.000 de calorii.

Dar înțeleg asta și într-un sens mai larg,

mă gândesc la comunitate,
la țară, la întreaga lume.

La ce dăm cu piciorul?

Azi suntem angajați într-un război civil
al ideilor și identităților,

pentru care nu avem reguli.

Există reguli pentru războaie.

Gândiți-vă la Convențiile de la Geneva.

Ele prevăd ca fiecare soldat
să fie tratat cu umanitate,

pe câmpul de bătaie, și în afara lui.

Sincer, cred că ar fi bună
o Convenție de la Geneva pentru politețe,

care să stabilească regulile și parametrii
discursului civilizat.

să ne ajute să devenim cetățeni mai buni
ai comunităților și ai țărilor noastre.

Dacă aș avea și eu un cuvânt de spus,

aș pune aceste reguli la baza
sensul original al cuvântului civilizat,

din latină și franceză.

Civilizat:

cetățeni dispuși să se dedice
pentru binele comun,

pentru binele orașului.

Cred că „civilizat”, în sensul acesta,
nu e un cuvânt urât.

Și sper că civilizatul nu va deveni,
sau nu va rămâne, învechit.

Vă mulțumesc!

(Aplauze)