< Return to Video

În mintea unui procrastinator profesionist

  • 0:01 - 0:02
    În facultate,
  • 0:03 - 0:05
    studiam ştiinţele politice,
  • 0:05 - 0:07
    adică trebuia să scriu multe lucrări.
  • 0:07 - 0:11
    Când un student normal scrie o lucrare,
    şi-ar putea segmenta treaba cam aşa.
  • 0:12 - 0:13
    Ştiţi voi...
  • 0:13 - 0:15
    (Râsete)
  • 0:15 - 0:17
    Poate că începi mai lent,
  • 0:17 - 0:19
    dar realizezi suficient
    în prima săptămână
  • 0:19 - 0:21
    astfel încât, mai târziu,
    cu ceva zile mai pline
  • 0:21 - 0:23
    totul e finalizat,
    lucrurile rămân de bun simţ.
  • 0:23 - 0:24
    (Râsete)
  • 0:24 - 0:26
    Aş fi vrut să fac aşa.
  • 0:26 - 0:27
    Ăsta era planul.
  • 0:27 - 0:30
    Aş fi avut totul gata,
  • 0:30 - 0:32
    dar, de fapt, când trebuia
    făcută lucrarea,
  • 0:32 - 0:34
    eu făceam mai degrabă aşa.
  • 0:34 - 0:37
    (Râsete)
  • 0:37 - 0:39
    Asta se întâmpla la fiecare lucrare.
  • 0:40 - 0:44
    Dar a venit timpul scrierii
    tezei principale, de 90 de pagini,
  • 0:44 - 0:46
    lucrare la care ar trebui
    să lucrezi un an de zile.
  • 0:46 - 0:49
    Ştiam că modul meu
    de lucru nu era o opţiune.
  • 0:49 - 0:51
    Era un proiect
    mult prea mare.
  • 0:51 - 0:52
    Aşa că am plănuit totul
  • 0:52 - 0:55
    şi am decis că ar trebui
    să fac cam aşa.
  • 0:56 - 0:57
    Aşa trebuia să se desfăşoare anul.
  • 0:57 - 0:59
    Aş fi început uşurel,
  • 0:59 - 1:02
    urmând să accelerez în lunile din mijloc
  • 1:02 - 1:04
    şi la final acceleram bine de tot,
  • 1:04 - 1:06
    ca pe scară.
  • 1:06 - 1:08
    Cât de greu poate fi să urci scările?
  • 1:08 - 1:10
    Nu e mare lucru, nu-i aşa?
  • 1:11 - 1:13
    Dar apoi s-a petrecut
    cel mai curios lucru.
  • 1:13 - 1:15
    Lunile alea de la început,
  • 1:15 - 1:18
    au venit şi au trecut
    şi eu n-am făcut mare lucru.
  • 1:18 - 1:20
    Aşa că am făcut un nou plan
    extraordinar, revizuit.
  • 1:20 - 1:21
    (Râsete)
  • 1:21 - 1:24
    Apoi...
    (Râsete)
  • 1:24 - 1:27
    Lunile alea de mijloc au trecut
  • 1:27 - 1:29
    şi eu nu prea scrisesem nimic,
  • 1:29 - 1:31
    aşa că eram aici.
  • 1:32 - 1:34
    Apoi, din două luni s-a făcut una,
  • 1:34 - 1:36
    din care s-au făcut două săptămâni.
  • 1:36 - 1:40
    M-am trezit că mai aveam
    trei zile până la termen
  • 1:42 - 1:43
    şi încă nu scrisesem nimic,
  • 1:43 - 1:46
    aşa că am făcut singurul lucru
    pe care îl puteam face:
  • 1:46 - 1:50
    am scris 90 de pagini în 72 de ore,
    în nu una, ci în două nopţi albe
  • 1:50 - 1:53
    – nu-s recomandate
    două nopţi albe consecutiv –
  • 1:54 - 1:56
    am sprintat prin campus,
  • 1:56 - 1:58
    am plonjat cu încetinitorul
  • 1:58 - 2:00
    şi am predat-o chiar înainte
    de termenul limită.
  • 2:00 - 2:02
    Am crezut că cu asta, basta!
  • 2:02 - 2:06
    Dar după o săptămână primesc un telefon,
    de la cineva de la şcoală.
  • 2:06 - 2:07
    Mă întreabă: „Tim Urban?”.
  • 2:07 - 2:09
    „Da”, răspund.
  • 2:09 - 2:11
    „Trebuie să vorbim despre teza ta”.
  • 2:11 - 2:13
    „Bine”.
  • 2:13 - 2:15
    Persoana îmi spune:
  • 2:15 - 2:18
    „E cea mai bună lucrare
    pe care am văzut-o vreodată”.
  • 2:18 - 2:19
    (Râsete)
  • 2:20 - 2:23
    (Aplauze)
  • 2:25 - 2:26
    N-a fost aşa.
  • 2:26 - 2:28
    (Râsete)
  • 2:28 - 2:33
    „E o teză foarte, foarte proastă.”
    (Râsete)
  • 2:33 - 2:38
    Am vrut să mă bucur de momentul
    când toţi credeţi
  • 2:38 - 2:41
    „Tipul ăsta e extraordinar!”.
    (Râsete)
  • 2:41 - 2:43
    Nu, nu. A fost o lucrare foarte slabă.
  • 2:43 - 2:47
    Astăzi sunt un tip care scrie un blog.
  • 2:47 - 2:49
    Scriu blogul „Wait But Why”.
  • 2:49 - 2:52
    Acum vreo doi ani,
    am decis să scriu despre procrastinare.
  • 2:52 - 2:56
    Comportamentul meu a uimit mereu
    non-procrastinatorii de lângă mine
  • 2:56 - 2:59
    şi am vrut să explic
    non-procrastinatorilor din lume
  • 2:59 - 3:03
    ce se petrece în mintea
    procrastinatorilor şi de ce suntem aşa.
  • 3:03 - 3:04
    Am avut o ipoteză,
  • 3:04 - 3:07
    că creierele procrastinatorilor
    sunt efectiv diferite
  • 3:07 - 3:09
    de creierele altor persoane.
  • 3:10 - 3:12
    Ca să testez asta,
    am găsit un laborator RMN
  • 3:12 - 3:14
    unde au scanat atât creierul meu,
  • 3:14 - 3:17
    cât şi creierul
    unui non-procrastinator dovedit,
  • 3:17 - 3:18
    ca să le pot compara.
  • 3:19 - 3:21
    Le-am adus azi aici
    ca să vi le arăt.
  • 3:21 - 3:24
    Priviţi cu mare atenţie
    să detectaţi vreo diferenţă.
  • 3:24 - 3:28
    Ştiu că nu e evident pentru nespecialişti
    dar priviţi totuşi, bine?
  • 3:29 - 3:31
    Iată creierul unui non-procrastinator.
  • 3:32 - 3:34
    (Râsete)
  • 3:34 - 3:35
    Acum...
  • 3:36 - 3:38
    Iată creierul meu.
  • 3:38 - 3:41
    (Râsete)
  • 3:44 - 3:45
    Există o diferenţă.
  • 3:46 - 3:48
    Ambele creiere au
    un Responsabil cu deciziile raţionale,
  • 3:48 - 3:53
    dar creierul procrastinatorului
    are şi o Maimuţă a Gratificării Imediate.
  • 3:53 - 3:55
    Ce înseamnă asta pentru procrastinator?
  • 3:55 - 3:58
    Înseamnă că totul e bine
    pâna când se întâmpla asta.
  • 3:58 - 4:00
    [E momentul perfect ca să lucrezi ceva.]
    [Ba nu!]
  • 4:00 - 4:02
    Responsabilul cu Luarea
    de Decizie Rațional
  • 4:02 - 4:05
    va lua decizia raţională
    de a face ceva productiv,
  • 4:05 - 4:08
    dar Maimuţei nu îi place acest plan,
  • 4:08 - 4:09
    aşa că preia efectiv cârma,
  • 4:09 - 4:12
    spunând: „Hai să citim
    pagina completă de pe Wikipedia
  • 4:12 - 4:14
    a scandalului
    Nancy Kerrigan / Tonya Harding,
  • 4:14 - 4:16
    pentru că tocmai mi-am amintit de el.”
  • 4:16 - 4:17
    (Râsete)
  • 4:17 - 4:18
    După aia...
  • 4:18 - 4:20
    (Râsete)
  • 4:20 - 4:21
    După aia mergem la frigider,
  • 4:21 - 4:24
    să vedem dacă a apărut ceva în el
    de acum 10 minute.
  • 4:24 - 4:28
    Apoi o să ne uităm pe YouTube
    la o serie de clipuri
  • 4:28 - 4:30
    începând cu Richard Feynman
    care vorbeşte despre magneţi
  • 4:30 - 4:32
    şi terminând mult, mult mai târziu,
  • 4:32 - 4:35
    cu noi, urmărind interviuri
    cu mama lui Justin Bieber.
  • 4:35 - 4:37
    (Râsete)
  • 4:37 - 4:39
    „O să dureze ceva,
  • 4:39 - 4:42
    aşa că nu vom avea timp
    să includem ceva de lucru.
  • 4:42 - 4:43
    Îmi pare rău!”
  • 4:44 - 4:45
    (Oftat)
  • 4:46 - 4:50
    Ce se întâmplă de fapt aici?
  • 4:51 - 4:55
    Nu vrei la cârmă un individ
    ca Maimuţa Gratificării Imediate.
  • 4:55 - 4:57
    El trăieşte doar în momentul prezent.
  • 4:57 - 5:00
    Nu ştie ce-i aia trecut sau viitor
  • 5:00 - 5:02
    şi îi pasă doar de două lucruri:
  • 5:02 - 5:04
    uşor şi distractiv.
  • 5:04 - 5:07
    În lumea animalelor,
    asta funcţionează bine.
  • 5:07 - 5:12
    Dacă eşti câine şi faci toată viaţa
    ce-i uşor şi distractiv,
  • 5:12 - 5:13
    eşti un câine de succes!
  • 5:13 - 5:15
    (Râsete)
  • 5:15 - 5:17
    Pentru Maimuţă,
  • 5:18 - 5:20
    oamenii sunt doar o altă
    specie de animal.
  • 5:20 - 5:25
    Trebuie să fii bine odihnit, bine hrănit
    şi să te propagi în generaţia viitoare,
  • 5:25 - 5:27
    iar pe vremea triburilor
    ar fi fost satisfăcător.
  • 5:27 - 5:30
    Dar acum nu mai suntem
    pe vremea triburilor.
  • 5:30 - 5:34
    Trăim într-o civilizaţie avansată
    şi Maimuţa nu ştie ce e asta.
  • 5:34 - 5:36
    De asta îl avem pe individul celălalt,
  • 5:36 - 5:39
    Responsabilul cu Luarea
    de Decizie Rațional,
  • 5:39 - 5:42
    care ne permite să facem lucruri
    pe care alte animale nu le pot face:
  • 5:42 - 5:45
    ne putem imagina viitorul,
    putem vedea imaginea de ansamblu,
  • 5:45 - 5:47
    putem face planuri pe termen lung.
  • 5:47 - 5:49
    Şi el vrea să ţină cont de toate acestea
  • 5:50 - 5:55
    şi să ne determine să facem
    ce are rost să facem acum.
  • 5:55 - 5:58
    Uneori are rost să facem
    lucruri uşoare şi distractive,
  • 5:58 - 6:02
    – când iei cina, când te culci
    sau când ai timp liber binemeritat.
  • 6:03 - 6:04
    De asta apare o suprapunere.
  • 6:04 - 6:06
    Uneori ei sunt de acord,
  • 6:06 - 6:12
    dar alteori e mai logic să facem lucruri
    mai grele şi mai puţin plăcute,
  • 6:12 - 6:15
    de dragul imaginii de ansamblu
    şi atunci apare conflictul.
  • 6:16 - 6:20
    Pentru procrastinator, conflictul ăsta
    tinde mereu să se încheie cam la fel,
  • 6:20 - 6:24
    lăsându-l să-şi petreacă mult timp
    în zona portocalie,
  • 6:24 - 6:28
    un loc comfortabil şi plăcut,
    total afară din cercul Lucrurilor cu rost.
  • 6:28 - 6:30
    Eu îl numesc
    Parcul Întunecat.
  • 6:30 - 6:32
    (Râsete)
  • 6:32 - 6:37
    Parcul Întunecat e un loc pe care voi,
    procrastinatorii de pretutindeni,
  • 6:37 - 6:39
    îl cunoaşteţi foarte bine.
  • 6:39 - 6:41
    Acolo se petrec
    activităţile de timp liber,
  • 6:41 - 6:44
    când activităţile de timp liber
    nu ar trebui să se petreacă.
  • 6:44 - 6:46
    Distracţia din Parcul Întunecat
  • 6:46 - 6:48
    nu e de fapt distracţie,
    pentru că e nemeritată
  • 6:48 - 6:52
    şi în aer plutesc vinovăţia, groaza,
    anxietatea, ura faţă de sine,
  • 6:52 - 6:55
    toate trăirile unui bun procrastinator.
  • 6:55 - 6:58
    Întrebarea e:
    în situaţia cu Maimuţa la cârmă,
  • 6:58 - 7:02
    cum poate ajunge procrastinatorul
    în zona albastră,
  • 7:02 - 7:05
    un loc mai puţin plăcut, unde se petrec
    lucrurile cu adevărat importante?
  • 7:05 - 7:10
    Se pare că procrastinatorul
    are un înger păzitor,
  • 7:10 - 7:15
    cineva care îl priveşte mereu
    şi are grijă de el în momentele grele:
  • 7:15 - 7:17
    cineva numit Monstrul Panicii.
  • 7:17 - 7:20
    (Râsete)
  • 7:22 - 7:26
    Monstrul panicii doarme
    majoritatea timpului,
  • 7:27 - 7:30
    dar se trezeşte brusc
    când se apropie vreun termen
  • 7:31 - 7:33
    sau când te paşte pericolul
    să te faci de râs în public,
  • 7:33 - 7:36
    să-ţi ratezi cariera
    sau altă consecinţă înspăimântătoare.
  • 7:36 - 7:40
    Important e că doar de el
    se teme Maimuţa.
  • 7:40 - 7:45
    El a căpătat relevanţă în viaţa mea,
    de foarte curând,
  • 7:45 - 7:48
    pentru că cei de la TED m-au abordat
    acum vreo şase luni
  • 7:48 - 7:50
    şi m-au invitat să ţin un discurs TED.
  • 7:50 - 7:52
    (Râsete)
  • 7:55 - 7:57
    Bineînţeles, am spus da.
  • 7:57 - 8:01
    A fost mereu un vis de-al meu
    să fi ţinut cândva un discurs TED.
  • 8:01 - 8:05
    (Râsete)
  • 8:05 - 8:09
    (Aplauze)
  • 8:12 - 8:16
    Dar în mijlocul acestui entuziasm,
    Responsabilul cu Deciziile se gândea:
  • 8:17 - 8:20
    „Ne e clar la ce ne-am angajat?
  • 8:20 - 8:23
    Înţelegem ce se va întâmpla
    cu siguranţă într-o anume zi?
  • 8:23 - 8:25
    Trebuie să ne punem pe treabă imediat .”
  • 8:25 - 8:29
    La care Maimuţa: „Absolut de acord,
    dar hai să deschidem Google Earth
  • 8:29 - 8:32
    la sudul Indiei pe la 60 de metri înălţime
  • 8:32 - 8:35
    şi să ne plimbăm vreo 2 ore jumate,
    până ajungem sus, la nord,
  • 8:35 - 8:38
    ca să simţim pulsul Indiei”.
  • 8:38 - 8:42
    (Râsete)
  • 8:43 - 8:45
    Aşa că asta am făcut în ziua aia.
  • 8:45 - 8:47
    (Râsete)
  • 8:49 - 8:52
    Cum şase luni au devenit patru,
    apoi două şi apoi una,
  • 8:53 - 8:56
    cei de la TED au decis să facă publice
    numele speakerilor.
  • 8:56 - 9:00
    Am intrat pe site-ul şi, faţa mea acolo,
    mă fixa cu privirea.
  • 9:00 - 9:01
    Şi ghiciţi cine s-a trezit?
  • 9:01 - 9:04
    (Râsete)
  • 9:05 - 9:08
    Monstrul Panicii şi-a ieşit din minţi
  • 9:08 - 9:11
    şi câteva secunde mai târziu
    tot sistemul era în haos.
  • 9:11 - 9:13
    (Râsete)
  • 9:16 - 9:20
    Şi Maimuţa, îngrozită
    de Monstrul Panicii, ţuşti în copac!
  • 9:20 - 9:24
    În sfârşit, Responsabilul cu Deciziile
    poate prelua cârma
  • 9:24 - 9:26
    şi eu pot începe să lucrez la discurs.
  • 9:26 - 9:28
    Acum Monstrul panicii explică
  • 9:28 - 9:31
    tot felul de comportamente nebuneşti
    de procrastinare,
  • 9:31 - 9:34
    de exemplu, cum cineva ca mine,
    în două săptămâni, nu e în stare
  • 9:34 - 9:37
    să scrie fraza de introducere pe o foaie,
  • 9:37 - 9:40
    ca apoi să găsească incredibila
    etică de lucru
  • 9:40 - 9:44
    de a sta treaz toată noaptea
    şi să scrie opt pagini.
  • 9:44 - 9:50
    Întreaga situaţie, cu cele trei personaje,
    reprezintă sistemul procrastinatorului.
  • 9:50 - 9:54
    Nu e drăguţ, dar într-un final,
    funcţionează.
  • 9:54 - 9:58
    Despre asta am decis să scriu pe blog
    acum vreo doi ani.
  • 9:58 - 10:01
    Am scris şi m-a uimit reacţia primită.
  • 10:01 - 10:05
    Am primit mii de emailuri
    de la tot felul de oameni din toată lumea,
  • 10:05 - 10:07
    care făceau tot felul de lucruri.
  • 10:07 - 10:13
    Erau asistente, bancheri, pictori,
    ingineri şi mulţi studenţi doctoranzi.
  • 10:13 - 10:15
    (Râsete)
  • 10:15 - 10:17
    Toţi îmi scriau acelaşi lucru:
  • 10:17 - 10:19
    „Şi eu am problema asta”.
  • 10:19 - 10:23
    M-a uimit însă contrastul
    dintre tonul lejer al articolului
  • 10:23 - 10:25
    şi încărcătura acestor emailuri.
  • 10:25 - 10:28
    Oamenii îmi scriau cu frustrare intensă
  • 10:28 - 10:31
    despre efectele procrastinării
    asupra vieţilor lor,
  • 10:31 - 10:34
    despre ce le-a făcut această Maimuţă.
  • 10:35 - 10:38
    Am reflectat la asta şi mi-am spus:
  • 10:38 - 10:41
    „Dacă sistemul procrastinării merge,
    atunci care-i treaba?
  • 10:41 - 10:43
    De ce sunt toţi atât de mohorâţi?
  • 10:44 - 10:47
    Se pare că există
    două tipuri de procrastinare.
  • 10:48 - 10:51
    Tot ce am prezentat azi, exemplele,
    toate au termene limită.
  • 10:51 - 10:56
    Când ai un termen, efectele procrastinării
    sunt limitate la intervale scurte
  • 10:56 - 10:58
    pentru că intervine Monstrul Panicii.
  • 10:58 - 11:00
    Al doilea tip de procrastinare apare
  • 11:00 - 11:03
    când nu există termen limită.
  • 11:03 - 11:05
    Dacă vrei o carieră
    în care porneşti singur
  • 11:05 - 11:08
    – în arte, în antreprenoriat –
  • 11:08 - 11:12
    n-ai termene, pentru că la început
    nu se-ntâmplă nimic până nu eşti cunoscut
  • 11:12 - 11:16
    şi ai făcut deja partea grea
    ca să-ţi iei avânt, ca să meargă treaba.
  • 11:16 - 11:20
    Mai sunt multe lucruri importante
    în afara carierei, care n-au termene:
  • 11:20 - 11:22
    să-ţi vezi familia, să faci sport,
    să ai grijă de sănătate,
  • 11:22 - 11:25
    să-ţi vezi de relaţie,
  • 11:25 - 11:27
    sau să ieşi dintr-o relaţie
    care nu funcţionează.
  • 11:27 - 11:34
    Dacă metoda pentru treburi dificile
    a procrastinatorului e Monstrul Panicii,
  • 11:34 - 11:37
    asta e o problemă, pentru că
    în toate situaţiile fără termen limită,
  • 11:37 - 11:40
    Monstrul Panicii nu apare.
    Nu are de ce să se trezească,
  • 11:40 - 11:43
    aşa că efectele procrastinării
    nu sunt limitate,
  • 11:43 - 11:45
    ci se extind pentru totdeauna.
  • 11:46 - 11:48
    Acest tip de procrastinare
    pe termen lung,
  • 11:48 - 11:52
    e mult mai puţin evident
    şi mai puţin discutat
  • 11:52 - 11:55
    decât cel mai amuzant,
    pe termen scurt, bazat pe termene limită.
  • 11:55 - 11:58
    De obicei se suferă în tăcere
    şi în particular.
  • 11:59 - 12:04
    Şi poate fi sursa nefericirii
    şi a multor regrete pe termen lung.
  • 12:05 - 12:07
    M-am gândit că de asta
    îmi scriu acei oameni
  • 12:07 - 12:10
    şi de asta se simt atât de mohorâţi.
  • 12:10 - 12:13
    Nu pentru că se căznesc cu vreun proiect,
  • 12:13 - 12:16
    ci fiindcă procrastinarea de durată
    i-a făcut să se simtă uneori spectatori
  • 12:16 - 12:18
    în propria viaţă.
  • 12:19 - 12:22
    Frustrarea nu e
    că nu şi-au împlinit visurile,
  • 12:22 - 12:25
    ci că n-au fost în stare
    să înceapă să le urmeze.
  • 12:25 - 12:29
    Citeam emailurile astea
    şi am avut un soi de epifanie:
  • 12:30 - 12:34
    nu cred că există non-procrastinatori.
  • 12:34 - 12:37
    Da, cred că voi toţi
    sunteţi procrastinatori.
  • 12:38 - 12:41
    Poate că nu toţi sunteţi praf,
    ca unii dintre noi...
  • 12:41 - 12:43
    (Râsete)
  • 12:43 - 12:46
    şi poate că unii aveţi o relaţie
    sănătoasă cu termenele limită,
  • 12:46 - 12:51
    dar reţineţi: trucul ticălos al Maimuţei
    apare când nu există termene limită.
  • 12:51 - 12:53
    Să vă arăt un ultim lucru.
  • 12:53 - 12:56
    Eu îl numesc Calendarul vieţii:
  • 12:56 - 13:01
    un pătrăţel pentru fiecare săptămână
    a unei vieţi de 90 de ani.
  • 13:01 - 13:03
    Nu-s aşa de multe pătrăţele,
  • 13:03 - 13:06
    mai ales că deja am folosit
    o parte dintre ele.
  • 13:07 - 13:12
    Cred că trebuie să ne uităm
    bine de tot la acest calendar.
  • 13:13 - 13:16
    Trebuie să ne gândim ce anume amânăm,
  • 13:16 - 13:19
    pentru că toată lumea amână ceva
    la un moment dat.
  • 13:21 - 13:24
    Trebuie să ne ferim
    de Maimuţa recompenselor imediate.
  • 13:25 - 13:28
    Asta e o sarcină pentru noi toţi.
  • 13:29 - 13:33
    Pentru că nu-s prea multe pătrăţele acolo,
    probabil ar trebui să începem de azi.
  • 13:34 - 13:36
    Bine... poate nu chiar de azi, dar...
  • 13:36 - 13:38
    (Râsete)
  • 13:38 - 13:39
    Ştiţi voi...
  • 13:40 - 13:41
    în curând.
  • 13:41 - 13:43
    Mulţumesc.
  • 13:43 - 13:51
    (Aplauze)
Title:
În mintea unui procrastinator profesionist
Speaker:
Tim Urban
Description:

Tim Urban ştie că procrastinarea nu are nicio noimă, dar nu a reuşit niciodată să se elibereze de obiceiul de a aştepta până în ultimul minut pentru a face diverse lucruri. În acest discurs hilar şi pătrunzător, Urban ne duce într-o călătorie cu trecere prin YouTube binges, căderi în vizuina iepurelui pe Wikipedia şi accese de uitat pe fereastră şi ne încurajează să ne gândim mai bine la tema procrastinării noastre, înainte să se scurgă timpul pe care îl avem disponibil.

more » « less
Video Language:
English
Team:
closed TED
Project:
TEDTalks
Duration:
14:03

Romanian subtitles

Revisions