Cum devin fetele femei duhovnicești

Părintele Moise.

În numele Tatălui și al Fiului și
al Sfântului Duh!

În secțiunea de comentarii a câtorva
videoclipuri am fost întrebat,

atunci când am vorbit de masculinitate,

ce părere am despre feminitate sau femei
și cum ar trebui să se dezvolte ele.

Este interesant că în ultimul videoclip
am vorbit despre motivul pentru care

mulți băieți nu devin bărbați

și cred că este potrivit să facem și
un videoclip despre motivul pentru care

multe fete nu devin femei.

Știți, a face acest lucru și a aborda
această problemă este, într-un fel,

mai complex decât în cazul bărbaților,

dar cred că există trei aspecte
fundamentale ale femeilor

pe care le-am putea aborda

și care ar evidenția schimbările,
evoluțiile și maturizarea

care trebuie să aibă loc pentru
a transforma o fată în femeie.

Numărul unu: băieții și fetele sunt
foarte diferiți.

Dacă vă uitați la o fetiță, afecțiunea
și atenția ei pentru tatăl său

sunt imediate încă de când este
foarte tânără, chiar și când e un bebeluș,

și cu siguranță în primele 3-6 luni
este foarte atașată

și conectată intuitiv la tatăl ei.

Experiența mea cu băieții este că ei tind
să fie mai puțin interesați de tații lor,

își iubesc tații, dar își iubesc
cu adevărat mamele și, de fapt,

de multe ori, în primii 2-3 ani,
poate chiar până la 4 ani,

sunt foarte concentrați pe mamă ca
sursa de unde vor să obțină atenția,

afecțiunea și conexiunea lor,

iar apoi se orientează foarte mult
către căutarea validării de la tatăl lor.

Fetele sunt diferite, fetele vor să aibă
o legătură [strânsă] cu tatăl lor,

vor să aibă o legătură emoțională,

vor să primească atenție din partea
acestuia, este foarte natural pentru ele.

Băieții caută mai puțin atenția,
dar caută foarte mult validarea,

vor să știe că ceea ce fac este bine,

vor să știe că tatăl lor îi respectă,

că el crede că eforturile lor sunt
demne de laudă.

Un băiat își bazează foarte mult imaginea
de sine pe felul cum îl vede tatăl său.

Acest aspect este valabil și pentru fete,

dar pentru ele este vorba mai mult
de atenția asupra a ceea ce sunt ele.

Îmi amintesc că am auzit o poveste
amuzantă despre un soț și o soție;

soțul a crescut într-o familie în care
cred că erau predominant băieți,

iar soția a crescut într-o familie în care
erau predominant fete.

Cred că erau trei fete.

Și [soții] au ajuns să aibă unele probleme
de comunicare în căsnicia lor,

așa că au mers la un terapeut.

Și una dintre întrebările terapeutului
către soț a fost:

„Ce a făcut tatăl tău
pentru a arăta iubire?”

Iar el a răspuns: „Ei bine, tatăl meu
repara tot ce era prin casă,

orice proiect, orice trebuia rezolvat
de mama, el rezolva”.

Deci asta făcea el în căsnicia lui.

Așa că ea spune: „Bine”.
Apoi îi spune femeii:

„Cu ce se ocupa tatăl tău
în copilăria ta?”

Ea a spus: „În fiecare zi, când tata
se întorcea de la serviciu,

el stătea cu mine, cu cele două surori
ale mele și cu mama

și lua ceaiul cu noi și vorbea,
ne asculta și vorbea cu noi.”

Uităm adesea că bărbații au nevoie
de mult timp umăr la umăr,

ceea ce înseamnă că avem nevoie
de o sarcină pe care încercăm

să o îndeplinim, braț la braț,
frate cu frate cu un alt bărbat.

Femeile au nevoie de mult timp
față în față, vor să se conecteze,

nu aș spune că la un nivel emoțional,
ci la un nivel interpersonal profund,

vor să se uite la tine și vor ca tu
să te uiți la ele și să fie considerate

demne de această atenție.

Știm că acest lucru este adevărat

atunci când vedem fete care
nu au beneficiat de suficientă atenție

în copilărie; ele caută în mod constant,
pentru tot restul vieții lor, acea atenție

și validare din partea bărbaților.

Deci, pentru ca o fată să treacă de la
statutul de fată la cel de tânără femeie

și apoi la cel de femeie, ce trebuie
să facă?

Numărul unu: în cel mai bun caz,
când e mai tânără,

majoritatea atenției
să o primească de la tatăl ei.

Când devine tânără femeie, să înceapă
să schimbe această dinamică

și să înceapă să dezvolte mai mult
o relație cu Dumnezeu prin rugăciune,

prin sfintele taine, prin spovedanie,

să înceapă să realizeze că Dumnezeu este
interesat de ea mai mult decât tatăl ei.

Dumnezeu este iubitorul de oameni
și dorește să se conecteze profund cu noi.

O femeie tânără trebuie să înceapă
să facă această tranziție astfel încât

atunci când trece la vârsta adultă,
când devine femeie,

să nu mai caute să fie validată
de toată lumea

și să fie principalul centru al atenției
pe care o primește.

Puteți vedea acest lucru într-o căsnicie
atunci când căsnicia se strică,

deoarece de multe ori femeile intră
în căsnicie căutând un bărbat care

să le îndeplinească dorința de atenție,
dorința de conexiune pe care

doar Dumnezeu o poate îndeplini.

Acum, Dumnezeu împlinește o parte
din acestea, aș spune că

El trebuie să împlinească întotdeauna
majoritatea, minim 51%

din nevoile și dorințele noastre,

dar o femeie își găsește majoritatea
atenției și validării la Dumnezeu.

Ea face acest lucru prin rugăciune,

prin conectarea cu lecturile din
viețile sfinților,

prin participarea la slujbe,

prin rugăciunea de la primirea
sfintelor taine

și apoi prin conectarea cu
părintele ei duhovnicesc.

Acestea sunt modurile în care ea
trebuie să se orienteze în primul rând

pentru a obține acea validare și
acea legătură de la Dumnezeu.

Apoi primește confirmare, afecțiune
și atenție de la soțul ei,

dar soțul ei, pentru că este doar om,
nu-i poate oferi decât atât de mult

iar restul vine de la copiii ei.

Când lucrurile ies din ordine,
când Dumnezeu nu este primul...

O ființă umană este concepută să primească

cea mai mare parte a atenției sale
de la Dumnezeu.

Când nu are atenția a aceasta și o caută
în altă persoană

este ca și cum ai încerca să pui un bloc
într-un spațiu prea mare.

Și apoi face ca golul din jurul blocului
să fie și mai acut.

De multe ori, oamenii încearcă să se umple
cu alte persoane

și ajung să se simtă mai goi, să se simtă
epuizați. De ce?

Pentru că acea persoană nu ar trebui
să te împlinească așa cum o face Dumnezeu.

Acesta este numărul unu: dorința femeilor
de a se conecta emoțional, interpersonal,

de a te privi și de a fi privite e absolut
normală, sănătoasă, frumoasă și minunată,

dar trebuie să fie îndreptată în primul
rând către Dumnezeu

în momentul în care o fată ajunge
la vârsta adultă și la căsătorie.

Numărul doi: femeile au emoții puternice.

Acest lucru nu poate fi supraestimat.

Am să vă spun o scurtă poveste amuzantă.

În urmă cu câțiva ani luam un medicament

și acel medicament a sfârșit prin
a-mi crește nivelul de estrogen

și eu nu știam, nu eram conștient
de asta la momentul respectiv,

pentru că organismul face un proces
în fundal și nu știi ce se întâmplă.

Stăteam la biroul meu de la serviciu
și mă uitam la o emisiune de televiziune

sau ceva de genul ăsta în timp ce
făceam hârțogăraie.

Și apoi am început să mă uit la ea și era
atât de tristă, și m-am gândit:

Mă voi târî sub biroul meu de la serviciu
și voi plânge acolo pentru un minut.

Și în clipa în care am avut acest gând
parcă s-a declanșat o sirenă roșie,

mi-a bubuit în cap: „Ce faci? Ești bărbat,

nu poți să intri sub birou la serviciu
și să plângi

pentru că simți ceva foarte profund.

Și mi-am dat seama în acel moment
că ceva nu e în regulă,

că se întâmplă ceva hormonal,
pentru că nu e un comportament normal.

Ceea ce mi-a arătat asta și nu știam până
atunci a fost că spectrul meu emoțional

este atât, este într-un fel alb și negru,

este doar atât de mare, pe când spectrul
emoțional al femeilor este mult mai larg.

Aceasta este o realitate: femeile simt
și experimentează lucrurile

mult mai profund și mai intuitiv.

Este mai bine așa decât la bărbați?
Nu!

Este mai perspicace în unele privințe?
Da!

Cred că acesta este unul dintre
motivele pentru care

femeile tind în mod natural să fie
mai spirituale decât bărbații.

Aceasta este o realitate, chiar este
o realitate:

femeile tind să fie mai capabile
să se conecteze cu Dumnezeu

pentru că sunt capabile să vadă lucrurile
care se întâmplă în interiorul lor.

Știți, de când am avut această
experiență la locul de muncă,

mi-a crescut respectul față de femei

și față de faptul că ele trăiesc ceva
ce eu nici măcar nu știam că trăiesc.

Nu știam că femeile trăiesc asta.

Adică te gândești: "oh, femeile
sunt emoționale".

Ele nu sunt doar emoționale,
ci au aproape o superputere

de a simți cu adevărat
lumea într-un mod profund.

Și cu toate acestea, sensibilitatea
emoțională nu este o busolă bună.

Cred că atunci când Sfântul Pavel spune
că femeile sunt sexul slab

nu înseamnă deloc că femeile sunt
inferioare bărbaților,

nu asta vrea să spună.

Ceea ce vrea să spună este că puterea
femeii, adică conștiința ei emoțională

e de multe ori căderea și slăbiciunea ei

deoarece ea se bazează pe ea însăși
pentru a se descurca în lume,

iar realitatea este că femeile
nu au fost menite

să se descurce în lume fără bărbați.

De asemenea, bărbații nu au fost meniți
să navigheze în lume fără femei.

Acesta este motivul pentru care femeile
au nevoie disperată, în feminitatea lor,
de un soț sau de un părinte spiritual
care să le poată ghida și direcționa.
Acest lucru e în special foarte puternic
pentru femei să aibă un părinte spiritual,
deoarece ele știu că părintele spiritual
nu caută nimic de la ele, este neutru,
le iubește, îi pasă de ele.
Femeile au adesea un fel de neîncredere
în soțul lor, mai ales în primii ani,
pentru că sunt îngrijorate că el va folosi
nevoia sau dorința ei pentru el
pentru a-și atinge propriile scopuri.
Despre asta voi face un material video
separat, dar să ne referim puțin la asta.
Acesta este numărul doi: o femeie are
nevoie de ajutorul unui bărbat
pentru a naviga în peisajul ei emoțional
și a lua cele mai bune decizii posibile.

Numărul trei, și acesta este foarte
important: femeile trebuie să treacă
de la orientarea către sine
la orientarea către ceilalți.
Avem exact același lucru și pentru
bărbați, exact același lucru.
Diferența principală este că un bărbat,
într-un fel, iese la luptă în fiecare zi,
merge la mina de cărbune,
merge și muncește pentru a întreține
familia, trebuie să intre pe această cale,
în timp ce o femeie trebuie de fapt
să își folosească abilitățile pentru a lua
practic materia primă
pe care soțul ei i-o dă și a o transforma
în ceva minunat.

Folosim adesea analogia că soțul cumpără
o casă, dar femeia o transformă în cămin.
Soțul ajută la aducerea copiilor pe lume,
dar soția face din casă o familie,
îi unește pe toți, pregătește mesele,
planifică activitățile, face toate astea.
Femeile sunt fenomenale la asta,
în atât de multe feluri,
femeile fac viața să merite, nu neapărat
trăită, dar ele fac viața mult mai bună.
Vreau să spun că nici nu-mi pot imagina
o viață fără soția mea.
Ea este cea mai importantă persoană
din viața mea, de departe,
nu există nimeni care să fie pe locul doi.

Totuși, acest lucru îi cere unei femei
să intre pe o cale extremă
de renunțare la sine.
De ce spun că este extremă?
Pentru că este foarte greu.
Viața de negare a sinelui pentru o femeie
implică de obicei să aibă copii.
Iar a avea copii este incredibil
de ascetic.
Cred că oamenii văd videoclipurile
cu mine și își spun: "oh, părintele
este puternic, ridică greutăți,
poate ridica peste 200 Kg,
are toate aceste abilități..."
Ascultați, eu nu sunt la fel de puternic
ca soția mea, pur și simplu nu sunt.
Soția mea a alăptat copii, a fost
privată de somn, i-a educat, i-a crescut,
a făcut toate aceste lucruri timp de
aproape 10 ani și a fost însărcinată
cu cinci copii și a avut două cezariene
și s-a recuperat după cezariene
și a trecut prin toate și a purtat copii
în brațe aproape în fiecare zi.
Știi, băieții au aceste postări pe Instagram:
"hei, mă duc la rucking astăzi, am o piatră
de 9 Kg, am de gând să merg cu ea
timp de 30 de minute."
Dar frate, soția mea a purtat un copil
de 12 Kg timp de 5 ore astăzi.
Nu suntem în aceeași ligă cu femeile,
pur și simplu nu suntem.
Și partea nebunească este că femeile
vor face toate astea, atunci când
au o atitudine bună, fac toate astea și cumva,
în mod miraculos, se vor gândi că nici măcar
nu e mare scofală, o vor face pur și simplu,
o vor face din iubire și din slujirea lor
pentru altcineva.

Aceasta este traiectoria sens-scop
pe care trebuie să se afle o femeie,
ea trebuie să aibă copii pentru
a aduce acest sens și acest scop
în viața la care tânjește.
Dar sensul și scopul nu este ca cineva
să o împlinească,
și aici este cheia atunci când fetele trec
de la statutul de tânără la cel de femeie,
că a avea copii nu înseamnă ca ei
să-ți dea lucruri,
a avea copii înseamnă ca tu să le oferi:
viață, experiență, dragoste, protecție,
educație, hrană.
Este ceva orientat spre exterior.

Și, din nou, acest lucru e la fel și
pentru bărbați, și anume:
cu toții trebuie să ne găsim un scop
prin care să-i servim pe ceilalți oameni
din jurul nostru, așa cum a spus Hristos:
El a venit să slujească, nu să fie slujit.

Acestea sunt cele trei lucruri la care
o fată trebuie să lucreze
dacă vrea să treacă de la statutul
de tânără femeie sau fată
la cel de femeie:
trebuie să-și găsească validarea
și atenția în primul rând la Dumnezeu,
trebuie să... am uitat care este a doua...
trebuie să învețe cum să navigheze în
peisajul ei emoțional, călăuzită de
un bărbat
și, numărul trei, trebuie să își dedice
viața pentru copiii ei, pentru familia ei,
pentru a cultiva un mediu iubitor
pe care doar ea îl poate construi.
Și este incredibil, tot respectul și
dragostea mea pentru soția mea
și pentru toate mamele de acolo
care muncesc neobosit în strădania lor
ca femei, aducând atâta dragoste
și bucurie în lume.
Dumnezeu să vă binecuvânteze!