De unde vin cuvintele noi? - Marcel Danesi

Vizionează seria Misterele limbii colocviale: https://ed.ted.com/mysteries-of-vernacular

Vezi lecția integrală: https://ed.ted.com/lessons/where-do-new-words-come-from-marcel-danesi

Există peste 170.000 de cuvinte utilizate în prezent, în limba engleză. Cu toate acestea, anual, aproximativ o mie de cuvinte noi sunt introduse în Oxford English Dictionary. De unde provin și cum ajung în limbajul nostru cotidian? Marcel Danesi explică drumul cuvintelor noi dintr-o limbă.

Lecție de Marcel Danesi, animație de TOGETHER.

Mulțumim pentru susținerea oferită. Acest video nu ar f fost posibil fără sprijinul vostru.
Latora Slydell, Sydney Evans, Victor E Karhel, Bernardo Paulo, Eysteinn Guðnason, Matt Schoppen, Rubaiya Binte Hussain, Olivier Brunel, Andrea Feliz, Natalia Rico, Josh Engel, Bárbara Nazaré, Gustavo Mendoza, Zhexi Shan, Hugo Legorreta.

Consultaţi pagina Patreon TED-ED: https://www.patreon.com/teded

Anual, aproximativ 1.000 de cuvinte noi
sunt incluse în Oxford English Dictionary.

De unde provin

și cum ajung în viața noastră cotidiană?

Cu peste 170.000 de cuvinte în uz
în limba engleză, în prezent,

poate părea că deja avem destule.

Totuși, pe măsură ce lumea se schimbă,

apar idei noi și invenții,

iar știința avansează,

cuvintele deja existente lasă goluri
cu privire la ce vrem să exprimăm

și umplem aceste goluri
în câteva moduri inedite,

practice

și ocazional ciudate.

O modalitate e de a asimila
un cuvânt dintr-o altă limbă.

Engleza a împrumutat de-a lungul timpului
atât de multe cuvinte,

încât aproape jumătate din vocabular
vine direct din alte limbi.

Uneori, asta se întâmplă pur și simplu
pentru că lucrul descris de cuvânt

a fost și el împrumutat.

Roma și Franța au introdus
concepte legale și religioase,

precum „altar” și „juriu”,
Angliei Medievale,

în timp ce comerțul
a adus recolte și mâncăruri,

precum cafeaua arabică,

spaghetele italienești

și curry-ul indian.

Dar uneori, o altă limbă
deține exact cuvântul potrivit

pentru o idee complexă sau emoție

precum „naïveté” (naivitate),

„machismo” (machism)

sau „schadenfreude”
(bucurie de necazul altuia).

Și savanții utilizează limbile clasice
pentru a numi concepte noi.

„Clonă”, de exemplu, a fost derivat
din cuvântul „ramură”, din greaca veche,

pentru a descrie crearea unei noi unități
dintr-una veche.

Astăzi, procesul funcționează
în ambele direcții,

engleza împrumutând cuvinte ca „software”
limbilor din întreaga lume.

O altă modalitate cunoscută
de a umple golurile din vocabular

e de a combina cuvintele existente,

fiecare transmițând
o parte din noul concept.

Asta se poate realiza prin combinarea
a două cuvinte într-unul compus,

precum „airport” (aeroport)

sau „starfish” (stea de mare)

sau prin tăierea și combinarea
părților de cuvinte,

precum „furculingură”,

„brunch”

sau „internet”.

Spre deosebire de împrumuturile
din alte limbi,

acestea pot deseori fi înțelese
la prima audiție.

Și uneori, un cuvânt nou, nu e nou deloc.

Cuvintele învechite capătă o nouă viață
prin adoptarea de înțelesuri noi.

„Villain”(răufăcător) era inițial fermier,
dar dintr-un snobism aristocratic,

a ajuns la semnificația de om nedemn
de codurile cavalerești,

așadar, o persoană rea.

Un „geek” s-a transformat
dintr-un artist de carnaval,

într-o persoană ciudată,

mai exact, un fel de geniu ciudat.

Și alteori, cuvintele ajung să însemne
exact opusul lor, prin ironie,

metaforă

sau utilizare necorespunzătoare,

de exemplu, când „sick” sau „wicked”
ajung să descrie ceva grozav.

Dar dacă cuvintele pot fi formate
prin toate aceste moduri,

de ce unele devin populare,
în timp ce altele sunt uitate

sau nici nu au priză la vorbitori?

Uneori, răspunsul e simplu,

ca atunci când savanții sau companiile
oferă un nume oficial unei descoperiri

sau tehnologii.

Unele țări au academii lingvistice
care să ia aceste decizii.

Dar pentru majoritatea,
sursele oficiale precum dicționarele

doar înregistrează utilizarea curentă.

Cuvintele noi nu vin de la cele menționate
mai sus, ci de la oamenii de rând,

care răspândesc cuvinte
ce ating combinația potrivită,

fiind utile și antrenante.

De exemplu, cuvântul „meme”,

introdus în anii 1970,
de sociobiologul Richard Dawkins

din greaca veche, însemnând „imitație".

A utilizat cuvântul pentru a descrie
cum ideile și simbolurile

se propagă într-o cultură,

precum genele prin populație.

Odată cu apariția internetului,

procesul a devenit observabil
în mod direct,

prin felul în care glumele și imaginile

au fost popularizate cu viteza luminii.

Curând, cuvântul a ajuns să se refere
la un anumit fel de imagine.

Așadar, „meme” nu doar descrie
cum cuvintele au devenit parte din limbă,

ci și cuvântul în sine e un meme.

Există un cuvânt pentru acest
fenomen de cuvinte care se autodescriu:

autologie.

Nu toate cuvintele noi sunt egale.

Unele rezistă mii de ani,

altele se adaptează
vremurilor schimbătoare

și altele mor.

Unele transmit informații,

unele o interpretează,

dar felul în care sunt create
aceste cuvinte

și călătoria până la a ajunge
parte din vorbirea noastră,

ne spune multe despre lumea noastră
și despre cum comunicăm.