Știința atracției

Vizionați lecția în întregime: http://ed.ted.com/lessons/the-science-of-attraction-dawn-maslar

Chimia romantismului presupune sentimente calde și lipicioase care țâșnesc din adâncimile cele mai profunde ale inimii, nu? Nu tocmai. De fapt, cel care dirijează atracția e creierul, care face o serie foarte rapidă și complexă de calcule atunci când îți evaluează potențialul partener. Dawn Maslar explorează felul în care cele cinci simțuri contribuie la jocul acesta de împerechere, citând unele studii destul de nebunești pe parcurs.

Ne place să credem
că sentimentele romantice sunt

spontane, de nedescris și vin din inimă.

În realitate, creierul face o serie

de calcule complexe în câteva secunde,

care determină atracția.

Nu mai sună așa poetic, nu?

Dar nu înseamnă,
doar pentru că aceste calcule au loc în creier,

că sentimentele calde și pufoase
sunt doar în capul tău.

De fapt, toate cele cinci simțuri joacă un rol,

fiecare capabil să voteze pentru sau împotriva
unei atracții începătoare.

Ochii sunt prima componentă în atracție.

Multe standarde vizuale de frumusețe diferă

de la o cultură sau o eră la alta,

iar semnele tinereții, fertilității și sănătății,

cum ar fi părul lung și strălucitor,

sau pielea netedă, fără cicatrice,

sunt căutate

pentru că sunt asociate
cu reproductivitate mărită.

Iar când ochii zăresc ceva ce le place,

instinctul este de a te apropia

pentru ca și celelalte simțuri să poată investiga.

Contribuția nasului la romantism

e mai presus de sesizarea
parfumului sau a coloniei.

E capabil să perceapă semnale chimice naturale

numite feromoni.

Acestea nu numai că transmit

informații fizice sau genetice importante despre sursă,

ci și activează un răspuns

psihologic sau comportamental la destinatar.

Într-un studiu, un grup de femei aflate
la puncte diferite în ciclul de ovulație

au purtat aceleași tricouri trei nopți la rând.

Bărbați voluntari au fost desemnați aleatoriu

să miroase unul dintre tricourile purtate,

sau unul nepurtat,

mostre de salivă au indicat
o creștere a nivelului testosteronului

la cei care au mirosit tricoul
unei femei care ovula.

O asemenea elevare a testosteronului

poate da unui bărbat impulsul
de a curta o femeie

pe care altfel poate nu ar fi observat-o.

Nasul unei femei e foarte bine racordat

la moleculele CMH
(Complex Major de Histocompatibilitate)

folosite la combaterea bolilor.

În acest caz, opușii se atrag.

Când într-un studiu li s-a cerut unor femei
să miroase tricourile

purtate de diverși bărbați,

au preferat mirosurile celor ai căror

molecule CMH erau diferite de ale lor.

E logic.

Genele care produc o varietate mai mare
de imunități

pot oferi progeniturilor un avantaj
în supraviețuire.

Și urechile noastre cauzează atracție.

Bărbații preferă femeile cu voci ascuțite și suave,

cu distanțe mari între formanți,

corelate cu dimensiuni mai mici ale corpului.

Femeile, în schimb, preferă voci grave

cu distanțe mici între formanți,

sugerând dimensiuni corporale mari.

Nu e surprinzător

că atingerea e esențială romantismului.

În acest experiment,

fără să-și dea seama că studiul începuse,

participanții au fost rugați să-și țină puțin cafeaua,

care era fie fierbinte, fie rece.

Mai târziu, participanții au citit o poveste

despre o persoană imaginară

și li s-a cerut să-i evalueze personalitatea.

Cei care au ținut ceașca fierbinte de cafea

au perceput persoana din poveste
ca fiind mai fericită,

mai sociabilă, mai generoasă și mai binevoitoare

decât cei care au ținut ceașca de cafea rece,

care au evaluat persoana drept rece,
stoică și lipsită de afecțiune.

Dacă un potențial partener reușește să treacă

aceste teste, mai are unul:

infamul prim sărut,

un schimb bogat și complex

de instrucțiuni tactile și chimice,

cum ar fi mirosul respirației

și gustul gurii.

Momentul magic e atât de crucial

încât majoritatea bărbaților și a femeilor

au semnalat pierderea atracției pentru cineva

după un prim sărut nereușit.

Odată confirmată atracția,

fluxul sanguin e inundat

de norepinefrină,

care activează sistemul de răspuns luptă-zbor.

Inima bate mai repede,

pupilele se dilatează

și organismul eliberează glucoză
pentru energie adițională,

nu pentru că ai fi în pericol,

ci pentru că organismul îți zice

că se petrece ceva important.

Ajutându-te să te concentrezi,

norepinefrina creează
un fel de "vedere de tunel",

blocând obiectele din jur
care ți-ar distrage atenția,

uneori chiar alterând
felul în care percepi timpul

și îmbunătățindu-ți memoria.

Așa s-ar putea explica de ce
oamenii nu uită niciodată primul sărut.

Ideea că o parte atât de mare din atracția noastră

e influențată de chimicale și biologie evoluționară

ar putea părea rece și științifică, deloc romantică,

dar data viitoare când vezi pe cineva care-ți place,

încearcă să apreciezi
felul în care corpul tău face pe pețitorul

pentru a decide
dacă acel străin frumos ți se potrivește.