Știința atracției

Vizionați lecția în întregime: http://ed.ted.com/lessons/the-science-of-attraction-dawn-maslar

Chimia romantismului presupune sentimente calde și lipicioase care țâșnesc din adâncimile cele mai profunde ale inimii, nu? Nu tocmai. De fapt, cel care dirijează atracția e creierul, care face o serie foarte rapidă și complexă de calcule atunci când îți evaluează potențialul partener. Dawn Maslar explorează felul în care cele cinci simțuri contribuie la jocul acesta de împerechere, citând unele studii destul de nebunești pe parcurs.

Ne place să credem
că sentimentele romantice

sunt spontane, de nedescris
și vin din inimă.

În realitate, creierul face o serie

de calcule complexe în câteva secunde,

care determină atracția.

Nu mai sună așa poetic, nu?

Dar pentru că au loc aceste calcule

nu înseamnă că sentimentele calde
și pufoase sunt doar în capul tău.

De fapt, toate cele cinci simțuri
joacă un rol,

fiecare capabil să voteze pentru
sau împotriva unei atracții.

Ochii sunt prima componentă în atracție.

Multe standarde vizuale
de frumusețe diferă

de la o cultură sau o eră la alta,

iar semnele tinereții,
fertilității și sănătății,

cum ar fi părul lung și strălucitor,

sau pielea netedă, fără cicatrice,

sunt căutate

pentru că sunt asociate
cu reproductivitate mărită.

Iar când ochii zăresc ceva ce le place,

instinctul este de a te apropia

pentru ca și celelalte simțuri
să poată investiga.

Contribuția nasului la romantism

e mai presus de sesizarea
parfumului sau a coloniei.

E capabil să perceapă semnale
chimice naturale

numite feromoni.

Acestea nu numai că transmit

informații fizice sau genetice
importante despre sursă,

ci și activează un răspuns

psihologic sau comportamental.

Într-un studiu, un grup de femei aflate
la puncte diferite în ciclul de ovulație

au purtat aceleași tricouri
trei nopți la rând.

Bărbați voluntari
au fost desemnați aleatoriu

să miroase unul dintre tricourile purtate,

sau unul nepurtat,

mostre de salivă au indicat
o creștere a nivelului testosteronului

la cei care au mirosit tricoul
unei femei care ovula.

O asemenea creștere a testosteronului

poate da unui bărbat impulsul
de a curta o femeie

pe care altfel poate nu ar fi observat-o.

Nasul unei femei e foarte bine racordat

la moleculele CMH
(Complex Major de Histocompatibilitate)

folosite la combaterea bolilor.

În acest caz, opușii se atrag.

Când într-un studiu li s-a cerut
unor femei să miroase tricourile

purtate de diverși bărbați,

au preferat mirosurile celor ai căror

molecule CMH erau diferite de ale lor.

E logic.

Genele care produc o varietate
mai mare a imunității

pot oferi progeniturilor un avantaj
în supraviețuire.

Și urechile noastre cauzează atracția.

Bărbații preferă femeile
cu voci ascuțite și suave,

cu distanțe mari între formanți,

corelate cu dimensiuni
mai mici ale corpului.

Femeile, în schimb, preferă voci grave

cu distanțe mici între formanți,

sugerând dimensiuni corporale mari.

Nu e surprinzător

că atingerea e esențială romantismului.

În acest experiment,

fără să-și dea seama că studiul începuse,

participanții au fost rugați
să-și țină puțin cafeaua,

care era fie fierbinte, fie rece.

Mai târziu, participanții
au citit o poveste

despre o persoană imaginară

și li s-a cerut
să-i evalueze personalitatea.

Cei care au ținut ceașca
fierbinte de cafea

au perceput persoana din poveste
ca fiind mai fericită,

mai sociabilă, mai generoasă
și mai binevoitoare

decât cei care au ținut
ceașca de cafea rece,

care au evaluat persoana drept rece,
stoică și lipsită de afecțiune.

Dacă un potențial partener
reușește să treacă

aceste teste, mai are unul:

infamul prim sărut,

un schimb bogat și complex

de instrucțiuni tactile și chimice,

cum ar fi mirosul respirației

și gustul gurii.

Momentul magic e atât de crucial

încât majoritatea bărbaților și a femeilor

au semnalat pierderea atracției
pentru cineva

după un prim sărut nereușit.

Odată confirmată atracția,

fluxul sanguin e inundat

de norepinefrină,

care activează răspunsul
de tip luptă sau fugă.

Inima bate mai repede,

pupilele se dilatează

și organismul eliberează glucoză
pentru energie adițională,

nu pentru că ai fi în pericol,

ci pentru că organismul îți zice

că se petrece ceva important.

Ajutându-te să te concentrezi,

norepinefrina creează
un fel de „vedere de tunel”,

blocând obiectele din jur
care ți-ar distrage atenția,

uneori chiar alterând
felul în care percepi timpul

și îmbunătățindu-ți memoria.

Așa s-ar putea explica de ce
oamenii nu uită niciodată primul sărut.

Ideea că o parte atât de mare din atracție

e influențată de substanțe chimice
și de biologia evolutivă

ar putea părea rece și științifică,
deloc romantică,

dar data viitoare când vezi
pe cineva de care îți place,

încearcă să apreciezi
felul în care corpul tău face pe pețitorul

pentru a decide dacă acel străin
frumos e potrivit pentru tine.