Cum să-ți administrezi mai eficient timpul (conform computerelor) - Brian Christian

Vezi lecția completă: https://ed.ted.com/lessons/how-to-manage-your-time-more-effectively-according-to-machines-brian-christian

Oamenii și computerele împărtășesc aceeași provocare, de a face cât mai multe într-un timp precis. În ultimii aproape cincizeci de ani, oamenii ce studiază știința computerelor au învățat multe strategii bune pentru administrarea eficace a timpului - și dețin multă experiență cu ce ar putea merge greșit. Brian Christian ne împărtășește cum putem folosi unele dintre aceste descoperiri pentru a ne trăi viața cât mai optim posibil.

Lecție de Brian Christian, animație de Adriatic Animation.

În vara anului 1997,

naveta spațială a NASA, Pathfinder,
a aterizat pe suprafața planetei Marte

și a început să transmită înapoi pe Pământ
imagini incredibile și iconice.

Dar după câteva zile acolo,
s-a stricat ceva.

A încetat transmisia.

Pathfinder de fapt tot amâna:

își ocupa tot timpul, dar eșua cu privire
la îndeplinirea celui mai important scop.

Ce se întâmpla?

S-a dovedit că exista o eroare
în programatorul ei.

Fiecare sistem de operare are ceva
denumit programatorul

care îi spune CPU-ului cât timp să aloce
fiecărei sarcini, înainte să permuteze,

și la ce să permuteze.

Făcut corect, computerele se mișcă ușor
printre responsabilitățile lor variate

și dau iluzia că fac totul simultan.

Dar cu toții știm ce se întâmplă
când ceva o ia razna.

Ar trebui să ne dea, măcar,
o metodă de consolare.

Chiar și calculatoarele
se suprasolicită uneori.

Poate că învățând despre știința
programării computerelor

vom căpăta niște idei
despre propria luptă umană cu timpul.

Una din primele descoperiri e că tot
timpul petrecut cu prioritizarea muncii

e timp pe care nu-l folosești muncind.

De exemplu, să spunem că-ți verifici
inbox-ul, verifici toate mesajele,

alegându-l pe cel mai important.

După ce te-ai ocupat de acela,
repeți procedura.

Pare rezonabil,
dar există o problemă acolo.

Asta e cunoscut sub denumirea
de algoritm de timp pătratic.

Cu un inbox care e de două ori mai plin,
aceste eforturi vor dura dublu

și va trebui să rezolvi
de două ori mai multe!

Asta înseamnă muncă împătrită.

Programatorii sistemului de operare Linux

au întâlnit o situație similară în 2003.

Linux își clasifica fiecare sarcină
în ordinea importanței sale,

și uneori petrecea mai mult timp
clasificând sarcinile decât făcându-le.

Soluția contraintuitivă a programatorilor
a fost să-i înlocuiască toată clasificarea

cu un număr limitat
de „găleți” prioritare.

Sistemului îi lipsea precizia
următorului pas,

dar a compensat foarte mult
focalizându-se mai mult pe progrese.

La mail, dacă insiști să rezolvi întâi
cel mai important lucru,

ai putea da greș.

Când ai un inbox
de trei ori mai mare decât ar fi normal

ți-ar lua de nouă ori
mai mult timp să-l rezolvi.

Ți-ar fi mult mai bine dacă ai răspunde
la ele cronologic sau chiar pe sărite!

Surprinzător, uneori renunțarea
la crearea lucrurilor în ordinea perfectă

ar putea fi cheia rezolvării lor.

Altă idee ce reiese
din programarea computerelor

are adesea legătură cu una din etichetele
vieții moderne: întreruperile.

Atunci când un computer
trece de la o sarcină la alta,

are legătură cu ceea ce numim
o schimbare de context,

marcându-și locul într-o sarcină,

mutând datele vechi în afara memoriei sale
și introducând date noi.

Toate aceste acțiuni au un preț.

Ideea e că există un compromis fundamental

între productivitate și receptivitate.

Îndeplinirea serioasă a orice înseamnă
minimizarea schimbărilor contextului.

Dar a fi receptiv înseamnă
să reacționezi când survine ceva.

Aceste două principii
sunt în mod fundamental în conflict.

Recunoașterea acestui conflict ne permite

să decidem unde vrem
să potențăm acel echilibru.

Soluția evidentă ar fi
să minimizăm întreruperile.

Cea mai puțin evidentă ar fi să le grupăm.

Dacă nicio notificare sau un mail
nu necesită un răspuns

să spunem, mai urgent de o dată pe oră,

atunci acesta e intervalul exact la care
ar trebui să le verifici. Nu mai des.

În știința computerelor, această idee
se numește unitate întreruptă.

Decât să rezolvi lucrurile
pe măsură ce apar -

„A fost mutat mouse-ul?

A fost atinsă o tastă?

S-a descărcat mai mult acel fișier?” -

sistemul grupează împreună
aceste întreruperi

în funcție de cât de mult pot aștepta.

În 2013, unitatea întreruptă

a declanșat o îmbunătățire masivă
în durata de viață a bateriilor de laptop.

Asta deoarece amânarea întreruperilor
lasă sistemul să verifice deodată totul,

apoi reintră rapid
într-o stare de energie scăzută.

Și noi și computerele
experimentăm același lucru.

Probabil că adoptând o abordare similară

ne-ar permite nouă utilizatorilor
să ne reclamăm propria atenție,

și să ne redea unul dintre lucrurile
ce le simțim rar în viața modernă: odihna.