Andrew Bird - orchestra imaginaţiei într-un singur om

Inovatorul muzical Andrew Bird îmbină tehnica sa personală de violonist cu xilofonul, vocile şi iteraţii electronice sofisticate. Adăugând abilitatea sa neobişnuită de a fluiera orice, el devine un fascinant om-orchestră.

Ei bine, sunt multe de spus,

dar cred că am să cânt pentru început.

(Muzică)

♫ Când mă trezesc ♫

♫ dimineaţa ♫

♫ torn cafeaua ♫

♫ citesc ziarul ♫

♫ Şi apoi încet ♫

♫ şi atât de blând ♫

♫ spăl vasele ♫

♫ Aşadar hrănesc peştii ♫

♫ Îmi cânţi la mulţi ani ♫

♫ Ca şi cum ar fi ♫

♫ ultima ta zi ♫

♫ aici pe Pământ ♫

(Aplauze)

Bine.

Aşadar, am vrut să fac ceva special astăzi.

Vreau să prezint un cântec nou la care am lucrat

în ultimele cinci sau şase luni.

Şi puţine lucruri sunt mai tulburătoare

decât cântatul unui cântec

pentru prima dată în faţa unui public,

mai ales atunci când este pe jumătate terminat.

(Râsete)

Într-un fel sper ca discuţiile de aici

să mă ajute să îl termin.

Pentru că atinge tot soiul

de tărâmuri nebune.

Aşadar acesta este un cântec simplu

despre bucle, iteraţii,

dar nu de felul celor pe care le fac eu aici.

Sunt bucle de răspuns, microfonii.

Şi în lumea audio

asta se întâmplă atunci când microfonul se apropie prea mult

de sursa sunetului său,

şi intră într-o buclă autodistructivă

care creează un sunet foarte neplăcut.

Şi vă voi demonstra.

(Râsete)

Nu vă voi răni. Nu vă temeţi.

♫ Asta este o buclă, microfonie ♫

♫ Asta este o buclă, microfonie ♫

♫ Asta este o buclă, microfonie ♫

♫ Asta este o buclă, microfonie ♫

♫ Asta este o buclă, microfonie ♫

♫ Asta este o buclă, microfonie ♫

♫ Asta este o -- (microfonie) ♫

Bine. Nu ştiu dacă asta era cu adevărat necesar de demonstrat --

(Râsete)

-- dar vreau să subliniez că este sunetul autodistrugerii.

Şi m-am gândit la

cum se aplică asta într-un larg spectru de domenii,

de la, să spunem, ecologie, ok.

Pare a fi o regulă în natură

că dacă te apropii prea mult de originea ta,

treaba devine urâtă.

Cum ar fi, nu poţi hrăni vacile cu propriile lor creiere,

că se îmbolnăvesc de boala vacii nebune,

şi încrucişările între indivizi înrudiţi sau incestul

şi, să vedem,

care e celălalt?

Biologic -- este boala autoimună,

când organismul se atacă pe el însuşi

cu prea mult zel

şi distruge gazda,

sau persoana.

Şi apoi -- ok, aici vorbim de cântec --

într-un fel face legătura cu emoţionalul.

Pentru că deşi am folosit termeni ştiinţifici

în cântece,

e foarte dificil câteodată să le faci lirice.

Şi mai sunt nişte lucruri

pe care nu ai nevoie să le ai în cântece.

Aşa că încerc să fac legătura

între această idee şi melodie.

Şi astfel, nu ştiu dacă vreodată vi s-a întâmplat,

dar când îmi închid ochii câteodată

şi încerc să dorm,

nu mă pot abţine să nu mă gândesc la proprii mei ochi.

Şi pare că ochii tăi

încep să se forţeze să se vadă pe ei înşişi.

Aşa mi se pare mie.

Nu e plăcut.

Îmi pare rău dacă v-am dat ideea asta.

(Râsete)

E imposibil, bineînţeles, ca ochii să se vadă pe ei înşişi,

dar ei tot încearcă.

Şi aşa am ajuns mai aproape de o experienţă personală.

Sau urechile fiind în stare să se audă pe ele însele --

e pur şi simplu imposibil;

asta e.

Deci am lucrat la cântecul ăsta

care pomeneşte aceste lucruri

şi apoi imaginează

o persoană care a avut atâta succes

în a se feri de o decepţie în dragoste

încât a rămas să se ocupe singură de asta,

dacă asta e posibil.

Şi asta întreabă cântecul.

Bine.

Nu are încă un nume.

(Muzică)

♫ Haide felicită-te ♫

♫ Aplaudă-te cu propria ta mână ♫

♫ Şi ochiul care se priveşte pe sine e ochiul tău ♫

♫ Şi urechea care se ascultă pe sine e aproape ♫

♫ Fiindcă e urechea ta, oh oh ♫

♫ Acum ai făcut imposibilul ♫

♫ Te-ai descompus ♫

♫ Te-ai făcut invulnerabil ♫

♫ Nimeni nu-ţi poate răni inima ♫

♫ Aşa că o uzezi ♫

♫ Şi o storci ♫

♫ Şi o uzezi ♫

♫ Şi ţi-o frângi singur ♫

♫ Frângându-ţi singur, frângându-ţi-o singur ♫

♫ Frângându-ţi singur, frângându-ţi-o singur ♫

♫ Frângându-ţi singur ♫

(Aplauze)

Mulţumesc.

(Aplauze)

Bine.

E chiar tare. Cei care scriu cântece pot să scape şi după o crimă.

Poţi arunca teorii nebune

şi nu trebuie să le susţii cu date

sau grafice sau cercetare.

Dar, ştiţi, cred că curiozitatea nestăpânită

e ce are nevoie lumea acum,

numai puţin.

(Aplauze)

Voi încheia cu un cântec de-al meu

ce se numeşte "Sisteme meteorologice".

(Muzică)

♫ Linişte ♫

♫ Linişteşte-te, spuse ea ♫

♫ Vorbeşte în ceafa lui ♫

♫ pe marginea patului, îţi pot vedea sângele curgând ♫

♫ îţi pot vedea ♫

♫ celulele crescând ♫

♫ Stai nemişcat puţin ♫

♫ Nu vărsa vinul ♫

♫ Pot vedea totul de aici ♫

♫ Pot vedea ♫

♫ oh, eu ♫

♫ Pot vedea ♫

♫ sisteme meteorologice ♫

♫ ale lumii ♫

♫ sisteme meteorologice ♫

♫ ale lumii ♫

♫ Unele dintre lucrurile pe care le spui ♫

♫ nu sunt de vânzare ♫

♫ M-aş opri acolo unde ♫

♫ iresponsabilităţile noastre de nişte substanţe sunt ♫

♫ speriate ♫

♫ Stai nemişcat puţin ♫

♫ Nu vărsa vinul ♫

♫ Pot vedea totul de aici ♫

♫ Pot vedea ♫

♫ oh, eu ♫

♫ Pot vedea ♫

♫ sistemele meteo ale lumii ♫

♫ Sistemele meteo ♫

♫ ale lumii ♫

Mulţumesc.

(Aplauze)