Ce se întâmplă dacă tai toți copacii unui oraș? - Stefan Al

Vezi lecția completă: https://ed.ted.com/lessons/what-happens-if-you-cut-down-all-of-a-city-s-trees-stefan-al

Până în 2050, se estimează că peste 65% din populația lumii va trăi în orașe. Putem considera că natura nu e conectată cu spațiile noastre urbane, însă copacii au constituit mereu o parte esențială a orașelor înfloritoare. Omenirea a descoperit beneficiile copacilor odată cu crearea primelor orașe, acum mii de ani. De ce sunt atât de importanți copacii pentru supraviețuirea unui oraș? Stefan Al ne explică.

Lecție de Stefan Al, regia Mette Ilene Holmriis.

Aceasta e povestea a două orașe antice

și a copacilor ce au marcat destinul lor.

În 3.000 î.Hr., Uruk era mult mai populat
decât orașul modern New York.

Această capitală aglomerată
trebuia să-și extindă sistemul de irigație

pentru a-și hrăni populația în creștere.

Cu 2.500 de ani mai târziu în Sri Lanka,

orașul Anuradhapura
a avut aceeași problemă.

Populația acestuia creștea constant

și la fel ca Uruk, orașul depindea
de un sistem de irigație complex.

Pe măsură ce Uruk creștea,

fermierii au început să taie copacii
pentru a face loc recoltelor.

Cu toate astea, în Anuradhapura
copacii erau considerați sacri.

Orașul găzduia un vlăstar
al copacului Bodhi,

sub care însuși Buddha
se spune că a atins iluminarea.

Venerația religioasă
a stopat topoarele fermierilor

și chiar a determinat orașul
să planteze alți copaci în parcuri.

Inițial, extinderea orașului Uruk
decurgea bine.

Însă fără copacii care filtrează
resursele de apă,

sistemul de irigație al Uruk-ului
a devenit contaminat.

Apa ce se evapora lăsa depuneri minerale,

care făceau solul
prea sărat pentru agricultură.

În schimb, sistemul de irigație
al Anuradhapurei a fost proiectat

să funcționeze împreună
cu pădurea din zonă.

Astfel orașul a crescut dublu
față de populația Uruk-ului,

iar Anuradhapura continuă să îngrijească
un copac plantat acum 2.000 de ani.

Putem crede că natura nu e legată
de spațiile noastre urbane,

însă copacii mereu au fost esențiali
pentru orașele înfloritoare.

Copacii sunt ca un burete natural,
absorbind apa de furtună revărsată

înainte de a o elibera în atmosferă.

Rețelele lor de rădăcini ne protejează
împotriva alunecărilor de teren,

permițând solului să rețină apa
și să filtreze toxinele.

Rădăcinile ajută
la prevenirea inundațiilor,

reducând nevoia de canale de scurgere
și de stații de epurare a apei.

Frunzele lor poroase purifică aerul
reținând carbonul și alți poluanți,

făcându-le esențiale în lupta
împotriva schimbării climatice.

Omenirea a descoperit aceste
beneficii ale arborilor timp de secole.

Însă copacii nu sunt importanți doar
pentru sănătatea infrastructurii orașului;

ei joacă un rol vital
și în sănătatea cetățenilor.

În 1870, Manhattan-ul avea puțini copaci
în afara parcurilor insulei.

Fără umbra copacilor,

clădirile absorbeau de nouă ori
mai multă căldură solară

în timpul valurilor ucigătoare
de căldură din timpul verii.

Combinate cu standardele de igienizare
insuficiente ale perioadei,

căldura înăbușitoare făcea orașul
un focar pentru bacterii precum holera.

Astăzi în Hong Kong, zgârie-norii înalți
și infrastructura subterană

împiedică creșterea copacilor.

Asta contribuie la diminuarea periculoasă
a calității aerului din oraș,

ce poate cauza bronșită
și deteriorarea funcției pulmonare.

Copacii afectează
și sănătatea noastră mintală.

Studiile arată că prezența
frunzișului verde crește concentrarea

și diminuează nivelul de stres.

S-a demonstrat că pacienții din spital
ce au vedere spre pereți din cărămidă

se vindecă mai lent
decât cei ce au priveliștea spre copaci.

Din fericire,
multe orașe au asemenea priveliști

și aceasta nu e întâmplător.

Încă din secolul XVIII,

urbaniștii au început să accepte
importanța copacilor din orașe.

În 1733, colonelul James Oglethorpe
a proiectat orașul Savannah din Georgia

astfel încât fiecare cartier să fie
la două minute distanță de un parc.

După cel de-al Doilea Război Mondial,

Copenhaga a direcționat
toate dezvoltările spre cinci artere;

fiecare fiind în mijlocul unui parc.

Această amplasare a sporit
rezistența orașului în fața poluării

și a dezastrelor naturale.

Copacii urbani nu sunt benefici
doar oamenilor.

Forest Park din Portland menține
biodiversitatea naturală a regiunii,

fiind mediul perfect
pentru numeroase plante locale,

112 specii de păsări
și 62 de specii de mamifere.

Niciun oraș nu e mai dedicat copacilor
decât Singapore.

Din 1967 guvernul din Singapore
a plantat peste 1,2 milioane de copaci,

inclusiv și grădini verticale de 50 metri,
numite supercopaci.

Aceste structuri se întrețin pe sine
și pe serele din regiune

cu energie solară
și apă de ploaie acumulată.

Copacii și vegetația constituie
peste 50% din suprafața din Singapore,

reducând necesitatea aerului condiționat

și încurajând transportul
cu poluare redusă.

Până în 2050, se estimează
că peste 65% din populația lumii

va trăi în orașe.

Urbaniștii pot pune un fundament ecologic,

însă doar oamenii care locuiesc
în aceste păduri urbane

pot face din ele un cămin
potrivit nu doar pentru oameni.