Cine a fost primul autor din lume? - Soraya Field Fiorio

Vezi lecția completă: https://ed.ted.com/lessons/who-was-the-world-s-first-author-soraya-field-fiorio

Acum 4.300 de ani în Sumerul antic, cea mai influentă persoană din orașul Ur a fost izgonită să rătăcească prin marele deșert. Numele ei era Enheduanna și până la exilul său scrisese 42 imnuri și trei poeme epice, iar Sumerul avea să mai adudă de ea. Cine a fost această femeie și de ce a fost exilată? Soraya Field Fiorio ne oferă detalii despre viața primului autor din istorie.

Lecție de Soraya Field Fiorio, regie de Laura White.

Acum 4.300 de ani în Sumerul antic,

cea mai influentă persoană din orașul Ur

a fost izgonită să rătăcească
prin marele deșert.

Numele ei era Enheduanna.

Ea a fost marea preoteasă a zeului-Lună
și primul autor cunoscut din istorie.

Până la exil, ea scrisese 42 imnuri
și trei poeme epice,

iar Sumerul avea să mai audă de ea.

Enheduanna a trăit cu 1.700 de ani
înainte de Sappho,

cu 1.500 de ani înainte de Homer

și aproape cu 500 de ani
înainte de patriarhul biblic Abraham.

Ea s-a născut în Mesopotamia,
ținutul dintre râurile Tigris și Euphrates

și locul de naștere al primelor orașe
și al marilor civilizații.

Tatăl ei a fost regele Sargon Cel Mare,
primul creator de imperiu din istorie

care a cucerit orașele-stat independente
ale Mesopotamiei sub un drapel unificat.

Sargon a fost un semit nordic
ce vorbea limba akkadiană

și orașele vechi sumeriene din sud
îl vedeau ca pe un invadator străin.

Deseori ei se revoltau
pentru a-și recăpăta independența,

divizându-i noua sa dinastie.

Pentru a reduce diferențele dintre culturi

Sargon şi-a desemnat unica fiică,
Enheduanna, drept mare preoteasă

în cel mai important templu al imperiului.

În mod tradițional femeia regală
avea roluri religioase

și era educată să citească și să scrie
în limba sumeriană și în akkadiană

și să rezolve calcule matematice.

Prima scriere din lume a apărut
în Sumer ca un sistem de contabilitate,

ce permitea comercianților să comunice
la distanțe mari cu cei din afara ţării.

Sistemul lor de evidență contabilă
s-a transformat într-un manuscris

cu aproape 300 de ani
înainte de nașterea Enheduannei.

Acest stil de scriere timpuriu,
numit cuneiform,

era scris cu un „stylus” din trestie
care era apăsat pe lut moale

pentru a face semne în formă de pană.

Însă până la Enheduanna,

această scriere era asociată
cu evidența contabilă și transcrierea,

și nu cu lucrările originale
atribuite scriitorilor.

Orașul Ur al Enheduannei
avea 34.000 de oameni, străzi înguste,

case cu multe etaje din cărămizi,
hambare și irigație.

În calitate de mare preoteasă,

Enheduanna coordona depozitarea
cerealelor pentru oraș,

controla sute de muncitori ai templului,
interpreta visele sacre

și conducea festivalul lunar
al lunii pline

și ritualurile de celebrare
ale echinocțiilor.

Enheduanna a început să unifice
cultura sumeriană veche

cu noua civilizația akkadiană.

Pentru a o realiza,
ea a scris 42 imnuri religioase

ce îmbinau ambele mitologii.

Fiecare oraș mesopotamian
era condus de un zeu protector,

astfel imnurile sale erau dedicate
zeului conducător al fiecărui oraș mare.

Ea a slăvit templul orașului,
a proslăvit trăsăturile zeului

și a explicat relația zeului
cu alte zeități din panteon.

În scrierea sa, ea a umanizat
zeii cândva retrași:

acum ei sufereau, se luptau, iubeau
și răspundeau implorărilor umane.

Cea mai valoroasă
contribuție literară a Enheduannei

a fost poezia scrisă pentru Inanna,
zeița războiului și a dorinței,

energia haotică divină
ce scânteiază universul.

Inanna încânta prin diverse forme
ale manifestării sexuale

și era considerată atât de puternică
încât a trecut dincolo de limitele de gen,

așa cum au făcut foștii săi însoțitori

ce puteau fi prostituate,
eunuci sau travestiți.

Enheduanna a situat-o pe Inanna
în vârful panteonului

drept cea mai puternică zeiță.

Odele ei pentru Inanna marchează

prima dată când un autor
scrie pronumele „eu”

și pentru prima dată scrierea e utilizată

pentru explorarea
emoțiilor profunde și personale.

După moartea regelui Sargon,
tatăl Enheduannei,

un general a profitat
de vacuumul de putere

și a organizat o lovitură de stat.

Fiind un membru influent
al familiei domnitoare,

Enheduanna era o țintă,
iar generalul a exilat-o din Ur.

Nepotul ei Naram-Sin,
legendarul rege sumerian,

într-un final a înăbușit răscoala

și i-a redat mătușii sale
rolul de mare preoteasă.

În total, Enheduanna a slujit
drept mare preoteasă timp de 40 ani.

După moartea sa,
ea a devenit o semizeiţă,

iar poezia sa a fost copiată,
studiată și recitată în tot imperiul

pentru mai bine de 500 de ani.

Poemele sale au influențat
Vechiul Testament,

epopeile lui Homer și imnurile creștine.

În prezent, moștenirea Enheduannei
încă mai există,

pe tăblițe de argilă
care au rezistat în fața timpului.