De ce ar trebui să-l citim pe Charles Dickens? - Iseult Gillespie

Vizionați lecția completă: https://ed.ted.com/lessons/why-should-you-read-charles-dickens-iseult-gillespie

Orfanul înfometat care cere a doua porție de terci. Fata bătrână ce-și duce zilele în rochia-i zdrențuită de mireasă. Zgârcitul cu inima împietrită bântuit de fantoma Crăciunului ce-a trecut. La mai mult de un secol de la moartea sa, acestea rămân figuri memorabile din opera lui Charles Dickens. Dar care sunt trăsăturile scriiturii lui Dickens care o fac specială? Iseult Gillespie investighează.

Lecție de Iseult Gillespie, regizat de Compote Collective.

Orfanul înfometat care cere
a doua porție de terci.

Fata bătrână ce-și duce zilele
în rochia-i de mireasă zdrențuită.

Avarul cu inima de piatră bântuit
de fantoma Crăciunului ce a trecut.

La mai mult de un secol de la moartea sa,

acestea rămân personaje memorabile
din opera lui Charles Dickens.

Opera lui e atât de șocantă
încât a dat naștere propriului adjectiv.

Dar care sunt trăsăturile scriiturii
lui Dickens care o fac atât de specială?

Ficțiunea lui Dickens
e plină de anticipație

prin cadre deprimante,
răsturnări de situație și mistere.

Aceste trăsături ale operei lui făceau
publicul să-și dorească mai mult.

Când au fost publicate prima oară,
povestirile lui apăreau în serie,

adică se publicau câteva capitole odată
în jurnale literare accesibile

și doar mai târziu au fost publicate
sub formă de carte.

Acest lucru a dat naștere la speculații
aprinse pe marginea suspansului

și a revelațiilor pe care le-a creat.

Publicarea în serie nu doar a făcut
ficțiunea accesibilă unui public mai larg

și i-a făcut să tot citească,

dar a sporit publicitatea
din jurul autorului.

Dickens a devenit popular în special
pentru spiritul său,

reflectat în personajele sale neobișnuite
și în scenariile satirice.

Personajele lui oglindesc absurditatea
comportamentului uman,

iar numele lor adesea personifică
trăsături și poziții sociale,

cum ar fi asupritul Bob Cratchit,

servilul Uriah Heep

și veselul Septimus Crisparkle.

Dickens a plasat aceste personaje colorate
pe un fundal social complicat,

care imita societatea în care el trăia.

De exemplu, adesea se gândea

la schimbările cauzate
de Revoluția Industrială.

În această perioadă,

clasele de jos au avut parte de condiții
de muncă și de trai sordide.

Dickens însuși a trecut
prin acest calvar în copilărie,

când a fost forțat să muncească
într-o fabrică de cremă de ghete

după ce tatăl lui a fost închis
în închisoarea datornicilor.

Asta a influențat descrierea
închisorii Marshalsea din Micuța Dorrit,

unde personajul principal are grijă
de tatăl său condamnat.

Închisori, orfelinate sau mahalale pot
să pară locuri sinistre pentru o poveste,

dar i-au permis lui Dickens să facă lumină

asupra modului în care trăiau
cei mai invizibili oameni ai societății.

În Nicholas Nickleby,

Nicholas lucrează pentru directorul
de școală Wackford Squeers.

Curând își dă seama că Squeers
se ocupă cu o escrocherie

prin care îi ia pe copiii nedoriți
de la părinții lor în schimbul unei taxe

și îi supune la acte de violență
și la privațiuni.

Și în Oliver Twist regăsim condiția
copiilor aflați în grija statului,

ilustrând condițiile brutale ale azilului

unde Oliver îl imploră pe dl. Bumble
să-i dea mâncare.

Când fuge la Londra, e prins în mrejele
unei lumi interlope.

Aceste povestiri caracterizează adesea
viața victoriană

ca fiind aspră, coruptă și crudă.

Dar Dickens și-a înțeles epoca
și ca un timp în care vechile tradiții

se estompau.

Londra devenea incubatorul lumii moderne

prin noi tipare în industrie, comerț
și mobilitate socială.

Londra lui Dickens devine un spațiu dual:

o lume dură, plină simultan
de minunății și posibilități.

De exemplu, misterul din Marile Speranțe

se centrează pe potențialul lui Pip,

un orfan scos din obscuritate
de un binefăcător anonim

și propulsat în înalta societate.

Aflat în căutarea unui scop,

Pip devine victima ambițiilor altor oameni
în ceea ce-l privește

și trebuie să negocieze
cu personaje obscure.

Asemeni multor protagoniști
ai lui Dickens,

poziția bietului Pip
este destabilizată constant,

doar unul dintre motivele
pentru care a-l citi pe Dickens

reprezintă cel mai bun moment
pentru cititor,

dar și cel mai rău pentru personajele lui.

Dickens a oferit un deznodământ clar
la sfârșitul romanelor sale,

cu excepția Misterului lui Edwin Drood.

Romanul detaliază dispariția orfanului
Edwin în circumstanțe enigmatice.

Dar Dickens a murit
înainte să termine romanul

și nu a lăsat nicio notiță
care să elucideze misterul.

Cititorii continuă să dezbată cu pasiune
cine era criminalul ales de Dickens

și dacă Edwin Drood a fost
într-adevăr ucis.

În multe adaptări,

omagii literare

și în paginile romanelor sale,

limbajul sclipitor al lui Dickens
și viziunea panoramică asupra lumii

continuă să rezoneze.

În prezent, adjectivul „dickensian”

adesea implică muncă sordidă
sau condiții de trai mizere.

Dar a descrie un roman ca fiind dickensian
este o mare laudă

deoarece sugerează o poveste
în care aventura adevărată și explorarea

apar în cele mai neașteptate locuri.

Deși adesea a explorat material sumbru,

intelectul pătrunzător al lui Dickens
nu a eșuat niciodată în a găsi lumină

și în colțurile cele mai întunecate.