Cum apar problemele de comunicare (și cum le putem evita) - Katherine Hampsten

Vizionați lecția completă la: http://ed.ted.com/lessons/how-to-avoid-miscommunication-katherine-hampsten

Vi s-a întâmplat să vorbiți cu un prieten despre o problemă și să vă dați seama că, pur și simplu, nu pare să înțeleagă de ce este atât de importantă pentru voi? Vi s-a întâmplat să prezentați o idee unui grup și să creeze o confuzie totală? Ce se întamplă de fapt? Katherine Hampsten explică de ce apar atat de frecvent problemele de comunicare și cum putem reduce stările de frustrare pe măsură ce învățăm să ne exprimăm mai bine.

Lecție de Katherine Hampsten, animație de Andrew Foerster.

Vi s-a întâmplat să vorbiți cu un prieten
despre o problemă și să realizați

că nu pare să înțeleagă de ce este
atât de importantă pentru voi?

Vi s-a întâmplat să prezentați o idee
unui grup și să creeze o confuzie totală?

Sau poate într-o discuție aprinsă

interlocutorul să vă reproșeze brusc

că nu ascultați deloc
ceea ce vi se spune?

Ce se întâmplă?

Răspunsul este: o problemă de comunicare.

Și într-o formă sau alta,

cu toții am trecut prin asta.

Se poate ajunge la confuzie,

animozitate

neînțelegeri

sau chiar la prăbușirea unei sonde
spațiale de milioane de dolari pe Marte.

Cert este că până și-n situațiile
în care sunteți față în față cu cineva

chiar în aceeași încăpere,

vorbind aceeași limbă,

comunicarea umană rămâne
incredibil de complexă.

Însă vestea bună este
că o înțelegere de bază

a ceea ce se întâmplă
când comunicăm

ne poate ajuta să evităm
probleme de comunicare.

Decenii la rând, cercetătorii s-au
întrebat ce se întâmplă când comunicăm.

Una dintre interpretări, numită
„modelul de transmitere”

ilustrează comunicarea ca un mesaj care
circulă direct de la o persoană la alta

precum o personă care aruncă o minge
și apoi pleacă de la fața locului.

Dar în realitate

acest model simplist nu ține cont
de complexitatea procesului de comunicare.

Intră în scenă
Modelul Tranzacțional

care admite existența multiplelor
provocări în comunicare.

Cu acest model, devine mai corect
să privim comunicarea dintre oameni

ca un joc de aruncare
și prindere.

Când ne comunicăm mesajul
primim feedback de la interlocutor.

Prin această tranzacție,
împreună dăm sens comunicării.

Însă din acest schimb
alte complicații ies la iveală.

Nu este ca în universul Star Trek,

unde unele personaje fac
fuziunea mentală vulcaniană,

împărtășindu-și
gândurile și sentimentele.

Ca ființe umane, ne limităm
la a trimite și primi mesaje

prin prisma propriilor filtre subiective.

Când comunicăm, exprimăm propria
interpretare a unui mesaj,

iar persoana cu care comunicăm

percepe propria sa interpretare
a mesajului.

Filtrele noastre de percepție modifică
încontinuu sensuri și interpretări.

Vă amintiți de acel
joc de minge?

Imaginați-l
cu o bucată de lut.

Pe măsură ce fiecare
persoană o atinge,

o modelează conform
propriilor percepții unice

în funcție de un vast număr de variabile

precum cunoștințe sau experiențe
anterioare, vârstă, rasă, gen,

etnie, religie sau contextul familial.

În același timp, orice persoană
interpretează mesajul primit

în funcție de relația
cu interlocutorul

și de propria înțelegere

a semanticii și a conotațiilor
specifice cuvintelor folosite.

Aceștia ar putea fi distrași
de alți stimuli

precum traficul

sau un stomac zgomotos.

Chiar și emoțiile vă pot afecta
înțelegerea.

Cu fiecare persoană
care se alătură unei conversații,

fiecare cu propriul filtru subiectiv,

complexitatea procesului de comunicare
crește exponențial.

Pe măsură ce bucata de clei se plimbă
de la o persoană la alta,

reconturată, remodelată și
mereu în schimbare

nu e de mirare că uneori mesajele noastre
crează gafe de comunicare.

Dar din fericire există
câteva practici simple

care ne pot înlesni interacțiunile zilnice
pentru o mai bună comunicare.

În primul rând:

recunoaște că ascultarea pasivă și activă
nu înseamnă același lucru.

Implică-te activ în interpretarea
răspunsurilor verbale și non-verbale

și adaptează-ți mesajul pentru a înlesni
o înțelegere mai bună.

În al doilea rând:

ascultă ceea ce-ți spun ochii și urechile,
precum și intuiția.

Nu uita: comunicarea merge dincolo
de niște simple cuvinte.

În al treilea rând,

acordă-ți timp să înțelegi pe măsură
ce încerci să te faci înțeles.

În graba de a ne exprima,

e ușor să uităm că, de fapt,
comunicarea e o stradă cu două sensuri.

Fii deschis la ceea ce
interlocutorul ar avea de spus.

Și, în sfârșit, patru:

Luați aminte la propriile
filtre perceptuale.

Elemente din experiența voastră

precum cultura,
comunitatea și familia voastră

influențează cum percepeți lumea.

Întrebați: „Eu așa văd problema,
dar tu cum o vezi?”

Nu presupuneți că percepția voastră
este adevărul obiectiv.

Asta va spori șansele de reușită
a unei conversații,

punând bazele unei
interpretări comune.