Rezistența studențească secretă anti-Hitler- Iseult Gillespie

Vezi lecția completă: https://ed.ted.com/lessons/the-secret-student-resistance-to-hitler-iseult-gillespie

În 1943, aeronavele Alianței au distribuit zeci de mii de pliante peste Germania Nazistă. Pliantele îndemnau cititorii să lupte cu tărie pentru viitor și să nu își piardă niciodată speranța. Chemarea lor la arme a fost auzită în case și companii, iar mesajul lor a ajuns până în lagărele de concentrare. Pliantele erau semnate: Trandafirul Alb. Iseult Gillespie detaliază povestea mișcării de rezistență.

Lecție de Iseult Gillespie, regizat de WOW-HOW Studio.

În 1943, aeronavele Alianței
au distribuit zeci de mii de pliante

deasupra Germaniei Naziste.

Pliantele, scrise de autori anonimi,
încurajau cititorii să renunțe la Hitler,

să lupte cu tărie pentru viitor
și să nu își piardă niciodată speranța.

Chemarea lor la arme a fost auzită
în case și companii,

iar mesajul lor a ajuns și în lagărele
de concentrare și închisori.

Abia după încheierea războiului
aveau să se afle identitățile autorilor,

poveștile și destinul lor tragic.

Când Hitler a ajuns la putere,
10 ani mai devreme,

Hans și Sophie Scholl erau adolescenți
dintr-un oraș numit Forchtenberg.

Pe vremea aceea, frica, propaganda
și supravegherea

țineau viețile familiei School
și viețile a milioane de germani

sub control nazist.

Guvernul avea în vizor în special tineri,

pe care doreau să îi țină sub control
prin intermediul instituțiilor.

Adolescent fiind, Hans făcea parte
din Tineretul Hitlerist,

iar Sophie s-a alăturat
Ligii Fetelor Germane.

Hans a avansat în rang

și supraveghea antrenamentul
și îndoctrinarea altor tineri.

În 1936, a fost ales să ducă steagul
la o adunare națională.

Dar când a văzut râvna retoricii naziste,

a început să se îndoiască de ea
pentru prima dată.

Între timp Sophie începea să se îndoiască
și ea de ceea ce i se spunea.

Părinții lor, Robert și Magdalena,

care s-au temut că își pierd copiii,
contra ideologiei naziste,

încurajau aceste îndoieli.

Acasă, Robert și Magdalena ascultau
posturi de radio străine

pe care guvernul întâi le-a descurajat,
iar ulterior interzis.

În timp ce guvernul difuza emisiuni
care negau atrocitățile naziste,

familia Scholl afla adevăruri șocante.

Și totuși, se supuneau regulilor de viață
din Germania lui Hitler.

După izbucnirea războiului,

Sophie a lucrat fără tragere
de inimă pentru țară,

iar Hans și-a asumat îndatoriri militare
în timp ce studia medicina în Munchen.

Acolo, Hans i-a întâlnit
pe Christoph Probst, Willi Graf

și Alexander Schmorell.

Zi de zi, deveneau tot mai scârbiți
de ideologia nazistă.

Erau dornici să își exprime opiniile.

Dar cum puteau să le împărtășească,
când nu puteau să se încreadă în nimeni?

Și așa, prietenii s-au decis
să se revolte anonim.

Au pus toți bani și au cumpărat
materiale de imprimare.

O cunoștință i-a lăsat
în pivnița de sub studioul său.

În secret, au început
să își redacteze mesajul.

În iunie 1942, pliante anti-naziste
au început să apară în Munchen.

Erau semnate: Trandafirul alb.

Primul pliant îl denunța pe Hitler

și instiga germanii să saboteze războiul:

„Adoptați rezistența pasivă...

opriți funcționarea acestei mașinării
de război, înainte să fie prea târziu,

înainte ca ultimul oraș să fie
o grămadă de moloz...

înainte ca ultimii tineri ai națiunii
să sângereze până la moarte...

Nu uitați că fiecare popor
primește guvernul pe care îl merită!”

Într-o vreme când o remarcă sarcastică
putea fi considerată trădare,

acest fel de limbaj era de nemaiîntâlnit.

A fost scris în mare parte de Hans Scholl.

În 1942, Sophie a venit la Munchen,
fără să știe de activitățile fratelui ei.

La scurt timp, a dat peste pliante
la școală.

Însă doar când a găsit dovezi
în camera lui Hans,

și-a dat seama cine le scrisese.

Curând șocul a făcut loc hotărârii:
voia să ajute și ea.

Pentru ambii frați, era un mod
de a-și exprima frustrările ce-i consumau.

Din iunie 1942 până în februarie 1943,
grupul a lucrat din greu.

În timp ce Gestapoul căuta indicii,

Trandafirul Alb era mereu cu garda sus.

Războiul a continuat. Regulile
s-au înăsprit și în Munchen erau raiduri.

Dar Trandafirul Alb s-a aventurat
mai adânc în conspirație.

Au făcut graffiti pe clădiri
și au înfruntat trenurile Gestapoului.

În iarna lui 1942,

Hans a făcut o călătorie periculoasă
la granița cehoslovacă

să se întâlnească cu rebeli anti-naziști.

Pe 18 februarie 1943,

Sophie și Hans au adus
o valiză cu pliante la universitate.

Un îngrijitor a observat ce făceau
și i-a raportat Gestapoului.

Amândoi au negat cu calm orice implicare -

până în momentul în care poliția a adunat
toate pliantele și le-au pus în valiză,

unde se potriveau perfect.

Când Hans și Sophie au mărturisit,

au fost trimiși la tribunal imediat
și condamnați la moarte prin ghilotinare.

În ciuda unui interogatoriu înfiorător,
au refuzat să-și trădeze co-conspiratorii.

Înaintea execuției sale, Sophie
și-a declarat furia față de starea țării.

Dar de asemenea s-a adresat
și unui viitor mai plin de speranță:

„Cum să ne așteptăm ca virtutea să învingă
când nimeni nu e dispus

să se sacrifice pe sine
pentru o cauză dreaptă?

O zi atât de frumoasă și însorită,
iar eu trebuie să plec,

dar ce contează moartea mea dacă prin noi,

mii de oameni se trezesc
și sunt îndemnați să facă ceva?”